2,639 matches
-
că posedă calitățile intelectuale ale lui Zarathustra, Pitagora și Orfeu, că este descendent al templierilor și rozicrucienilor, ordine pe care le-ar fi unit sub forma unui nou ordin denumit Ordinul Catolic al Trandafirului și Crucii. Ca o ilustrare a parodiei mistice, Nordau relatează cum acest personaj se ”deghiza” cu o robă din satin neagru ori albastru, își tundea barba și părul, negre și dese, în forma tunsorilor vechilor babilonieni, uza în scrierile sale de caracterele gotice și folosea cerneală galbenă
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
aduce a strecurătoare din care atîrnă niște fire electrice și, În lumina celui de-al doilea blitz al Polaroidului, Wakefield bagă de seamă că balerina nu mai poartă nimic pe sub tutu și că tremură, fie de frig, fie sub efectul parodiei de electrocutare. Mulțimea aplaudă și explodează În urale și apoi se mută cu toți Într-o altă cameră, unde o masă lungă de sufragerie așteaptă plină cu platouri cu globi oculari și mățăraie. Mulțimea Începe o incantație și balerina cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mă Întorc la originalul poeziei mele de un miliard de dolari, pot spune și eu „Numai Dumnezeu poate crea un copac“. Așa că ne Întoarcem din nou la Dumnezeu. Televiziunea și ce ne oferă ea pot fi echivalentul frumuseții Într-o parodie de prost-gust, dar adevărul adevărat este că lumea naturală va rămîne baza oricărei valori. Astfel Încît doar prin raportare la această lume naturală, sau „natură“ trebuie să ne măsurăm lumea noastră omenească. Sau, ca să mă exprim altfel, virtualitatea are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să scriu de mână, nu am mâna formată, m-am săturat de scrisul ăsta - e și urât, de multe ori nu înțeleg ce scriu. Ce pregătiți de Crăciun? Nu ne-am hotărât, ar fi frumos și un plugușor, și o parodie. O să facem un plugușor străvechi pentru cadre și o parodie pentru hoți. Impresia artistică e 2%, și afară, restul e profit. Totul este pentru bani, și creioanele se fac pentru bani, și mâncarea, aparatura pentru vânzare. Și afară e la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
săturat de scrisul ăsta - e și urât, de multe ori nu înțeleg ce scriu. Ce pregătiți de Crăciun? Nu ne-am hotărât, ar fi frumos și un plugușor, și o parodie. O să facem un plugușor străvechi pentru cadre și o parodie pentru hoți. Impresia artistică e 2%, și afară, restul e profit. Totul este pentru bani, și creioanele se fac pentru bani, și mâncarea, aparatura pentru vânzare. Și afară e la fel. Interes. Vă spun o chestie care s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
peste propria cultură „clasică”, de care încearcă să se rupă... În unele cazuri, referențialul/realul apare supralicitat în direcție „reportericească” sau pamfletară. Scrisoare disperată de Felix Aderca, de pildă, mixează comic un episod de amor provincial cu fragmente de romanță (parodie a sentimentalismului minor), făcînd considerații exasperate la adresa condiției periferice: „Dulce Românie! Provincie integrală! Patrie în care e sortit să pregătim cu o sută de ani mai înainte cărțile și legile, pentru ca atunci, la vremea potrivită, nevoile și gusturile să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fost proiectate în film și recitate simultan de două actrițe de la „Comedia franceză”) sau prin piesele bufe ale lui Jean Cocteau, jucate în colaborare cu clovnii Fratellini și cu muzicianul „primitivist” Darius Milhaud (fără a uita nici spectacolul cu Parade, parodie neagră a lumii moderne, realizat în colaborare cu Eric Satie și Picasso...), este identificat[ și în cadrul manifestărilor avangardiste din România: „Și la noi, la un festival dat de «Societatea Analelor Române» (...) după conferința dlui Marcel Iancu asupra artei nouă - dna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
reclamate în toate comentariile sale asupra literaturii „avangardiste”. Ceva mai tîrziu, comentînd volumul „Ale vieții valuri”, schițe vesele, al lui Tudor Mușatescu („Mușătescu”), va elogia „două excelente momente de comedie peste cari ai impresia că a fluturat puțin aripa marii parodii a lui Urmuz” (idem., p. 474). Fantezismul ironic, „basmul modern”, prelucrarea rafinată a eposului popular se numără printre „feblețile” criticului. Putem vedea în ele și o afinitate față de literatura nonmimetică, în opoziție cu „mediocritatea” retorismului și realismului. Comentînd, în 1930
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și Stamate” e o „bufonerie lucrată lucid, parodiind descripția cadrului în romanele curente și făcînd o serie de calambururi de esență sofistică prin duplicitatea de sens a cuvintelor”. „Absurditatea cea mai izbutită” este „Ismail și Turnavitu”, „portretistică solemn academică și parodie a obișnuințelor burgheze, în care se face mereu confuzie între cele trei regnuri, animal, vegetal și mineral”. În fine, prin lentila estetică modernistă a autorului „Cursului de poezie” producțiile urmuziene se văd ca niște simulacre ludice placate pe vid: „A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nici tragic, ci excesiv și flegmatic, iar prin ambiția de a se substitui sfidător vieții, prometeic”. Însă „Plăsmuirile lui Urmuz nu se reduc, fără îndoială, la factura unor simple caricaturi și tocmai de aceea interesează fantasticul”, întrucît, „pornite de pe platforma parodiei și a grotescului”, straniile sale creaturi ajung suficiente lor înseși, primind „strania însuflețire a unor roboți dirijați de niște creieri electronici extratereștri”. Pînă la urmă, Sergiu Pavel Dan recunoaște că „fantasticul” operei pornește din însăși enigma biografiei: „De fapt, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
denunțat ca „parazit” al creației și condamnat, fără drept de apel, la facilitate și derizoriu: „Urmuz nu poate fi înțeles decît ca un fenomen pur reactiv și polemic. El nu creează un stil, ci parodiază un stil. Dar, vai, dacă parodia e totdeauna o operație lamentabilă, parodiștii nu merită nici măcar să fie plînși. Scrierile lui Urmuz sînt un simplu parazitism al unei formule convenite”. Încercînd să demoleze „legenda” lui Urmuz, eseul polemic al lui Alexandru George are meritul de a pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1900 la al doilea război mondial, Editura Minerva, București, 1972, pp. 330-335, apreciază că, pe măsură ce literatura postbelică se va dezvolta, interesul „exagerat” pentru avangardă va scădea corespunzător. Urmuz e respins ca „precursor” suprarealist sau absurdist, întrucît ar fi autor de „parodii”. Motivul pentru care Ion Rotaru îi acordă totuși atenție (cinci pagini de text preponderent descriptiv, cu observații pe linia lui G. Călinescu) este extraestetic: prețuirea pe care i-o acordă prietenul Geo Bogza, elogiile din epocă ale lui Tudor Arghezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
e intitulat — elocvent — „Antiproza”. Autorul Paginilor bizare este situat de fapt în categoria ambiguă a antiliteraturii, scrierile sale fiind, după caz, „antiroman erotic concentrat” („Pîlnia și Stamate”), „antischiță” („Emil Gayk”), „antinuvelă socială” („Ismail și Turnavitu”), „antiparabole” („Fuchsiada”, „Algazy & Grümmer”) sau „parodie a epicii romantic aventuroase” („După furtună”) — oricum, niște „tragice încercări experimentale” în care absurdul și parodia capătă funcție existențială. Într-un text din 1976 reluat în prefața volumului-restituire Un spectacol ratat al avangardistului rus interbelic Daniil Harms (Ed. Paidea, București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
scrierile sale fiind, după caz, „antiroman erotic concentrat” („Pîlnia și Stamate”), „antischiță” („Emil Gayk”), „antinuvelă socială” („Ismail și Turnavitu”), „antiparabole” („Fuchsiada”, „Algazy & Grümmer”) sau „parodie a epicii romantic aventuroase” („După furtună”) — oricum, niște „tragice încercări experimentale” în care absurdul și parodia capătă funcție existențială. Într-un text din 1976 reluat în prefața volumului-restituire Un spectacol ratat al avangardistului rus interbelic Daniil Harms (Ed. Paidea, București, 1997), Dan Culcer stabilește o paralelă între Urmuz și Harms, văzînd în ei „autori de metaliteratură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu sunt gânditori, ci doar niște snobi și că influența lor era pernicioasă. Și că spionii de mai târziu, recrutați În Anglia de către GPU și NKVD, fuseseră crescuți la sânul Bloomsbury. - Dar ai reprodus‑o bine, Chick, porcăria aia de parodie youpin a lui Lloyd George. Youpin e termenul francez pentru „jidan”. - Mulțumesc, i‑am răspuns. - Nici prin cap nu mi‑ar trece să mă bag În viața ta, a continuat Ravelstein, dar ești de acord, cred, că Încerc să‑ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lui Cristos și al lui Dumnezeu. Această semnificație este confirmată de următoarele caracteristici: diadema, semnul demnității regale, pe care bestia o poartă pe coarne este, în mod obișnuit, atribuită lui Cristos; faptul că Dragonul cedează propriul tron Bestiei este o parodie a înscăunării lui Cristos. Refuzul cultului imperial din partea creștinilor este o rezistență față de împărat și față de stat. Acest lucru însemna în mod sigur persecuție până la martiriu și, în anumite cazuri, confiscarea bunurilor și exilul. După concepția clarvăzătorului, diavolul este cel
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
le aveam împrăștiate prin hârtii. Portretul lui era lipit de a lui Tasso. Epistola stătuse de mult în cronică. Era veche. Trecu încă o lună și primii un pachet dintr-un mic oraș al Germaniei - reședința unui rege - miniatură, rege - parodie, rege - satiră. Pachetul era c-un manuscript, manuscriptul biografiei lui Toma Nour. Printre foi, o fâșie de hârtie cu cuvintele următoare: Amice, N-am murit încă, însă sunt condamnat la moarte. Esecuțiunea mea va fi în curând. Locuiesc într-un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
printre cei puternici", subliniază Sartre vorbind despre personajul Garcon, un clovn inventat și adus la viață de Flaubert, care răspunde la disprețul familiei sale printr-o atitudine mai grotească decît propria natură. În această categorie intră tot ce este mască, parodie, travesti, deghizare, la fel și orice formă de umor. Toate sînt îndreptate împotriva indivizilor avînd o autoritate asupra unui grup. Ca și în cazul jocurilor copiilor, de altfel. "Dar mimetismul, scrie Freud, este cea mai bună artă a copilului și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
măsluită, acaparată, abandonată, neterminată, nedefinitivată, alterată, dubioasă, ambiguă, încâlcită etc. O revoluție acuzată a fi avut multe componente de show, de unde și alte formule care i-au fost aplicate, precum: revoluție de operetă, revoluție-farsă, revoluție-spectacol, piesă de teatru, tele-revoluție, mascaradă, parodie, cacealma, caricatură etc. Există și alți termeni inventivi: Timothy Garton Ash vorbește despre refoluțiile (revoluție + reformă) din 1989 în fostele țări comuniste, fără să includă și România între acestea (întrucât revoluția română i se pare confuză), iar un cârcotaș precum
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
va da lovitura de grație dictatorului” (pp. 82-83). Tele-revoluția este analizată ca un „happening politic în direct” (p. 89), „teroriștii” sunt considerați a fi securiști izolați (adică neorganizați și neaflați la ordinele cuiva), procesul lui Ceaușescu este perceput ca o parodie juridică (autorul consideră că ar fi fost mai potrivit ca Nicolae și Elena Ceaușescu să fie executați sumar, fără proces, decât judecați grotesc și incorect). Faza a doua a revoluției este considerată ca fiind esențială din punct de vedere politic
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
la adresa regimului, filmată pentru toată țara; 3. Securitatea nu numai că nu a asigurat fuga cuplului Ceaușescu, dar l-a abandonat în mod vizibil. Ziaristul acuză procesul stalinist al cuplului Ceaușescu, considerându-l a fi un asasinat, o mascaradă, o parodie de proces. De asemenea, îi acuză pe noii patroni ai Puterii ca fiind formați riguros în stalinism (Silviu Brucan, Ion Iliescu), considerând că evenimentele din decembrie 1989 au fost dirijate de un grup de apparatciki comuniști reciclați. Dar ceea ce-l
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
umană și care ia în primire istoria umană impunând un regim univoc și totalitar prin cuceriri teritoriale și economice.”1 Un Stat care interzice Bisericii crearea unor comunități de valori și semnificații critice la adresa perversiunilor secularismului decade într-o simplă parodie a adevăratei autorități. Puterea politică se poate exercita numai cu demnitate și în supunere față de instanța ultimă și eshatologică a Cuvântului care este „puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu”. În sfârșit, a treia figură teologică din Marea Britanie angajată în redactarea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mirării și bucuria laudei. Acestea sunt grădinile noului Adam, dăruit unei veșnice copilării, pentru că a găsit prietenia lui Dumnezeu. Dacă există o „doctrină socială” a Bisericii, atunci aceasta nu poate fi decât o extensiune a politicii sale liturgice. VIItc "VII" Parodia binelui și frumusețea întregitătc "Parodia binelui și frumusețea întregită" „Vai vouă când toți oamenii vă vor vorbi de bine.” (Lc. 6,26) Oportunismul egalitartc "Oportunismul egalitar" Recoltate din laboratoarele de creație ale postmodernității, noile eșantioane de viruși culturali sunt evidența
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
sunt grădinile noului Adam, dăruit unei veșnice copilării, pentru că a găsit prietenia lui Dumnezeu. Dacă există o „doctrină socială” a Bisericii, atunci aceasta nu poate fi decât o extensiune a politicii sale liturgice. VIItc "VII" Parodia binelui și frumusețea întregitătc "Parodia binelui și frumusețea întregită" „Vai vouă când toți oamenii vă vor vorbi de bine.” (Lc. 6,26) Oportunismul egalitartc "Oportunismul egalitar" Recoltate din laboratoarele de creație ale postmodernității, noile eșantioane de viruși culturali sunt evidența empirică a unei veritabile reconquista
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
-voi numele Tău fraților mei; în mijlocul adunării Te voi lăuda”) contrastează radical cu vociferarea satanei („care umblă, răcnind ca un leu”). Obrăznicia înfruntării suferinței goale este dezarmată. Meschinăria „duhurilor răutății, care sunt în văzduh” (Ef. 6,12) - implicate decisiv în parodia procesului lui Iisus - a fost deplin dovedită. Părtaș la întreaga condiție a umanității noastre, Iisus a dezbrăcat „începătoriile și stăpâniile” și „le-a dat de ocară în văzul tuturor, biruind asupra lor prin cruce” (Col. 2,15). Coborârea la iad
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]