1,467 matches
-
a refugiat la Sibiu), s-au detașat poeți de valoare ca A. Doinaș, I. Negoițescu, Ioanichie Olteanu, Radu Stanca, care vor cultiva în "Revista Cenaclului Literar"și apoi în volume, o poezie nostalgică, discretă, în formule alegorice, în parabole, romanțe, pasteluri și balade. Poezia lor rezistă prin timp ca un act de cultură, în sensul că transpunerea ideii și a sentimentului se realizează într-o formulă viabilă. Cercul de la Sibiu aduce exemple edificatoare în teritoriul poeziei; de la poza din "Corydon" a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
proletculte, în sensul că scrie și el versuri cu "subiecte" din viața "Tânărului mecanic", a lui Ion Gabor, sau a poștașului. Cântecele istorice, sau evocarea grevelor de la Grivița nu reprezintă astăzi valori notabile. Poet afectiv, auster, scrie ode, meditații, poeme, pasteluri în care se cuprinde un întreg univers al tradiției: țara, satul, cimitirul, comorile, pământul, șarpele: "E încă scurtă umbra că e vară/ E scurtă umbra că-i amiază/ Curând va fi prea lungă, fugind de noi, când iar/ Pândește ceasul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
celui plecat de acasă. Alteori satul este adus în conștiință prin belșugul lui; el nu este evocat, ci trăit efectiv. În acest complex timpul devine calendarul muncilor și al roadelor. Ion Horea descrie toamna cu belșugul ei în detalii de pastel surprinse în obiectivul aparatului de filmat, însoțite de o muzică melancolică și duioasă; timpului pillatian i se adaugă mai multă ceață, ochiul care se vrea senin se întunecă treptat: "Parcă ninge peste mine, parcă-aș fi deodată mire." Picturalul la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
tot al focului: Când soarele coboară prin vii cu struguri plini,/ lăsându-și leneș lapții de foc peste ciorchini". Sentimentul toamnei este legat de flacăra belșugului, pregătind semințele ce vor purta în nări "văpaia stinsă și-ncremenită-n țâțe". Ceea ce dă originalitate pastelului, deși muzica versurilor pleacă de la modele, este tocmai arderea ca soroc al creșterii în care respiră satul cu toată viața lui desfășurată calendaristic. La Ion Horea, focul nu este o jubilație, o stare frenetică de trezire (ca la Lucian Blaga
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
amestecul de candoare, frumusețe, puritate și frivolitate intens carnală sunt decantate în imagini somptuoase, germinate de câteva motive care apar obsesiv lenea, covorul, mătasea, piperul, pisica, șarpele, cuprinse într-o anume interferare de regnuri: furnici, melci, pisici, ciuperci, căpșuni, cerbi ("Pastel creștin"). Femeia este voluptoasă, senzuală, cu sânii mari, așezată într-un univers de fructe și arome. În același timp, fructele au ceva din senzualitatea femeii; piersicile au pleoapele umflate de somn, "ca de o tainică dorință", sarea foșnește senzual, piperul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
este de argint, profilul este o pecete de ceară, sonetele aeriene s-au scris pe vânt, miresele de zăpadă au vălul stelar, răsăritul lor este sonor și ele iradiază în gong, aripile nălucite se sparg în soare. În sonetele și pastelurile marine, muzica este barbiană: dionisiacă, înflăcărată, solară, dar și cu fierberi lăuntrice. Când cele două laturi ale poeziei se întâlnesc într-un poem, poezia devine profundă și sentimentul este discret. Nostalgic, poetul regretă că nu s-a născut și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
naturii", poezii, E. P. L., 1966; "Norii", poezii, E. P. L., 1968; "Agonice", poezii, Eminescu, 1970; "Coline", Editura Cartea Românească, 1970; "Sala nervilor", sonete, Editura Cartea Românească, 1971; "Leac pentru îngeri" (selecții), Albatros, 1972; "Răsad de spini", poezii, Editura Cartea Românească, 1973; "Pasteluri", Albatros, 1974. O caracteristică a poeziei sale este starea nostalgică; poeta se află undeva între vis și realitate: "Parcă plânsesem mult și dormeam/ și mi-era cald și teamă de vis." Constanța Buzea este o poetă a emoției și a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
intuiției. Când încearcă să scrie o poezie de idei, inspirația poetei secătuiește: "Ce să mă fac? Întrebam,/ Stoluri deslușind prin dezghețul din geam./ Încă mi-e frig de domnul iernii, cumplit./ Oare-am pierit? N-am pierit!" Reușitele în arta pastelului se vădesc în primele volume: "Umblă roșie secara și parcă-mpletește pâraie/ și porumbul se scoală-n picioare de vânt și căldură/ Dunărea vine din vale și se-ncovoaie,/ Ca un braț care duce o pâine imensă la gură." Tristețea, nostalgia
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
triumful e posibil prin încercări repetate. Ideile sunt bătătorite, fără încărcătură emoțională, nu ne mai spune nimic. "Sala nervilor", "Răsad de spini" sunt volume în care încă se confesează dramatic și discret. Întâmplări și amintiri întoarse în posibilitate, ca și "Pastelurile", vibrează iarăși în suflet. Constanta Buzea este o poetă inegală, dar poetă. Ileana Mălăncioiu "Pasărea tăiată", E. P. L., 1967; "Către Ieronim", Eminescu, 1970; "Inima reginei", Eminescu, 1971; "Poezii", Editura Cartea Românească, 1973; "Crini pentru domnișoara mireasă", Editura Cartea Românească, 1973
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a detalia cronotopul ficțional. Perspectiva descriptorului poate fi obiectivă [proza realistă heterodiegetică: narator anonim, creditabil/neimplicat, persoana a IIIa descriptivă, repere spațiotemporale obiective, „efectul de real“, „gradul zero al scriiturii“ (Roland Barthes)], subiectivă (proza homodiegetică/ autodiegetică modernistă și postmodernistă; majoritatea pastelurilor, a poeziilor „de atmosferă“), simbolică (proza mitică/fantastică, proza absurdului; pastelul psihologic, pastelul simbolist, elegia etc.), ludică ori parodică (creații postmoderniste). Dialogul este modul de expunere care pune în valoare discursul direct al personajelor, însumând o suită de replici atribuite
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
heterodiegetică: narator anonim, creditabil/neimplicat, persoana a IIIa descriptivă, repere spațiotemporale obiective, „efectul de real“, „gradul zero al scriiturii“ (Roland Barthes)], subiectivă (proza homodiegetică/ autodiegetică modernistă și postmodernistă; majoritatea pastelurilor, a poeziilor „de atmosferă“), simbolică (proza mitică/fantastică, proza absurdului; pastelul psihologic, pastelul simbolist, elegia etc.), ludică ori parodică (creații postmoderniste). Dialogul este modul de expunere care pune în valoare discursul direct al personajelor, însumând o suită de replici atribuite acestora. - Dialogul dramatic - definitoriu pentru discursul teatral - cumulează funcții multiple: dezvoltarea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
anonim, creditabil/neimplicat, persoana a IIIa descriptivă, repere spațiotemporale obiective, „efectul de real“, „gradul zero al scriiturii“ (Roland Barthes)], subiectivă (proza homodiegetică/ autodiegetică modernistă și postmodernistă; majoritatea pastelurilor, a poeziilor „de atmosferă“), simbolică (proza mitică/fantastică, proza absurdului; pastelul psihologic, pastelul simbolist, elegia etc.), ludică ori parodică (creații postmoderniste). Dialogul este modul de expunere care pune în valoare discursul direct al personajelor, însumând o suită de replici atribuite acestora. - Dialogul dramatic - definitoriu pentru discursul teatral - cumulează funcții multiple: dezvoltarea conflictelor, progresia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
săși apere un spațiu propriu de existență“. 3.4.6. Specii ale genului liric Gruparea creațiilor lirice în clase specifice (specii) este determinată de mai multe criterii: Criteriul tematic reunește lirica erotică (idilă, eglogă, romanță, elegie erotică etc.), lirica peisagistă (pastel, pastel psihologic), lirica cetății (poezia patriotică și poezia socială: imn, odă, meditație, satiră, blestem etc.), lirica filozofică (artă poetică, meditație, elegie existențială etc.), lirica religioasă (imnul creștin, psalmul, poezia rugăciune, colinda). Criteriul formal are în vedere poeziile cu formă fixă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
apere un spațiu propriu de existență“. 3.4.6. Specii ale genului liric Gruparea creațiilor lirice în clase specifice (specii) este determinată de mai multe criterii: Criteriul tematic reunește lirica erotică (idilă, eglogă, romanță, elegie erotică etc.), lirica peisagistă (pastel, pastel psihologic), lirica cetății (poezia patriotică și poezia socială: imn, odă, meditație, satiră, blestem etc.), lirica filozofică (artă poetică, meditație, elegie existențială etc.), lirica religioasă (imnul creștin, psalmul, poezia rugăciune, colinda). Criteriul formal are în vedere poeziile cu formă fixă: sonetul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
încă de nostalgia iubirii ideale pentru luceafăr, Cătălina învață lecția de iubire pământească a celui deo seamă cu ea (omonimia prenumelor subliniază apartenența la aceeași lume a „devenirii întru devenire“). Cea dea treia parte (strofele 65-85, în care se asociază pastelul cosmic și poemul cosmogonic, elegia și meditația filozofică) este centrată asupra planului cosmicuniversal. Rupt din lumea fizică, luceafărul recuperează starea originară, redevine Zburător, iar călă toria sa în spațiul sideral devine și o călătorie în timp, spre momentul mitic al
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
timp rotitor, perpetuu. Înțelege, de asemenea, lipsa de sens a dorinței sale și își asumă, nu fără tristețe, destinul ființei de excepție: Noi nu avem nici timp, nici loc / Și nu cunoaștem moarte. Partea a patra (strofele 86- 98) reunește pastelul, idila și meditația. Cadrul silvestru nocturn și idila celor doi îndrăgostiți sunt contemplate cu tulburare de către Hyperion, care șia reluat locul lui menit din cer. Monologul lui Cătălin exprimă nostalgia omului devorat de trăiri dionisiace, care însetează acum după seninătatea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
duce-un gând", "mi se pare", "mă găsesc"), preferința pentru gerunzii. Poezia mizează pe o artă a sugestiei, lumea fiind goală de orice transcendență. Decor În poezia Decor, poetul exprimă sentimentul însingurării într-o atmosferă dezolantă, prin cuvinte-simbol. Este un pastel simbolist care prezintă un spațiu artificial (parcul) și valorifică motivul romantic al lumii ca teatru. Tema poeziei este moartea, imposibilitatea comunicării eului poetic cu lumea. La un prim nivel al simbolizării, tema este cea a naturii (pastelul), apoi, în profunzimea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cuvinte-simbol. Este un pastel simbolist care prezintă un spațiu artificial (parcul) și valorifică motivul romantic al lumii ca teatru. Tema poeziei este moartea, imposibilitatea comunicării eului poetic cu lumea. La un prim nivel al simbolizării, tema este cea a naturii (pastelul), apoi, în profunzimea viziunii poetice se conturează tema morții. Decorul bacovian cuprinde "obiecte poetice" concrete și abstracte: ploaia, urâtul existențial, eșecul, anotimpul crepuscular, agonia, corbul, visul-coșmar, spațiul thanatic, cavoul, cromatica, boala, spleen-ul, târgul de provincie, cimitirul, disperarea, solitudinea, dezolarea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
noapte de noapte grădina"; 22. Sentimentul crizei aporetice a realului prin care înțelegem sentimentul pierderii definitive a divinului; 23. Reflexivitatea trăirilor nemijlocite, cugetarea; 24. Ipostaza cunoașterii prin participarea la ritmurile interioare ale cosmosului; 25. Iubirea e născocitoare de suflete, în pasteluri spiritualizate: "De prea mult aur crapă boabele de grâu/ Pe buzele ei calde mi se naște sufletul"; 26. Mitul copilăriei presupune întoarcerea în timp; 27. Sufletul plin are nevoie de înveliș: "Dați-mi un trup/ voi, munților,/ mărilor,/ dați-mi
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Arghezi). Sara pe deal Sara pe deal face parte din prima fază a poeziei erotice eminesciene, cea a aspirației spre iubirea absolută și este un poem al dorului de dragoste, o idilă care prezintă idealizat iubirea. Ea este și un pastel care înfățișează un tablou din natură unde are loc visul eminescian asupra "iubirii dureros de dulce". Folosind tehnica paralelismului, poetul interferează planul natural cu cel erotic, starea naturii cu starea de suflet, în această construcție romantică, armonioasă. În peisajul unei
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
plaiul mioritic, surprins în melancolia serii, iar tema o constituie aspirația poetului pentru o dragoste ideală, ridicată la nivel cosmic, universal, precizându-se timpul și spațiul: "sara", "pe deal". Poezia este alcătuită din șase strofe; primele patru cuprind elemente de pastel, iar ultimele două se constituie într-o frumoasă idilă, în care planul erotic se amplifică treptat și are loc un transfer metaforic între planul natural și cel uman. Sara pe deal reprezintă un moment al așteptării fericirii, al creșterii tensiunii
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
două se constituie într-o frumoasă idilă, în care planul erotic se amplifică treptat și are loc un transfer metaforic între planul natural și cel uman. Sara pe deal reprezintă un moment al așteptării fericirii, al creșterii tensiunii emoționale, până când pastelul se contopește cu idila: Clopotul vechi împle cu glasul lui sara/ Sufletul meu arde-n iubire ca para". În primele două strofe, planul uman interferează cu planul naturii, dimensiunea terestră ("deal", "turmele", "apele", "salcâmul" interferează cu cea cosmică ("stelele", "luna
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lui sara". Planul uman-terestru se îmbină cu planul universal cosmic: "streșine", "case", "fântână", "luna", "nourii". Tensiunea emoțională este susținută de imagini vizuale și auditive, de epitete și metafore plasticizate care scot în evidență chipul iubitei și intensitatea trăirii erotice. În pastelul înserării, sugestia de atemporalitate este evidențiată de adjectivele "vechi" și "palat" și de substantivele "casele", "fluiere", "buciumul", "toaca", dar și "cumpăna fântânii", "clopotul". Ultimele două strofe relevă căderea în vis, imaginarea iubirii ca spectacol unic, dominat de întrebarea retorică: "Astfel
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
unde Luceafărul devenit Hyperion (hyper eon pe deasupra mergătorul) face o călătorie cosmică spre Demiurg, forța supremă a universului. Hyperion exprimă setea geniului de nemărginire, de absolut, iar călătoria sa în spațiul intergalactic simbolizează drumul cunoașterii. Această aventură începe cu un pastel cosmic în care sunt transfigurate timpul, spațiul, geneza universului și reprezintă o dovadă a capacității extraordinare a poetului de a materializa abstracțiile. Pornind în călătorie, Hyperion are impresia întoarcerii în timp și are revelația creațiunii: "Și din a chaosului văi
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
din a chaosului văi,/ jur împrejur de sine,/ Vedea, ca-n ziua cea de-ntâi,/ Cum izvorau lumine". El este mai presus de spațiu și timp și deplasarea în spațiul nemărginit, sugerează un zbor în haos: Părea un fulger ne-ntrerupt". Pastelul cosmic, fascinant, cuprinde stele care izvorăsc din a haosului văi, ca în ziua cea dintâi, lumini imense ca niște mări, încât spațiul infinit semnifică dorul, setea de împlinire a absolutului prin iubire: "El zboară, gând purtat de dor,/ Pân' piere
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]