1,557 matches
-
spus, imaginarul se află În relație de dependență față de real. Nu e mai puțin adevărat că „invenția” de tip literar poate, În anumite scrieri autobiografice, să pună În umbră efectul de real. Când implicarea autorului e atât de mare, când patosul rostirii covârșește soliditatea faptelor relatate, Întâlnim acel ciudat amestec de planuri care, Într-o carte din 1982, e descris de Albert Stone astfel: Nu sunt deloc satisfăcut de tendința de a trata autobiografia ca pe o subspecie a literaturii imaginative
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
copilăriei de ieri și de azi" (vezi Anexa nr. 2 la Ordinul Ministrului Educației și Cercetării nr. 3919/20.04.2005, Programe școlare de clasa a IV-a. Istorie, p. 5). 30 Poate ar fi mai potrivit să propunem formula "patos eroizant", pentru care a pledat Claudia Fischer în cazul istoriei agreate de elevii ucrainieni. Din punctul său de vedere, această noțiune se referă la opțiunea tinerilor pentru spectacular, legendar, mirabil, ceea ce îi ajută să se identifice cu succesele istoriei naționale
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
nr. 351 din 29 octombrie 4 noiembrie 1999, p. 16. 4 Vezi http://video.google.com/videoplay?docid=4779722497790590304# (accesat la data de 20.03.2010). 5 Discursul profesorului este o piesă exemplară de festivism școlar cvasi-atemporal. El citește cu patos: "Doamnă director (sic!), doamnelor, domnișoarelor, domnilor profesori! Dragi elevi! La 1 decembrie se împlinesc 89 de ani de când visul de aur al tuturor românilor s-a împlinit. Un vis care (sic!) înaintașii noștri l-au avut de veacuri". Urmează un
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
să existe o asemenea tehnică 406. (trad. a.) În ce privește relația dintre locutor și interlocutor, este interesant de urmărit și strategia adoptată în sensul orientării spre celălalt, care se poate realiza în trei moduri: argumentare logică (logos), tehnici care vizează emoționarea (patos) și ansamblul de semne care îi creează locutorului o imagine favorabilă (etos). Unele personaje soljenițiene manifestă predilecția de a face apel la rațiunea destinatarului, cum este Gleb Nerjin în grupul său de prieteni, alături de Dimitri Sologdin și Lev Rubin, discuțiile
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
un curs de 32 de ori mai mic față de perioada antebelică), toate derulate în anii de criză 1929-1933, au dus România într-o situație foarte grea, chiar într-un colaps de proporții. Cu toate că la alegerile precedente (decembrie 1928), într-un patos tipic politicianismului și pe o demagogie deșănțată, țărăniștii au promis alegătorilor că, după înlăturarea liberalilor și a Brătienilor de la guvernare, vor instaura o „eră nouă” și vor înfăptui „consolidarea României întregite și înălțarea politică și socială a poporului”. Revirimentul economico-social
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
Robert Braithwaite Martineau sau The Road to Ruin de William Power Frith și care se simte respectabil și în siguranță, convins că astfel de lucruri nu i se pot întâmpla. El mai notează faptul că pictura narativă victoriană reține dramatismul, patosul și autenticitatea ca pe niște ingrediente specifice ale vizualității narative. Lister selectează și descrie în cartea sa, șaizeci de imagini pe care le consideră reprezentative pentru genul narativ pictural. El crede că adevărurile sau minciunile din aceste imagini se referă
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
Robert Braithwaite Martineau sau The Road to Ruin de William Power Frith și care se simte respectabil și în siguranță, convins că astfel de lucruri nu i se pot întâmpla. El mai notează faptul că pictura narativă victoriană reține dramatismul, patosul și autenticitatea ca pe niște ingrediente specifice ale vizualității narative. Lister selectează și descrie în cartea sa, șaizeci de imagini pe care le consideră reprezentative pentru genul narativ pictural. El crede că adevărurile sau minciunile din aceste imagini se referă
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
Robert Braithwaite Martineau sau The Road to Ruin de William Power Frith și care se simte respectabil și în siguranță, convins că astfel de lucruri nu i se pot întâmpla. El mai notează faptul că pictura narativă victoriană reține dramatismul, patosul și autenticitatea ca pe niște ingrediente specifice ale vizualității narative. Lister selectează și descrie în cartea sa, șaizeci de imagini pe care le consideră reprezentative pentru genul narativ pictural. El crede că adevărurile sau minciunile din aceste imagini se referă
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
buni" înșiși, adică cei distinși, puternici, superiori prin poziție și spirit, au fost cei care s-au considerat pe sine și acțiunile lor drept bune, de prim ordin, în opoziție cu tot ceea ce era josnic, meschin, vulgar și grosolan". Acest "patos al distanțării", cum îl numește Nietzsche, este ancorat în stratificarea socială și își găsește întemeierea chiar în etimologia cuvântului bun19 (lat. bonus, -a, -um), care înseamnă nu doar de bună calitate, ci și "bogat", "de neam nobil" sau "frumos". Această
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
premierul spune că l-a făcut țării, îl huiduie rânjind sardonic, pe unde îl văd prin țară, deși Boc le spune sus și tare, ce bunăstare a preconizat el pentru România. Ascultați-l numai! După câte ne spune cu atâta patos și convingere Emil Boc, ar trebui mai degrabă să i se facă statui în toată țara pentru curajul avut. Așa că dragi români, de mâine dați fiecare câtre un leu, pentru statuia lui Boc. Dacă vreți, o vom face și inaugura
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
încercări și cu mult suspans, dar cu final fericit (și neverosimil, firește, ca orice happy end)43. Tributar încă în mare măsură discursului critic și reflexiv din "romanul" anterior, excedentar în raport cu "vulgarele" deziderate ale melodramei (ce urmărește să trezească emoția, patosul, și nu fiorul intelectual), Firu'n patru se remarcă dintru început printr-o simplificare evidentă a mijloacelor și a recuzitei puse în joc. E mai puțin "hibrid" sau "autobiografic" și mai literar decât Bizu, semnalând un alt moment de tranziție
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
plauzibil), cât mai ales ca romancier, pe motiv că "ficțiunea" sa nu e "verosimilă" (în sens aristotelician) și, în consecință, nu rezistă la un examen estetic cât de cât exigent. Oricum, e clar că procedeele tehnice specifice melodramei (narațiunea episodică, patosul, teatralitatea etc.) se regăsesc și în romanele din ciclul eminescian. Astfel, melodramaticelor proze lovinesciene li s-a reproșat ba îndepărtarea nepermisă față de document (în sensul "romanțării"), ba apropierea prea mare față de sursa inspiratoare, care transformă textul într-o banală operă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
motiv central al gândirii filozofului grec, acel motiv care revine mereu, în noi chipuri, în tot ceea ce a scris acesta. Este vorba de contrapunerea spiritului și simțurilor, ca opoziție a binelui și răului, pe care o exalta și Weininger, de patosul scuturării lanțurilor dorințelor și aspirațiilor comune, a ridicării către ceea ce este mai înalt. În anul 1916, elaborarea cărții la care lucra ajunsese într-o fază avansată. Propozițiile reținute în redactarea finală vor fi alese dintr-un mare număr de însemnări
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Vezi M. Drury, op. cit., p. 132. 134 Citat după N. Malcolm, op. cit., p. 125. 135 Vezi P. Geach, op. cit., p. 169. Ce putea prețui atât de mult Wittgenstein în modul de a scrie al lui Frege? Putem presupune că îndeosebi patosul onestității și responsabilității intelectuale. Cititorul lui Frege simte că ceea ce îl preocupă pe autor este căutarea adevărului; nu este vizibilă intenția de a-l impresiona printr-o exersare performantă a capacităților intelectuale. 136 M. Drury, op. cit., p. 233. 137 L.
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nu ne va fi greu să ne închipuim în ce spirit se desfășurau discuțiile aproape zilnice dintre Russell și Wittgenstein. Mentorul lui Wittgenstein era ferm convins că este unul din primii exploratori ai unor ținuturi cu totul noi ale gândirii. Patosul caracteristic al celor care se angajează în înfăptuirea unor reforme radicale străbate cartea lui de la un capăt la celălalt. „Din timpurile cele mai vechi, filozofia a formulat pretenții mai mari și a avut rezultate mai mici decât orice altă ramură
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
pe cei capabili să jertfească totul în slujba căutării dezinteresate a adevărului, să privească în față și să-și asume fără menajamente eșecul unei întreprinderi care i-a putut costa eforturi intense și îndelungate. Pentru Russell, ca și pentru Wittgenstein, patosul acestei onestități intelectuale incoruptibile s-a exprimat într-un mod exemplar în reacția lui Frege, atunci când cel dintâi i-a comunicat un paradox care ruina rezultatele cercetărilor sale asupra fundamentelor aritmeticii. Iată câteva rânduri din răspunsul lui Frege la scrisoarea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
îi este imprimată în acest fel, filozofia devine capabilă să aducă o contribuție reală la instituirea unei ordini sociale raționale, a societății democratice. Unul dintre membrii importanți ai Cercului de la Viena, matematicianul Hans Hahn, se exprima în această privință cu patos profetic, într-o scriere din anii ’30: „Treptat, se luminează însă de zi, iar eliberarea vine de acolo de unde a venit în lume și eliberarea politică, din Anglia. Cele mai strălucitoare nume pe calea acestei eliberări sunt John Locke, David
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
pentru unificarea Italiei -, poetul acționa în ritm cu Liviu Damian, cu Nicolae Dabija și Ion Vatamanu, cu Dumitru Matcovschi și ceilalți din promoțiile șaptezeci-optzeci. Programat pe ceea ce Eminescu înțelegea prin "răscolirea" contemporanilor, cuvântul trebuia să aibă forță de predicție, un patos solidarizant, freamăt stimulator necesar istoriei în mers. Pe un versant temperamental, Grigore Vieru e un afectiv, un patetic, un apropiat cântului în latura lui visătoare, de unde aluviuni folclorice, o pasionalitate calmă cu aspirații transorizontice; pe alt versant se conturează tribunul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
statele din lumea a treia și nu numai și acționînd ca un braț secular al Statelor Unite, iar implicarea unor coloși ca ITT sau United Fruit în cîteva lovituri de stat în America centrală și latină avea să încarce cu un patos negativ însuși termenul de întreprindere multinațională. Treizeci de ani mai tîrziu însă, emoțiile au cedat, iar întreprinderea globală a devenit, mai mult decît înainte, actorul central al activităților economice mondiale. Dar care sunt rațiunile ce determină o întreprindere să se
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
doar literare. La rândul său, Arnold Lustin afirmă că o parte din ficțiunea produsă pe această temă "poate suporta comparația cu părțile cel mai bine scrise ale Bibliei"27. Iar Élisabeth de Fontenay adăuga: "Evreilor li se pare că, fără patos și lacrimi, morții mor a doua oară. [...] A face istoria catastrofei ar însemna să împărtășești, ulterior, răceala celor care au permis-o". Un mod de a anihila orice posibilitate de istoricizare a evenimentului și de a-i plasa pe cei
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
crematoriile, intrările lagărelor. Iar mesajele pe care le trimit unele dintre aceste muzee, locuri de cult al memoriei exterminării, sunt mediatizate prin emoție și produc la rândul lor emoție. Vizitatorului i se cere să simtă evenimentul, nu să-l înțeleagă. Patosul domină cunoașterea. Și totuși, pentru a nu uita, avem nevoie să situăm evenimentul în contextul care l-a făcut posibil. În fapt, pentru a nu uita, de istorie am avea nevoie, nu de emoții, mereu fugitive, cerând neîncetat să fie
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
evrei, alimentată în paralel de liderii comunitari și presa evreiască, de intervenționismul Israelului în favoarea emigrației și alarmismul unor intelectuali. În sfârșit, lipsa de prudență a oamenilor politici și a presei în reacțiile la incidente antisemite sau presupuse ca atare și patosul în care alunecă de teamă să nu fie ei înșiși taxați drept antisemiți amplifică teama evreilor, care la rândul ei îi împinge în agitație pe toți partenerii, puși sub presiune și obligați să reacționeze cât mai repede. Un cerc vicios
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
tot mai restrictivă extensie a dominației totalității asu-pra naturalului și individualului, prin care oamenii, maturizați prin rațiune întru autonomia in-dividuală, o sacrifică pentru a se supune de bunăvoie tentațiilor dominatoare ale edificiului social". Critica Școlii critice e nemiloasă, plină de patos lucid și vizează tot ce ne înconjoară ("adevărat e doar ceea ce nu se potrivește în această lume"), dar mai ales cedarea în fața regresiunii unidimensionale a colectivității dirijate pînă la agresiunea totalitară asupra individului, ceea ce duce la eșecul istoric al civilizației
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
în „bucuria curată” a unui nou început de viață. Într-adevăr, o conduită reprobabilă / înjositoare nu-și poate găsi căile redresării ei morale, decât în „lumina conștiinței”: posibilitatea oamenilor de a se regenera sub raport moral este strâns legată de „patosul recuceririi sensului înalt și pur al vieții”; numai sub zbaterile chinuitoare ale „conștiinței” asaltate de „remușcare”, patimile cele mai încordate slăbesc, omul se umanizează, trăind ideea reconstrucției morale a propriei personalități. Că este așa o demonstrează nu numai existențele zbuciumate
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
pe învățământ și cercetare, formarea de specialiști și cadre calificate, rata înaltă a economiilor populației ca sursă de capital, la care se adaugă desigur masivele investiții străine, sistemul politic autoritar, orientarea fermă spre export și, aș adăuga, factorul „etica muncii”, patosul muncii conștiincioase și harnice. Ajungem astfel la cheia problemei Pacificului - saltul Chinei cu cei un miliard trei sute de mii de cetățeni ai săi, cea mai populată țară din lume. China a devenit singura țară cu regim politic comunist, dar cu
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]