1,560 matches
-
acestor neconvingătoare compuneri, Nichita Stănescu a reușit să introducă an cetatea rigidă a dogmatismului calul troian al structurilor poeziei moderne. an același timp, literatura lui de sertar, binecunoscută confraților de generație, atestă, când și câtă s-a păstrat, seriozitatea și patosul intelectual cu care tânărul poet pregătea o veritabilă "lovitură de stat" ămpotriva poeziei oficiale, reabilitând aventură liricii moderne ostracizate de mai bine de zece ani de proletcultism. Cititorii și critica au receptat imediat noutatea și subtextul acestui debut neobișnuit, desi
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
probabil și sub influența echivalentului german) pe la începutul secolului al XIX-lea; prima atestare a cuvântului, după Dicționarul limbii române, este la Ion Heliade Rădulescu. Sensul de bază al termenului, în română (ca și în franceză) este pozitiv: "plin de patos, care emoționează, impresionează, înduioșează" (DEX); e drept că s-a dezvoltat și o accepție marcată mai curînd negativ: "plin de emfază, de afectare" (ibid.). Ideea de "înduioșare, emoție " e comună în toate limbile moderne în care există, pe cale cultă, urmașul
"...un penibil jalnic și patetic" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11211_a_12536]
-
nu. Tradiția devine facultativă, iar sentimentele de clan sau de ierarhie - onoarea, mîndria și demnitatea - capătă o nuanță apăsătătoare de corvoadă socială. Psihologia colectivă prinde culori vii și înseninate, iar frunțile oamenilor, altădată încrîncenate de îndîrjirea suferinței sau de intensitatea patosului religios, se descrețesc sub efectul tonifiant al bunăstării colective. Elveția se îmbogățește cu un elan a cărui energie are drept corespondent altarul părăsit, amvonul gol și băncile neocupate din biserică. Ceea ce dă farmec jurnalului este tocmai tonul autorului: amărăciunea lucidă
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
a estului, prin care acesta a ajuns o etichetă spălăcită, ilizibilă pentru căutătorii adevărului, este cauzată de îndepărtarea oamenilor de divin: ei au maculat "oglinda văzătoare", prin ideologie, prin ură. Așa cum întunericul creează premisele căutării luminii, poeta se înverșunează, cu patos enorm, să reconstituie integralitatea, ca "martoră mută a acestei pierderi de armonie" (p. 94), să militeze pentru reconstituirea purității originare, să anihileze acel "dumnezeu toxic", fiindcă este "dedus", adică aproximat și fetișizat pe criterii egoiste, după cel autentic". Una din
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
în versatilitate (împinsă uneori pînă la cinism), dar citind cartea lui Pavel Țugui ai sentimentul că autorul nu găsește tonul just, iar ceea ce se vrea o radiografie lucidă, deopotrivă a unei existențe și a contextului istoric, eșuează în didacticism și patos moralizator. Un aspect care salvează în bună măsură acest volum este documentarea minuțioasă (autorul selectează o serie de scrisori, documente referitoare la "călătoria familiei Dumitriu în R.P. Ungară, R. Cehoslovacă și R.D. Germană" și la plecarea în R.F.Germania.) Cele
O biografie by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15127_a_16452]
-
că este în prag de faliment din cauza cluburilor apărute din 2008, a căror muzică nu poate fi oprită nici de camerele antifonate din hotel. Pe lângă muzică, muncitorii, cu zgomotele specifice, îi dau femeii certitudinea insolvenței. Ea vorbește repede și cu patos: „ Este o rușine să transformăm centrul istoric într-un club de noapte”. Proprietara acestui hotel este una dintre puținele deținătoare de afaceri din centrul vechi, care este deranjată de zgomote. Cea mai mare parte din chelneri și ospătari spun că
Lipscani: Unde Anca simte muzică bună, Dan aude bubuitură by Delcea Arina () [Corola-journal/Journalistic/22616_a_23941]
-
ce-i adevărat, plăcut și bun să-i atrag..." Ca și alții, Șaguna vrea să-i trezească pe conaționalii săi din somn; să-i aducă la conștiința apartenenței. Trebuie să subliniem că toți scriitorii ardeleni ("ai energiilor naționale") afirmă un patos combatant ieșit din comun. Coșbuc, Goga, Aron Cotrus, Beniuc, sunt autori ai unor pagini bogate în blesteme, în teribile imprecații. Fanatismul lor (că și al lui cioran) trebuie numit într-un context al exasperării. ei scriu o literatura a exasperării
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
poate fi teoretician decît cu prețul autodenunțului. El clasează tocmai după criteriul posibilității de a-și subiectiviza compartimentările. În citatul de mai sus, ca și în Gradul zero al scriiturii care precedă Mitologiile, distincțiile lui Barthes apar încărcate de un patos aparte pentru că domeniul în care ele sunt operate este cel moral. Moral într-un sens antic: ca disciplină de sine, ca etică individuală, și nicidecum în sensul unei morale colective și progresiste. Da, Barthes era marxist atunci, dar felul său
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
cînd vorbește de filosofia europeană, singurii gînditori vrednici de a fi luați în seamă sînt cei de la Cambridge, iar Bertrand Russell e decretat drept „cel mai mare filosof al secolului XX” (p. 181), exagerare pe care o punem în seama patosului retoric al autorului, nicidecum în contul intuițiilor lui speculative. Chiar și așa, o carte care te prinde prin fluență și poftă critică.
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
ce am numi momentul, poate unic, de mare virtuozitate regăsit în ciclul de sonate beethoveniene destinate pianului și viorii. Simina Croitoru a dovedit mult simț artistic în evidențierea dialecticii și construcției dramaturgice a sonatei, a gamei de trăiri care metamorfozează patosul și zbuciumul primei părți îndreptându-l spre sublima temă cu variațiuni a mișcării mediane. De multe ori, ascultând această sonată, ai impresia că te afli în fața unei întreceri a zeilor: pianul are o partitură foarte dificilă, iar scriitura este extrem de
Elegan?? ?i stil: Simina Croitoru by Corina BURA [Corola-journal/Journalistic/83492_a_84817]
-
diferențierii și nuanțării, de necrezut. Este fascinant modul în care sculptează muzica cu o claritate și o transparență desăvârșite. Uimitor este și jocul subtil al tempi-lor prin care influențează mișcarea dramatică fie că o agită, fie că îi imprimă un patos grandios; geniale sunt tensiunea și simțul monumentalului cu care și-a construit întregul. Spectacolul montat de Philippe Arlaud este o încântare pentru ochi: coloritul luminos, rafinat, luxul și fantezia costumelor, aspectul feeric, chiar dacă pe alocuri alunecă ușor spre un kitch
Pelerinaj la Bayreuth by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11372_a_12697]
-
și momente ce au excelat prin tehnică și acuratețe (Glitter and Be Gay din opereta Candide în interpretarea Plamenkăi Angelova). Am apreciat calmul și eleganța Alexandrei Știrban cu mult îndrăgitul Höre ich Zigeunergeige din opereta Contesa Maritza, în contrast cu verva și patosul lui Victor Apetrei care ne-a adus pe scenă o abordare îndrăzneață a piesei Somebody to love din musicalul We will Rock You de Brian May și Freddie Mercury. În afara celor menționate mai sus, publicul s-a mai delectat cu
Provocarea by Andreea Dragu () [Corola-journal/Journalistic/84205_a_85530]
-
câștigători ulteriori, Monica Anghel (filmare din 1996 cu “Spune-mi” de Cornel Fugaru) și ProConsul (atenție, Bodo, un privilegiu nu poate fi major sau minor!). Corina Chiriac a criticat pe față “ghețușul” pe care era obligată să evolueze, cântând cu patos “Inimă, nu fii de piatră” de Edmond Deda. Același compozitor a fost evocat (prin “Of, inimioară!”) de Luminița Dobrescu, revenită cu bucurie și emoție pe scena unde a triumfat în urmă cu 45 de ani; ea a cântat excepțional și
Varz? ? la TVR by Ana-Maria SZABO () [Corola-journal/Journalistic/83389_a_84714]
-
structurâ anti-naționala care are nevoie de opoziția unor veritabili spartani. Confruntarea se amână. Noi ce am înțeles? Că Elena Udrea nu a câștigat șefia PDL, iar președintele a rostit un adio supărat, dând naștere unui nou vehicul. Ce straniu acest patos! Mi-l amintesc pe Traian Băsescu vorbind la Sulina (în septembrie 2011) despre două modele: Ronald Reagan și Margaret Thatcher. Acum, în aprilie 2013, s-a arătat disperat să impună un personaj fals, inautentic, venit din sistemul de aranjamente și
Neamțu, deprimat că Băsescu e locuit de două euri by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37894_a_39219]
-
lipsă de coeziune, haosul narativ (în acord cu lumea pe care o descrie) este conștientă. Sigur, i se poate reproșa lui Cosmin Cârciova tocmai lipsa de structură, excesul de absurd, avangardismul său ludic. El scrie într-adevăr cu entuziasmul și patosul unui scriitor tânăr și de aceea romanul său este extrem de încărcat, pletoric, excesiv, „aiurea”, ciudat, nebun, dar totuși cam bun. Romanul său nu este destinat cititorului leneș, nu este comod nici să scrii despre o astfel de carte, pentru că trebuie
Neo-Avangarda se apropie by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4997_a_6322]
-
bogăția expresivă și noblețea sentimentelor pe care le evocă. Pe parcursul celor trei mișcări (Adagio sostenuto-Presto, Andante con variazioni și Finale-Presto), interpreții au realizat un impresionant crescendo emoțional, care a îngemănat original imagini muzicale de o rară frumusețe, cu momente de patos și de impetuozitate fără egal. Pe parcursul celor patru mișcări ale Sonatinei de Dvorak (Allegro risoluto, Larghetto, Scherzo. Molto vivace, Finale. Allegro), artiștii creează imagini muzicale pline de sensibilitate și culoare: de la profunzime, ori poezie interiorizată și candoare, la dinamism
Lansare discografic? by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83250_a_84575]
-
Ștefănescu îndrăzneala cu care acesta i-a etichetat scrisul drept lipsit de talent, solemn-țeapăn și "dat cu fixativ", îi administrează în numărul din 16-22 martie al Observatorului cultural un veritabil perdaf. Din păcate, e prea multă încrîncenare și prea mult patos distructiv în cuvintele redactorului-șef Carmen Mușat pentru ca verdictele sale să poată fi luate în serios. Cînd ajungem să vorbim de "confuzie a valorilor, de impostură și incompetență", atunci miza luptei e de căutat în altă parte, de pildă, în
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10773_a_12098]
-
de altii înaintea lui de sute de ori și eventual abandonat. Criticul literar - dar este el doar un critic literar? - participa, s-ar putea spune, dureros la elaborarea propriilor lui adevăruri. Ți-l poți imagina sufocându-se de prea mult patos. Din cauza tensiunii acumulate, el are momente de veselie nefirească. O exuberanta chinuita, un râs cu gura arsă de febră - aceasta este esența scrisului sau. La care, pentru deplină identificare, am mai putea adăuga o voluptate a enumerărilor erudite, o retorică
DAN C. MIHĂILESCU - SHOW by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17795_a_19120]
-
nu la creștini". Propunerea următoare beneficiază de prestigiul latinității ("Aducându-mi aminte de originea noastră ilustră de la Tibru, mi se indică neapărat două nume: Romulus și Remus"); i se opune opțiunea pentru istoria națională (Mihai și Ștefan). Comicul contrastului dintre patosul istoric și normalitatea socială a numelui e atins de propunerea Horia și Cloșca (respinsă doar pentru că nu există și un al treilea copil, care să primească numele Crișan). Finalul textului contrazice moda culturală a numelor istorice, revenind la banalitatea tradiției
Onomastica și moda culturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9611_a_10936]
-
perioada pregătirii Unirii, B.P. Hasdeu și-a intitulat revista România, dând expresie unui ideal patriotic al neamului românesc. în prima revistă pe care o editează, relevă I. Oprișan, "pasiunea cu care tânărul debutant arde la flacăra marilor întrebări ale zilei, patosul cu care abordează mai ales problemele Unirii, tonul oracular-profetic al articolelor, fac din România o revistă unică în epocă." Însuflețit de hotărârile Convenției de la Paris, din 30 martie 1856, prin care s-a aprobat punerea bazelor unei noi organizări a
Revistele lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7056_a_8381]
-
Daniel Cristea-Enache Bădiliță, encore une fois ntr-un număr trecut din mensualul Idei în dialog, Dan C. Mihăilescu, observator atent al spațiului nostru cultural, întâmpina cu patos schimbarea de orientare de la săptămânalul Adevărul literar și artistic, produsă prin plecarea lui Cristian Tudor Popescu, C. Stănescu, Cristina Modreanu & co. Revista cu pricina îi satisfăcea acum ,scriitorincului" exigențele spirituale și îl făcea să viseze, cu ochii larg deschiși, la
Actualitatea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11312_a_12637]
-
stau lucrurile?” Într-adevăr, cum stau? Probabil că ele stau ca întotdeauna: între sublim și indeterminare, între tăcere și spaimă, între avânt și retractilitate, între confuzie și speranță. Ultimii ani din viața lui Tony Judt au ilustrat, cu un neobosit patos al cunoașterii, cu disperarea celui contrariat în convingeri, această ipostază a intelectualului public. Scrisul său poartă o dublă mărturie: a competenței și a speranței că politicul va găsi o soluție provocărilor istorice. Opțiunea sa pentru social-democrație nu e, însă, decât
Memorii de dincolo de mormânt (VI) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5226_a_6551]
-
adevărat demn de urmărit, a fost cel din Game of Thrones. Scena în care Arya refuză să-i dea lovitura de grație lui Sandor Clegane a fost una din cele mai puternice de pînă acum ale serialului. Fără emfază, fără patos. Kill me! Kill me! striga bruta strivită, în timp ce Arya se îndepărta încet în peisajul glacial la propriu: pe o vale glaciară din Irlanda, adică din Westeros. Din fericire, al treilea măcel a reușit să-mi spele un pic gustul de
Mirel Palada, revoltat după Germania - Portugalia 4-0: Kill me! Kill me! Sandor Clegane a fost portughez în seara asta by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/73922_a_75247]
-
aceleia care lipsește. Dacă-ți vine să plîngi nu consuma toate lacrimile dintr-odată. / Nu căuta speranța atîrnată de pereții temniței. Ea are aici un singur sălaș: în obișnuința de toate zilele. / În temniță te eliberezi în fiecare zi". Astfel patosul se contrage într-un cinism carceral, ca saturație a răului, ca situație-limită a individului confruntat cu maxima ticăloșire a semenilor, grafiind "un ethos al martiriului și al speranței". n (va urma) Dar criticul de la Vatra se simte mult mai la
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
așa cum vorbește, cu o claritate și cu o frumusețe cuceritoare. Un singur lucru pare să-i lipsească: patetismul. Supunîndu-se exigenței de a-și sprijini ideile pe argumente și pe raționamente înlănțuite, Andrei Cornea este un scriitor care și-a reprimat patosul sub lespedea coercițiilor logice, singur semn al trepidației lăuntrice fiind numai ritmul viu al cuvintelor scrise. Andrei Cornea scrie cu ritm, cu vervă, și tocmai de aceea îl citești cu plăcere, lucru cu atît mai surprinzător cu cît proza lui
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]