5,114 matches
-
auzi frunzele de pe jos foșnind ușor. Deveni atent și privi neliniștit în direcția de unde se auzise zgomotul. Cineva se apropia de locul unde se afla. Se lipi de trunchiul copacului lângă care își stabilise punctul de observație. Oare îl dibuiseră paznicii? Puseseră cei de la Pinforest oameni și în exteriorul împrejmuirii? I se părea puțin probabil dar nu era cu totul exclus. După felul în care necunoscutul se apropia, făcând destul de mult zgomot, își dădu seama că acesta încă nu îl văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era imun. Îl trecu un fior, dacă nici Pop nu reacționa așa cum se aștepta? Își alungă acest gând din minte. Nu se putea una ca asta. Nevastă-sa îi spusese că oamenii obișnuiți nu se puteau opune voinței domnițelor și paznicilor ce aveau toiagul în mâini. Cu el fusese altceva, el era paznicul ales de zei. Ei, poftim! murmură el. Am ajuns și eu să gândesc ca ea. Ridică din umeri și ieși afară din galerie. Deși trecuse prin atâtea întâmplări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se aștepta? Își alungă acest gând din minte. Nu se putea una ca asta. Nevastă-sa îi spusese că oamenii obișnuiți nu se puteau opune voinței domnițelor și paznicilor ce aveau toiagul în mâini. Cu el fusese altceva, el era paznicul ales de zei. Ei, poftim! murmură el. Am ajuns și eu să gândesc ca ea. Ridică din umeri și ieși afară din galerie. Deși trecuse prin atâtea întâmplări alături de Calistrat, întâmplări în care văzuse cu ochii lui o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
altfel, oare de ce? Ce nu era în regulă cu el? Desigur, acum Calistrat era mort, dar nici atunci moșul nu se arătase prea bucuros de prezența sa. Se opusese din toate puterile atunci când Ileana îi spusese că Toma e noul paznic hotărât de zei. Nu cedase decât în momentul în care Cristi îi dovedise că poate mânui toiagul la fel de bine ca și el. Un fior rece i se scurse pe șira spinării. Oare Ileana era factorul lipsă? Scutură cu putere din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
urma să coboare sub linia orizontului. Oricum, nu mai era mult până atunci, cel mult o jumătate de oră. Trebuia să facă ceva dacă nu voia să devină ultima victimă a bestiei. Zâmbind amar, se gândea la absurdul situației. El, paznicul vâlvei, cel ce trebuia să o stăpânească și s-o împiedice să ucidă, urma să își piardă viața mistuit tocmai de bestia din munți. Poate că asta îi era soarta, cu totul diferită de poveștile Ilenei, ce vorbea de succesiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vâlvei, cel ce trebuia să o stăpânească și s-o împiedice să ucidă, urma să își piardă viața mistuit tocmai de bestia din munți. Poate că asta îi era soarta, cu totul diferită de poveștile Ilenei, ce vorbea de succesiunea paznicilor și a domnițelor, puși acolo de zei tocmai pentru a veghea ca vâlva să nu-și poată face de cap. Ori poate că lucrurile stăteau tocmai pe dos, ultimul paznic murise fără urmași iar el nu era decât un înlocuitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu totul diferită de poveștile Ilenei, ce vorbea de succesiunea paznicilor și a domnițelor, puși acolo de zei tocmai pentru a veghea ca vâlva să nu-și poată face de cap. Ori poate că lucrurile stăteau tocmai pe dos, ultimul paznic murise fără urmași iar el nu era decât un înlocuitor ales la întâmplare, a cărui viață nu mai avea nici o importanță. Gândurile îi fugiră la Ileana și la fiul său, Mihăiță. Un dor cumplit de amândoi îl cuprinse, simțind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
patru ori pe an, la fiecare echinocțiu și la solstiții. Lăsa un buchet de flori și aprindea o lumânare, rostind în gând o rugăciune pentru sufletul bătrânului. Viața pe care o dusese până atunci, rămăsese departe, în urmă. Acum era paznicul vâlvei și nu își dorea nimic altceva. Îl frământa însă întrebarea la care nu reușise să găsească răspuns. Cum ieșise afară din capcana în care fusese închis de mercenarul Godunov? Încercase să stea de vorbă cu nevastă-sa dar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
poliție din orășelul din Munții Apuseni, mafioții basarabeni Vlad Mihailovici și Boris Godunov, țapinarii de la firma "Pinforest", zlătarii care caută, în fiecare an, câte un grăunte de aur prin pâraiele de munte și misterioasele personaje ale lumii de dincolo, Calistrat, paznicul, Ileana, domnița, zeii de la Stânca Adevărului, care "contemplă frumusețea lumii din jur" și, mai ales, vâlva muntelui, care păzește aurul din măruntaiele stâncilor. În primul roman, Ktistai, figura centrală era solomonarul lui Deceneu, în Hotarul zeilor, vâlva; sunt două simboluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe Muntele Rău. Dan Tomorug își construiește romanul pe câteva nivele care răspund "intereselor" oricărui cititor. Mai întâi e simbolistica planu lui mitologic, cu inserții ale structurilor fantasticului și basmului; la Stânca Adevărului, pe Muntele cel Rău, zeii acceptă un paznic și o domniță, pe Moș Calistrat și pe Ileana care aleg un "urmaș" al paznicului și zeii îl primesc -, în persoana lui Cristian Toma, inspector de poliție din Iași, aflat în concediu de odihnă și, cum se vede, de (re
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cititor. Mai întâi e simbolistica planu lui mitologic, cu inserții ale structurilor fantasticului și basmului; la Stânca Adevărului, pe Muntele cel Rău, zeii acceptă un paznic și o domniță, pe Moș Calistrat și pe Ileana care aleg un "urmaș" al paznicului și zeii îl primesc -, în persoana lui Cristian Toma, inspector de poliție din Iași, aflat în concediu de odihnă și, cum se vede, de (re)facere a ființei interioare la Baia de Sus; în fața minei părăsite, unde se află vâlva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sandviș Într-un expres. Era ora unsprezece, biblioteca Închisă. Cu toate astea, doamna Johanson Îi arătă portarului o anume legitimație, drept care el ne lăsă Înăuntru, mormăind ceva În barbă. Ținea În mînă o verigă imensă cu chei, ca cea a paznicului care, cu o zi Înainte, ne introdusese În Închisoarea Centrală la spectacolul cu Godot. Gazda mă Încredință acelui Cerber după care-mi spuse că va veni după mine a doua zi dimineață la hotel, ca eu să pot cerceta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de aflat cu precizie unde se aflau. Siliștea lui Dobromir a fost la confluența Dunaviciorului cu Dunavățul, fie că reprezintă locul unde a fost altădată un sat sau a fost „siliștea casei” lui Dobromir. Sălașele (loc de adăpostit vitele și paznicii lor, țigani) se poate plasa între Fruntești și Filipeni. Un alt toponim care poate ridica semne de întrebare este „o bucată” de moșie din Bucovina, din hotarul Runcului, de la Dorog Ungureanul. Pe tot teritoriul românesc sunt „bucovine”, termen de origine
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fost impusă de boierii Rosetti, se aflau terenurile de cultură, despărțite de vatra satului prin porți, poarta rnii, poarta care dădea spre țarină, spre ogoare. Aceste porți și grânele din țarn erau în grija unui jitar care era ajutat de paznici (nemeasnici) care păzeau gardurile arinilor și constatau pagubele făcute de vite. Și în satele de clăcași, țăranii aveau vii și livezi, grădini de legume, pe lângă țarini, aveau acces la apă și la imașurile satului (toloaca satului), aveau fâneață și izlaz
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din Lunca. Virginia Lambrino a adus pentru lucru la moșie 28 de sârbi din Iugoslavia, spune Vasile Vasilaș, de fapt din Serbia, din care a rămas unul Miloș (Petru) care s-a căsătorit aici și a rămas la moșie ca paznic. După sârbi a adus bulgari care erau grădinari, toată valea Pârâului Roșu era o grădină, din fund, de la izvoare până la Valea Boțului. În legătură cu raporturile țăran/boier, accentuează ceea ce era cunoscut: Se dădeau la ziua de muncă de toate (produse de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din Lunca. Virginia Lambrino a adusă pentru lucru la moșie 28 de sârbi din Iugoslavia, spune Vasile Vasilaș, de fapt din Serbia, din care a rămasă unul Miloș (Petru) care s-a căsătorit aici și a rămasă la moșie ca paznic. După sârbi a adusă bulgari care erau grădinari, toată valea Pârâului Roșu era o grădină, din fund, de la izvoare până la Valea Boțului. În legătură cu raporturile țăran/boier, accentuează ceea ce era cunoscut: Se dădeau la ziua de muncă de toate (produse de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ne-a poftit să intrăm cu o ușoară Încuviințare. O penumbră albăstrie acoperea totul, insinuînd numai crîmpeie dintr-o scară de marmură și o galerie de fresce populate cu figuri de Îngeri și de creaturi fabuloase. L-am urmat pe paznic de-a lungul acelui coridor de palat și am ajuns Într-o mare sală circulară unde o adevărată bazilică de neguri zăcea sub o cupolă sfîșiată de fascicule de lumină ce atîrnau din Înalt. Un labirint de coridoare și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
au fost cei care l-au creat. Am să-ți spun ceea ce tatăl meu mi-a spus mie. CÎnd o bibliotecă dispare, cînd o librărie Își Închide porțile, cînd o carte se pierde În uitare, cei care cunoaștem acest loc, paznicii, aveau grijă să ajungă aici. În locul acesta, cărțile de care nimeni nu-și mai amintește, cărțile care s-au pierdut În timp, trăiesc pentru totdeauna, așteptînd să ajungă Într-o bună zi În mîinile unui nou cititor, ale unui nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lectură, cu șase ani În urmă. Am Închis cartea și m-am pregătit să bat la ușă pentru a treia și ultima oară. Înainte să fi atins ciocănelul cu degetele, poarta s-a deschis suficient cît să se insinueze profilul paznicului care ducea În mînă o lampă cu ulei. — Bună seara, am bîiguit. Isaac, nu-i așa? Paznicul s-a uitat la mine fără să clipească. Lucirea opaițului Îi sculpta trăsăturile ascuțite În chihlimbar și șofran, conferindu-le o asemănare fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pentru a treia și ultima oară. Înainte să fi atins ciocănelul cu degetele, poarta s-a deschis suficient cît să se insinueze profilul paznicului care ducea În mînă o lampă cu ulei. — Bună seara, am bîiguit. Isaac, nu-i așa? Paznicul s-a uitat la mine fără să clipească. Lucirea opaițului Îi sculpta trăsăturile ascuțite În chihlimbar și șofran, conferindu-le o asemănare fără echivoc cu drăcușorul de pe ciocănel. — Dumneata ești Sempere fiul, a murmurat cu un glas leneș. Aveți o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o gogomănie cumplită. De la un asemenea om nici nu te puteai aștepta ca apelul la conștiință să aibă vreun efect. E ca și cum ai fi cerut să găsești o oglindire fără oglindă. Presupun că într-adevăr conștiința este, în plan individual, paznicul regulilor pe care comunitatea le-a făurit pentru propria sa conservare. Este polițistul din inimile noastre pus acolo să ne păzească încălcarea legilor. Este spionul așezat în fortăreața centrală a ego-ului. Dorința omului de a căpăta aprobarea semenilor săi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dar nu exista nimeni la Încărcatul sau la descărcatul mărfurilor: clopotul bătuse nu de mult ora a noua și probabil că toți hamalii se apucaseră de mâncat. Astfel, Dante se Îndreptă spre magazia de stofe de lână. În poartă era paznicul, așezat pe un butoiaș, cu un ulcior Între picioare. - E cumva În depozit o Încărcătură de fetru? Omul Îl cântări alene din cap până În picioare. - Cine vrea să știe? - Autoritatea Florenței. - Pe Sfânta Treime și pe Sfântul Ioan! replică omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
picioare. - E cumva În depozit o Încărcătură de fetru? Omul Îl cântări alene din cap până În picioare. - Cine vrea să știe? - Autoritatea Florenței. - Pe Sfânta Treime și pe Sfântul Ioan! replică omul, reținându-și un căscat. Poetul se trase mai aproape. Paznicul Îi citi ceva În privire și se grăbi să se ridice, făcând doi pași Îndărăt. - Intrarea În magazie e interzisă pentru cine nu face parte din breaslă. Iar depozitele sunt confidențiale, pentru siguranța negoțului, adăugă de Îndată, uitându-se alarmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
depozitele sunt confidențiale, pentru siguranța negoțului, adăugă de Îndată, uitându-se alarmat În jur. Dar nu era nimeni pe care să Îl cheme În ajutor. Priorul veni și mai aproape. - Poate că da... mi se pare... acum câteva zile... bâigui paznicul confuz, făcând Încă un pas Îndărăt. - Arată-mi unde se păstrează. Celălalt păru să cedeze. - Dar mai apoi va trebui să Îl anunț pe conducătorul breslei, scânci el intrând Într-o cămară de după ușă. Consultă grabnic un registru, iar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Consultă grabnic un registru, iar apoi se Îndreptă prin curte până În cealaltă parte a porticului, urmat de Dante. Magazia era ticsită de mărfuri până la rafturile cele mai Înalte, din stejar masiv, care se Întindeau prin toată Încăperea. Urmându-l pe paznic, Dante pătrunse În acel labirint, Începând să urce peste pachetele Înghesuite din ce În ce mai mult spre interiorul edificiului. Temnița Minotaurului nu trebuie să fi fost prea diferită de iadul acela sufocant, se gândi el la un moment dat, Încercând să Își șteargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]