2,745 matches
-
și ei acolo la servici Înscenarea aceea odioasă atunci la ședință că l-aș fi turnat pe Neagu cînd eu aflam pentru prima oară Întîmplarea ridicolă pentru care mă acuzau ca să-l acopere pe altul și boicotul lor și senzația penibilă cînd se țineau departe de mine Îmi miroseam subțiorile picioarele aveam impresia că duhoarea mea Îi face să mă ocolească așa se repetă totul mereu crezi că ai scăpat și te Întîlnești tot cu tine ocolul cel mai lung e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vreme de mai bine de un an indisponibil pentru continuarea istorisirii cu care se Îndatorase cititorului nostru. CÎnd acaparatoarea aventură a luat sfîrșit - drumurile frumoase nu duc departe - Încercînd să-și reia firul povestirii s-a găsit deodată Într-un penibil impas. Toate căile care l-ar fi putut conduce Înapoi fuseseră tăiate, personajele Își pierduseră identitatea, scena era goală. O ciudată amnezie Îl făcea incapabil să se Întoarcă În trecut, iar o incursiune salvatoare În zona imaginarului Îi era la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dovadă că am posedat odinioară fișiere sistematice aduse la zi și sertărașe ținute Într-o impecabilă ordine, că puteam rezista oricărei concurențe, că puteam cîștiga pariuri și competiții... Ușile se Închid, eclipsa se lățește pe memoria mea - ce aburită, ce penibilă lună mai care aneantizează toate marginile și cultura ca apa curgînd de-a valma În circumvoluțiile mele. Penibile aceste recunoașteri În mizeria cărora Încă mai tresare vanitatea. CÎnd mă aflu În locuri unde știu că nu mă vede nimeni sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
puteam rezista oricărei concurențe, că puteam cîștiga pariuri și competiții... Ușile se Închid, eclipsa se lățește pe memoria mea - ce aburită, ce penibilă lună mai care aneantizează toate marginile și cultura ca apa curgînd de-a valma În circumvoluțiile mele. Penibile aceste recunoașteri În mizeria cărora Încă mai tresare vanitatea. CÎnd mă aflu În locuri unde știu că nu mă vede nimeni sau cînd sînt singură acasă, mă surprind făcînd gesturi urîte; simt atunci o poftă grozavă să Încerc tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ani mă plimbam pe acolo cu — Perfect. Ne Întîlnim peste o oră pe aleea principală. Plouase și nisipul aleii le trăda urmele. Umezeala devenise agresivă, insuportabilă. Plutea o oarecare iritabilitate În aer care le contamina glasurile, gesturile. — ...știu că sînt penibil, dar el poate. Pe el nu-l refuză nimeni. Trebuie să obțin această expoziție. Înțelegi, e vital pentru mine. Mă apropii de 40, Începe deja contrapanta — Elise: Josephine-Ivonne Comtesse de Reyllane, născută Carlova - 1891-1913, contrapanta Începe uneori foarte devreme, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
situația lui avantajoasă. Să nu te deranjeze că nu-i vezi fața. O să poarte o mască, pentru că așa sunt indicațiile, chițibușare. Dar, dacă deja e vorba de ceva atât de delicat, poți avea încredere în el. Ceea ce urmează nu e penibil, ci mă doare. Cu toate că ustensilele sunt perfecte. Aproape de nemăsurat cu etaloanele pământești. Cu o glugă albă, sterilă pe cap. Ochii lui mă străpung din fanta măștii ca o lamă de bisturiu. Mă măsoară din dosul ei, dar, dacă l-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pentru gâtul lui, cu un gest scurt, de frustrare și s-a întors pentru o ultimă privire în jur. Privirea lui s-a îndreptat precar către arcadă, iar eu m-am aplecat în același timp, cu inima bătând; cât de penibil era să fii prins chircindu-te după o mașinărie de jocuri. Dar umerii lui căzuți spuneau că deja renunțase. Dezolat, a plecat mai departe. I-am oferit timp să se îndepărteze și apoi m-am extras din ghearele mașinăriei. Sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ridica o dată, ca să devin mai impunător, dar nu mai am de unde, sunt deja în picioare. Momentul mi-e însă favorabil, clar, pentru că omul ăsta așteaptă un răspuns de la mine, așa că nu știu cum să fac să fiu cât mai teatral și mai penibil, să dau greutate uneia din rarele clipe când sunt important pentru cineva. Fără să vreau, mă scobesc din nou în nas, așa cum îmi este obiceiul. Ăsta e singurul mod în care reușesc să fiu interesant, iar eu încă nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
apăru ca sigur: nu putea muri tocmai acum. Nu-i venea și nici nu se putea sinucide în văzul lor. Deși ar fi făcut-o fericit dacă ar fi avut ocazia. Ceva mai târziu, la câteva zeci de minute după ce penibilul eveniment din fața liceului se consumase, Mircea Cârpenișteanu înainta în goana unei ambulanțe spre spital. Desigur, nu el era cel care conducea, ci el era cel întins pe targă, învelit în nenumărate straturi de bandaje și pregătit pentru a fi operat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
care spulberase magazinul Marks & Spencer, Moș Abdulah ajunse în ceva ce semăna a rai, pentru că altminteri cele patruzeci de virgine superbe care păreau să-l aștepte pe nimeni altul decât el nu puteau să aibă nici un sens. Probabil că era penibil cu zdrențele de costum de Moș Crăciun care îi mai rămăseseră, dar acum, văzând fetele, nici că-i mai păsa. Își potrivi capul rupt de explozie la loc, după care se îndreptă spre ele, cu ea deja sculată. Nu apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pe un om slab și nefericit. Și, pentru că nimeni dintre noi nu s-a luat la ceartă cu Burkeviț, pentru că grupul care-l înconjura pe Stein se destrămă rapid, de parcă n-ar fi dorit să mai fie martor la scena penibilă, pentru că unii din grup exclamau chiar „Așa e, Vaska, corect, Vaska, bravo ție! am înțeles că au simțit și alții exact ceea ce am simțit eu și că acești alții îl laudă pe Burkeviț pentru sentimentul de toleranță și de mândrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
spiritele: cuvintele mele umpleau timpul, nu-l fructificau. Când ne așezam pe o bancă și rămâneam complet singuri apăreau între noi tăceri goale, pustii, care apăsau greu asupra noastră. Atunci, înspăimântat la gândul că Sonia observă și simte eforturile mele penibile, umpleam cu sărutări aceste goluri de cuvinte care interveneau tot mai des. Așa s-a întâmplat că sărutările au preluat funcția cuvintelor de a ne apropia și că, întocmai ca ele, pe măsură ce ne cunoșteam, sărutările deveneau tot mai sincere. Sărutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ebrietății ușoare, ci pentru a-și descărca sufletul din pricina bibliotecii vîndute, pe care o cărase ca melcul În spinare, pe mare și pe uscat, În valiza de piele. Domnul X, fericitul cumpărător, care privea totul „cu oarecare distanță“, se simțea penibil. I se părea că toate privirile erau Îndreptate spre el, cu o undă de reproș. 9. A doua zi X, el Însuși puțin mahmur, cotrobăi prin cărți, pe care pînă atunci nici nu le văzuse bine. Chestia cu valoarea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ar fi fost elaborat de către „misterioasa, obscura și perfida forță care ținea În mînile sale cheile multor enigme Îngrijorătoare“. Descoperirea senzațională din Times, publicată sub titlul Sfîrșitul irevocabil al Conspirației, ar fi putut, În mod firesc, să pună capăt acelei penibile afaceri, care otrăvise deja multe suflete și luase atîtea vieți. Urmărirea făptașilor, așadar aflarea mistificatorilor, va Începe cu o Întîrziere de vreo douăzeci de ani. Cea mai mare parte a participanților răposare deja, Rusia fusese izolată de restul lumii. Nilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
N-am găsit nimic, a spus buimăcit, fără siguranța lui obișnuită, fără să știu sigur dacă era o constatare sau o altă-ntrebare, sau cuvintele unui om căruia îi fugea pământul de sub picioare. S-au auzit pași pe scări, lenți, penibili, dureroși, pașii mai multor oameni: Barbe și Gravul, care-l conduceau pe doctorul Hippolyte Lucy. Un doctor bun, uscățiv și slab ca un băț, omenos și foarte sărac, calități care merg împreună, fiindcă rareori cerea să i se plătească consultația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
drept ceva firesc, drept excentricități recunoscute ale unui star al fotbalului american de colegiu, ale unui actor isteț și redactor al publicației The St. Regis’ Tattler. rămânea uimit constatând că băiețași impresionabili Îi maimuțăreau tocmai orgoliile socotite nu demult slăbiciuni penibile. După Încheierea sezonului fotbalistic, Amory a alunecat Într-o stare de mulțumire visătoare. În seara petrecerii dansante ce anunța vacanța, o ștersese englezește de la bal și se culcase devreme, pentru plăcerea de a auzi cum muzica viorilor se revarsă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ai luat-o de la Popa. - Și cum se ia ciuperca asta? - Păi... dacă te atingi cu piciorul de piciorul lui. - Înseamnă că am luat-o de la Popa. - Deci recunoști! - Ce? - Că tu și Popa... mă rog... că ați... Discuția devenea penibilă. Și planurile lui Mișu riscau să se ducă pe apa sâmbetei dacă Mariana făcea scandal. Mișu se ridică din pat, luând în picioare încet, demonstrativ, șlapii vechi ai lui Popa, pe care-i folosea când spăla cu furtunul curtea MaxiBarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ani de zile! - Ciudat. Aș fi jurat că e nou. Sau ai mai slăbit tu? - Crezi? - Sigur, e ceva schimbat la tine. - A, o fi că sunt așa, mai trasă la față, de la măsea. - Nu, e altceva... Urmă o tăcere penibilă, în care doamna Popa se uită languros în ochii lui. Mai aștepta ceva. Ceva, adică domnul Popa trebuia să-i explice ce fel de ceva însemna acel altceva. Dar domnul Popa nu știa. - Uite că ți-am adus algocalmin. Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
brațe. Parcă îi era și puțin milă de omul ăsta pe care, într-adevăr, nimeni nu-l iubea. - Mai tare, Mișule, că sunt trist și singur! Fucking shit! (Mișu mai avansase cu engleza.) Iar îi e milă de babalâcul ăsta penibil! - Cântă-mi ceva, Mișule! - Mary had a little lamb... - În românește, Mișule, să nu uiți că ești român! - Păi... Ce să... Nu știu, nu-mi vine nimic acum. Primii fulgi de zăpadă începură să cadă în curtea MaxiBarului. Contesa ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
scris este, cum ți-am spus, Veghea lui Roderick Usher. Nu din cauza perversităților de acolo, dar în vederea adevărului care izbutește să se exprime. Sunt o natură absolut plebeiană. Un niebelung, robit să prefacă aurul împrumutat în coroane, numai prin știința penibilă a degetelor sale. Pot ajunge la cunoașterea mântuitoare nu pe calea poeziei, interzisă mie și alor mei, dar pe calea rampantă a științei, pentru care mă simt în adevăr făcut. Crede-mă. Numai matematicile mă fericesc. Poezia mă declasează, tocmai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Al. Paleologu o anumită idee, vom recunoaște și noi că teama de truisme poate să ducă la cele mai mari aberații. Or, la această oră, am impresia că câteva aspecte mai evidente sunt ocolite în mod simptomatic. Dacă am uitat penibilele denigrări dintr-o anumită epocă, dintre care o asemenea ieșire s-a făcut imediat după moartea poetului, ne împiedicăm acum de prea multe referiri docte, prea livrești și adiacente. De la misterele Cabalei, literatura cosmogoniilor și întreaga literatură a misterelor păgâne
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
imaginar-creativ, îmbinat cu cel real, al trăirii în griul zilnic, uneori din nevoia fundamentală nu doar a noutății, ci a adevărului, înainte de toate, autoarea așază, de pildă, mizerabilele atacuri dirijate împotriva preacucernicului părinte protopop Gheorghe Nicolae Șincan, după un jalnic, penibil, prostesc și nedemn scenariu. În aceeași neliniște continuă include „blestemul aurului de la Roșia Montană”, cu interesele și sforăriile din jurul ei în veșnicele tensiuni ale prezentului. O tensiune personală implicată, total, în spațiul cunoașterii publice a dinamicii realului. Diferențierile de teme
CĂRŢI NOI-MARIANA CRISTESCU TIMPUL IUBIRILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364386_a_365715]
-
de sămânță”, să-și fi trimis reprezentanți: Primăria, Prefectura, Consiliul Județean, Biblioteca Județeană, Muzeul, altele ... atâtea, că sunt o mulțime. Aici nu mai e vorba doar de obraz, ci de lege! Necunoașterea legii nu e o scuză, nici măcar în fața instanței. Penibil, domnilor! Dar fiecare moare singur. Și nu mor caii când vor câinii. Dacă era Ziua limbii vreunei alte etnii conlocuitoare, ar fi dat buluc, și din Burkina Faso, cu sutele, cu miile. Nu învățăm niciodată nimic. Sau prea târziu. La mulți
ZIUA LIMBII ROMÂNE LA TÂRGU MUREŞ , ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364382_a_365711]
-
deja a campanie electorală și minciuni. Aleșii neamului își agită din ce în ce mai furioși cozile aranjate la dungă în saloanele de lux, de regulă, ale străinătății, încercând să stoarcă fonduri bănești din aproape orice. Și nu ai cum să nu constați în penibilul spectacol mundan petrecut zilnic în fața ochilor tăi faptul că tragedia umană în sine, dar și aparatul reproducător canin au ajuns să reprezinte acum, la fatidic început de secol XXI, cele mai eficiente metode de a prosti a nu știu câta
ALEGERI ELECTORALE CU IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364379_a_365708]
-
câștige, în orice condiții, cel puțin două locuri de deputați și un senator. Și au câștigat două locuri de deputați, iar fostul senator Peter Eckstein Kovacs a fost, ulterior răsplătit cu o funcție de consilier prezidențial. Să sperăm că acea lege penibilă va fi amendată corespunzător, în interesul democrației și nu al unor jocuri murdare ale unor indivizi, dornici să nu piardă beneficiile imense pe care le dețin după 1989. - În ce scop au fost emise Hotărârea nr.2/22.09.2008
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]