15,855 matches
-
Egiptului, a Greciei și Romei antice, amenințate de austeritatea creștină, regăsite în timpul Renașterii, pletorice în Secolul Luminilor, disprețuite în epoca romantică și industrializate în secolul XX. Istoria cosmeticii este strâns legată de istoria corpului, contribuind într-o manieră inegalabilă la percepția lui. De fapt, Odon de Cluny și Paul Valéry constată același lucru, dar îl spun în mod diferit. Frumusețea corpului rezidă, toată, în piele, pentru că, dacă oamenii ar putea să pătrundă cu privirea în interior, ar fi dezgustați de spectacolul
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
toate felurile (canalele de televiziune Explorer și Discovery familiarizează publicul cu fabricarea acestor "adjuvanți" ). Dacă secolul XX era timid în a (pro)clama acest gen de cuceriri, următorul o face cu voce tare. De fapt, tot ce descoperim exista deja. Percepția e diferită, datorată unui context nou și proceselor accelerate. E ca și cum secolul XX, cel puțin în ultimele două decenii, este repetiția generală a secolului nostru. E foarte greu de spus dacă fenomenele la care asistăm sunt derapaje periculoase, mode și
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
un domeniu primejduit și, din nefericire, suportând înfrângere după înfrângere. Concurența internetului și pirateria pe scară largă dau lovituri constante circuitului firesc al cărții. (Poate că termenul "firesc" e neclar, poate că trebuie să ne regândim strategiile și să reinterpretăm percepțiile.) Am să dau un exemplu din care am înțeles că, în imediata noastră apropiere, în totala noastră ignorare, apar și proliferează modele comportamentale și de comunicare cu totul șocante: În luna iulie, la câteva zile după apariția volumului al treilea
Ultimul zâmbet al cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9022_a_10347]
-
operă, de care ne despart epoci de cultură muzicală clasică și romantică, acest gen, genul operei baroce - a celei franceze în mod special - reintră treptat în actualitatea vieții muzicale actuale. Iar aceasta cu un dinamism, cu un atașament autentic față de percepția actuală a omului zilelor noastre. Nu mă voi referi la opera barocă italiană. De la Monteverdi la Vivaldi și de aici la operele italiene ale lui Mozart, drumul acestui gen a reprezentat un adevărat triumf. European și mondial. în schimb genul
Muzica veche în actualitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9063_a_10388]
-
spune așa, ordinea ar fi exact inversă, adică om/animal, portret și autoportret. Deși, la prima vedere, acest aspect nu pare a avea o prea mare importanță, la o analiză mai atentă el își dezvăluie întregul său cîmp de semnificații. Percepția exterioară a unei asemenea succesiuni privește omul în general, privește specia, dinamica acesteia de la genul proxim al vieții articulate, cuplul om/animal, la individualizarea umanului, portretul, și pînă la conștiința de sine, adică autoportretul. Lectura de acest tip, una documentar-historistă
Sinele și lumea în pictura Danielei Chirion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9065_a_10390]
-
primele rafale de frig. Iar acestea, tot diminețile, la deschiderea ferestrelor stârneau o poftă de viață, de împlinire, de făpturi, pe care nici un alt anotimp nu o cunoștea, când se înfiripa acel sentiment liniștit triumfal, tonic, în deplina senzualitate a percepției clipei. Te simțeai parte a unui mister asupra căruia nici o culpă nu apăsa, în păcătoasa condiție a omului. Și chiar lanțul de ploi care te închideau în cămările tale tot mai reci, își avea șartul lui - dacă nu tocmai farmecul
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
facultatea pe care Kant o osîndise să joace un rol subaltern, acela de intermediar între materialul senzitiv oferit de simțuri și conceptele fără de care nu am putea generaliza nimic. Cu alte cuvinte, la Kant reprezentările au rolul de a lega percepțiile de limbă, în virtutea acelui mecanism atît de dificil și de abscons care poată numele de "schematism". La Kant, imaginea este un liant între cuvintele și percepțiile unui om. O verigă și nimic mai mult. La Humboldt însă, imaginația devine rădăcina
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
putea generaliza nimic. Cu alte cuvinte, la Kant reprezentările au rolul de a lega percepțiile de limbă, în virtutea acelui mecanism atît de dificil și de abscons care poată numele de "schematism". La Kant, imaginea este un liant între cuvintele și percepțiile unui om. O verigă și nimic mai mult. La Humboldt însă, imaginația devine rădăcina comună a intelectului și sensibilității, deci sursa lor. E ca o matrice din care se desprinde, pe de o parte, limba cu ajutorul căreia facem raționamente, și
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
verigă și nimic mai mult. La Humboldt însă, imaginația devine rădăcina comună a intelectului și sensibilității, deci sursa lor. E ca o matrice din care se desprinde, pe de o parte, limba cu ajutorul căreia facem raționamente, și, pe de alta, percepțiile prin care intrăm în contact cu lumea înconjurătoare. Potrivit lui Humboldt, imaginile din mintea unui om nu sînt copii fidele ale realității, ci plăsmuiri unice ale imaginației. Lumea nu ni se arată așa cum este ea, ci ni se înfățișează sub forma
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
de puțin academistă, această lucrare este riguroasă și exactă, dar și realizată suficient de liber pentru a se vedea limpede că ea nu este simpla consecință a unei rețete. Spre comparație, Portretul mamei reprezintă sigur o altă etapă, o altă percepție a modelului și o preocupare mult mai evidentă pentru viața lui interioară. Realizat în cărbune, acest portret minuscul concentrează întreaga energie a observației și toată puterea de înțelegere a relației dintre trăsăturile aparente ale fizionomiei și cele inaparente ale fizionomiei
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
de o așa-numită "paradigmă a invizibilului", ruptă de lumea fizică, de factură alegorizantă, urmează o deschidere către peisaj, ca simptom al renunțării individului de-a se refugia în sine: "De la Petrarca la Rousseau se înfăptuiește o treptată eliberare a percepției omului de acest canon ascetic augustinian". Referințele se relaxează, fiind menționați, alături de Rousseau, "s-ar zice primul care a stat pe o stîncă și, uitîndu-se la frumosul din jur, a fost într-atît de impresionat, încît n-a mai deschis nici o
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
rămînă, pentru multă lume, o forță primordială, un agent fecundator al materiei amorfe, un zeu htonic și un mag al tactilității, însă unul care nu a reușit să se ridice complet pînă la înălțimea și la abstracția vorbirii articulate. Această percepție, pe lîngă faptul că este extrem de confortabilă prin schematismul ei leneș, are, de multe ori, și pretențiile unui criteriu axiologic. Dacă un scriitor se abate cumva de la norma infirmității cotidiene și se dovedește un om de acțiune și o conștiință
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
dovedește un om de acțiune și o conștiință practică foarte dinamică, în mod subit calitatea inspirației lui este privită cu mefiență, iar vigoarea estetică a textului devine și ea suspectă. Sub incidența aceleiași vigilențe intră, conform unui mecanism similar al percepției, și artistul plastic care îndrăznește să facă dovada accesului la vorbirea articulată. Retorica sa, încercarea de a-și exterioriza narativ ideile, curajul de a formula opinii și de a lansa ori dezbate concepte devin, prin însuși faptul că a fost
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
dacă-și mărturisește fluent programul și opțiunile, dacă își formulează teoretic proiecte, dacă, altfel spus, iese obraznic și coerent din captivitatea misterioasă a materiei și din ceremonialul taciturn (și exclusiv) al manualității. Din fericire, însă, artistul nu este doar produsul percepțiilor, așteptărilor și prejudecăților noastre, ci și - dacă nu chiar în primul rînd - modelatorul acestora, agentul viu al unor noi construcții mentale și creatorul discret al altor orizonturi morale. Oricît de mult ar mai încerca astăzi firile nostalgice și sensibilitățile pastorale
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
nu ies din cadrul normalității, deci din arealul tematic. Ea își declamă, iar și iar, crezul, același în esență, dar nu identic modulat, când cu o voce înaltă, când în șoaptă, schimbând ambitusul, deschiderea, păstrând ori sacrificând delicatețea de lentilă a percepției până la strigăt. Drumul depistabil în poezia Magdei Cârneci ar fi chiar acesta: exteriorizarea unei simțiri introverte, deplasarea spre inteligibil și retoric a unei revelații tăcute, fără a se usca ori a-și pierde "nimbul mitologic" (Nicolae Manolescu). La cele două
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
de conglomerat al ratărilor și imoralității omenești, când răspândind pace lăuntrică, un calm propriu lucrului mărunt, fidel sieși (Nike, în lumina finală). Camuflat sub umbrela vastă a postmodernismului, universul liric al Magdei Cârneci descinde de mult mai departe, dintr-o percepție (dinamică, concretă, fremătătoare) a mitologicului și a atemporalului.
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
bariatrică sunt nevoiți să facă o schimbare substanțială în dietă și în comportamentul alimentar: porții mici alimentare, evitarea alimentelor cu un bogat conținut caloric (lipidic sau/și glucidic), ingestie lentă cu o masticație eficientă. Calitatea vieții este definită ca o percepție multidimensională, emoțională sau psihologică a „stării de bine“, funcționalitate fizică, simptome și tratament ale afecțiunii evaluate. Putem afirma că toleranța alimentară poate influența calitatea vieții, o toleranță scăzută fiind asociată cu disconfort digestiv, limitări nutriționale extreme și, astfel, tulburări de
Revista Medicală Română by Cornelia Zetu () [Corola-journal/Journalistic/92296_a_92791]
-
centrate pe identificarea unui pattern clinic (fenotipul Fried) , altele cuantifică numărul de deficite (Frailty Index)sau folosesc impresia clinică globală (Clinical Frailty Scale), iar altele folosesc o abordare multidimensională (incluzând domenii ca mobilitatea, activitatea fizică, statusul nutrițional, cogniția, suportul social, percepția pacientului asupra propriei stări de sănătate). Nici modelul bio-psiho-social nu poate fi trecut cu vederea în abordarea fragilității și este nevoie de depășirea modelului strict biomedical, aspectele psihologice și sociale având o importanță deosebită pentru sănătatea persoanelor vârstnice. Mai mult
Revista Medicală Română by Mihai-Viorel Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/92290_a_92785]
-
ambigue: probabil și din cauza asocierii sale cu jargonul franțuzit, a trezit destule antipatii, reacții negative ("Mie să nu-mi spui mersi!"). E cert că se află, statistic, pe o treaptă mai jos decît mulțumesc, chiar dacă unii vorbitori nu au această percepție și îl folosesc curent, nonșalant, uneori pur și simplu alături de mulțumesc sau în alternanță cu acesta ("mersi, mersi, mulțumesc pt aplauze", pirateparty.ro). În plus, mersi intră în destule expresii în care sînt activate mai ales conotațiile sale negativ-ironice - cutare
Mersi - mersici! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9233_a_10558]
-
Tudorel Urian Din 27 august 1991 (data la care Republica Moldova s-a născut ca stat independent) până astăzi, percepția românilor din țară despre ceea ce se întâmplă în teritoriul de dincolo de Prut a oscilat continuu între frenezie patriotică și indiferență totală. Într-o spirală perfect ilogică se înscriu reacții de tot felul de la incandescența patriotică a podurilor cu flori până la
Republica Moldova sub microscop by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9254_a_10579]
-
le întâlnim în titlurile povestirilor: Omagiu supliciatului pasiv, Filoclubul, Chitila sunrise, Parteneri din toate țările, cruciți-vă !, Viața ca pe roate, Animal plan(e)t, O lună plină, Bushurești, Biserica catodică, O tunsoare brici, Abdominabil !. Adică de la un timp al percepției la unul al ironiei, de la referința limitată la ficțiunea fără nici un fel de frontiere. Așa se construiește, de când lumea, umorul, veți putea spune, de pe o poziție doctă. Cu devieri lexicale și exagerări situaționale, cu antifraze subversive și invenții gogonate. Iar
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
o bibliografie a problemei, trecînd în revistă principalele atestări și dezbateri semantice (p. 133-136). Explicația pe care o dă evoluției semantice a termenului se potrivește foarte bine cu legile cognitive ale schimbării lingvistice și, mai ales, cu o logică a percepției istorice: Faptul că verbul a descăleca, desemnând coborârea de pe cal, a luat la valahi, care s-au menținut o mie de ani în aria neamului lor datorită adăpostului reprezentat de codrii deși, sensul de a cuceri, a coloniza, a întemeia
Descălecare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9296_a_10621]
-
și tot ceea ce universul artificial oferă în ansamblu și în amănunt se preschimbă, printr-o halucinantă construcție mimetică, în opusul desăvîrșit al originalelor: în iluzie pură, în gratuitate absolută, în joc dramatic cu absurdul și cu fatalitatea. Confuzia inițială, oscilațiile percepției și continua glisare între obiectul real și ficțiunea imaginii, sprijinite și întreținute de artist printr-o manualitate și printr-o capacitate de adaptare la spiritul formei și la somațiile materiei cu totul ieșite din comun, se transformă, finalmente, în ambiguă
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
care părea să continue fără complexe linia Arghezi-Mateiu Caragiale" (p. 139). Sunt cel puțin două lucruri, în această frază complicată, cu care nu pot fi de acord. Primul e acela că un scriitor (în speță, Eugen Barbu) ar rămâne în percepția publică imutabil, neschimbat, la nivelul celei mai bune percepții despre cea mai bună dintre scrierile sale: adică, imaginea lui Eugen Barbu s-ar fi impus definitiv cu Groapa, ca o imagine favorabilă pe care nimic nu ar mai fi putut
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
p. 139). Sunt cel puțin două lucruri, în această frază complicată, cu care nu pot fi de acord. Primul e acela că un scriitor (în speță, Eugen Barbu) ar rămâne în percepția publică imutabil, neschimbat, la nivelul celei mai bune percepții despre cea mai bună dintre scrierile sale: adică, imaginea lui Eugen Barbu s-ar fi impus definitiv cu Groapa, ca o imagine favorabilă pe care nimic nu ar mai fi putut-o clinti. Nici vorbă: percepția criticii și percepția publicului
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]