1,714 matches
-
conduse pe Otis la baie. Danny se ridică în picioare și își recuperă insigna. Grăsanul roșcat îi zise: — Du-te-n mă-ta la voi la comitat și bate-i pe negroteii voștri! PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL CINCI — ... Și cel mai perfid aspect al comunismului, instrumentul insidios cel mai eficace, e faptul că se ascunde sub milioane de drapele, un milion de steaguri, titluri și combinații de inițiale diferite, răspândind hidra canceroasă într-un milion de ipostaze, toate menite să pervertească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sau cineva ți-o aducea dinaintea privirei, atunci chipul cam veșted, cu tenul sarbăd, se impunea atenției prin nemișcarea ochilor, înapoia cărora totuși veghea pesemne un gând dosnic, tot așa de șters ca aurul efigiilor mate și tot așa de perfid ca el. Printre gene ce clipeau din lumina nesigură a clarului risipit de lună, imaginile astea se profilau transfigurate, și pe luciul apelor subțiri, care inundau spațiul haotic din noaptea asta, tragedia shakespeariană proiecta acum locuri memfite. Mini vedea statui
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
întrebuințau sclavi drept instrumente, dar cu câtă superioritate de epocă și de sentiment asupra lor, ea, care aproape-aprca-pe se simțea miloasă față de o vietate așa de primitivă ca a buretelui. In același timp, gândul că taina și potecuțele acelor mări perfide și căpcăune sunt la îndemîna negoțului omenesc și că bureții, locuitori aderenți ai profunzimilor, se găsesc pe toate cărările o umplea de un fel de vanitate. Nu semăna deloc cu acele femei - cu cele mai multe, zice-se - care vor la picioarele
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
treptat de ceea ce unii ar numi o problemă gastrică. Stomacul (organ care de obicei își face simțită prezența posesorul său doar din când în când ) și-a schimbat starea, a devenit mobil, activ, fără astâmpăr. Vesey suferă cumplit, o senzație perfidă, mlăștinoasă, care imediat după ce s-a suit în machan se transformat într-o bolboroseală continuă. Nici o încordare sau exercițiu mental n-ar putea schimba inevitabilul. Este doar o chestiune de timp. Îmi pare foarte rău, îi spune lui Privett-Clampe, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
rima bisturiului precis. Din flori de gheață, aripi de cocori și palme frământând un asfințit ai strecurat cucută în licori, când ai tăiat trecutul sub cuțit. Prin labirintul unui timp avid mai rătăcește încă glasul cald, deși secundele-mi zâmbesc perfid, eu caut totuși ploaia de smarald. îngerii goi Când roua cade peste noi, Se-ascund și lacrimile-n slove, Lumini se nasc și mor în nove, Iar îngerii sunt triști și goi. Când seara gustă dintr-o stea Și umbrele
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mângâie pe petale, Au dat drumu' la parfumu' Vrăjilor sentimentale. Omul și-a luat Femeia Și-au plecat prin Paradis Până ce-au ajuns la pomul Cel cu Rodul interzis. Pacea era... nedescrisă; Șarpele era în pom Distribuit ca să joace Rolul perfidului om. Eva a-nțeles mesajul, Cum stătea șarpele-n pom; Pantonima e limbaj, Dincolo de idiOM! Adam privea când la șarpe, Când privea la... ireal, Și când vru să se infrupte, I se-nfipse-un gând în minte Ca un junghi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
care îl cunoaște și știe că e băiat sărac: "Antoane, zice el, astea nu sânt vorbele tale, sânt vorbele lui Tănase Gherase". (Acest Tănase Gherase era un chiabur notoriu, dar și ruda acelui tânăr naiv, chiabur care în modul acesta perfid voia să saboteze campania de însămînțare.) în ce constă spargerea satului? în faptul că nepotul acelui chiabur trece dincolo de gradul său de rudenie și-și demască unchiul în fața organizației. Povestirea aceasta, cu sensul ei atât de profund, nu poate fi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
FÅCLIA Mi-am pus din nou speranțele la cingåtoare atâtea câte-or mai avea un rost Și am påșit în ziua fårå soare în åst real perfid, indiferent, anost E cerul plin de nori, nu-mi paså deva ploua, cu-atât mai bine Aprind în suflet faclå luminoaså și gând curat îndrept spre tine La fel så faci și tu, și împreunå prin råsåriri de soare și
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1601]
-
vârâse până și În pat, Împreună cu nevasta oropsitului, lăsând-o pe propria lui soață să ofteze ca o vădană după bărbatul pe care Îl credea plecat la pușcărie. Iarăși se spunea că librarul făcuse toată nebunia cu Înlocuirea la sfatul perfid al profesorului Gurgui, care dorise cu Încăpățânare să se răzbune pe Îngrijitor după ce chelbosul se apucase să povestească - În urma trasului cu urechea pe la uși - la toată lumea cum se petrecuseră lucrurile cu eleva chitaristă care ar fi trebuit să trezească simțirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și munți. Ar fi atunci ca‐n vremea de apoi... și‐ am fi cu toții pedepsiți amarnic Fiindcă glasul morților în noi A răsunat d‐ atâtea ori zadarnic. Nu ne‐ ar feri de iureșul cumplit Nici tunuri, nici cetăți, nici gropi perfide; Mai bine decât glonțul oțelit Privirea lor de ghiață ne‐ar ucide. O, cât am ispăși atunci de crud Invidia, trufia, ciuda, ura, Ce ne‐ au oprit cu jocul lor zălud Să ascultăm cuminți învățătura Pe care, cu blajin, profetic
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
autoarea este eliberată comunicându-i-se că a fost iertată de încă 2 ani ce-i mai fuseseră dați, ca semn de mărinimie a statului comunist, cu intenția de a fi racolată de Securitate și a fi folosită în scopuri perfide. Autoarea rezistă tuturor presiunilor și, când securiștii și-au dat seama că nu acceptă și nici nu poate fi informatoare-turnătoare, este apostrofată astfel: „Nu ești bună de nimic! Du-te și te spânzură!”. Sigur, nu era bună pentru scopurile josnice
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Mă dor încheieturile roase în a voastră piatră! Mă tulbură ochii goi ai izvoarelor din adâncul nesecat din care se adapă, în miez de noapte, iele mlădioase cu trupuri mercuriene și picioare de foc. Luna își ascunde fața de femeie perfidă îndărătul unui nor cernit ca o jale. -Aș bea apă cristalină de izvor, din care s-au adăpat ielele însetate. Aș bea apă curată din pumnii lumii. O avalanșă de gânduri îmi curmă dorințele, învăluindu-mă până în străfundul sufletului străin
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și a prilejuit o manifestare publică deosebit de puternică în favoarea Franței și împotriva Austriei. ” Dacă cineva n-ar fi cunoscut obiectivul mobilizării - raporta Blondel - ar fi putut crede că România pleacă împotriva Austriei.”. Populația a manifestat sub lozincile: ”Jos Austria!”, ”Jos perfida Austrie!”. Tema discursurilor era bucuria că sa pus capăt unei politici de înfeudare față de Tripla Alianță. Pe 10 iunie, România declara război Bulgariei (urmată de Turcia), armata română, constituită în mai multe coloane traversa Dunărea între Sudul Dobrogei și Corabia
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93400]
-
ca șansă de supraviețuire. D-aia l-am izbit în locul dureros. A suportat ghiuleaua, o tot duce... cu aceeași sete de viață ca a noastră, nu-i așa? Ce vor ei să ne dovedească, mereu și mereu? Că suntem răi, perfizi, slabi? Și că suntem, totuși, ca niște sfinți, asta le dovedim, mereu? Rebeli strâmtorați, ucenici ai iluziei! Bolnavi ai efemerului și precarității?... Noaptea se răsucise, iarăși, în același scâncet neputincios. Dar dacă și Irina?... Dacă și ea?... Nici măcar conștientă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acum câteva ore, când pământul se scuturase de plictiseala care tot fermenta clocea defeca pe spinarea sa prea răbdătoare. Un ogar turbat peste cățeaua turbată, trepidând, epileptic, pe spinarea ei îngustă, asmuțit de gâtul ei alb alb și de șoldurile perfide și părul roșu, lătrând împreună plăcerea imediată, ilicită, care să răzbune amânări și interdicții. Terapia turbării, eliberarea, da, plăcerea desferecată, desfrânată, câinoasă, care să vindece oroarea de propriul trup înstrăinat și de numele înstrăinat și de sufletul înstrăinat în lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
povestesc. Mi s-a înscenat o tâmpenie acolo, în provincie. De fapt, niște exagerări bine regizate. În legătură cu relația mea delicată... extrem de delicată pot spune, cu adolescenții. Între care mă număr, firește. Ei o simt, o simt, drăcușorii, o simtfrățiorii noștri perfizi și superbi. O simt, pușlamalele, splendorile, o simt, da, da. Nu am mai putut reveni în învățământ, am fost suspendat. Am părăsit orașul, firește. Provincia nu-și suportă rebelii, înțelegeți. Soții Gafton, domnul Matei, doamna Veturia au fost foarte înțelegători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ne parvin de la ei doar rare semne de urgență. Pot scoate din minți, profesore. Pot trezi la viață până și mințile noastre obosite de atâta somn, de atâta codificare și devieri și restrângere. Restrângerea asta înveninată, compresia leneșă, continuă și perfidă și continuă, continuă... Lunga prelegere ar fi putut fi mult mai lungă, dădea a înțelege obrazul liniștit inexpresiv al matematicienei. Ridicase însă ambele mâini în sus, a neputință. Își îngăduia oboseala, anunța că renunță. Ca și cum ceea ce rămăsese nespus era, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
prin geamul murdar al cabinei. Cicatricea deasupra sprâncenei stângi ardea, dureroasă. Stinse din nou farurile. Pândea întunericul. Se auzea respirația speriată invadând, acoperind strada în beznă. Rondul, toxinele, surdina, spasmul bufniței lovind antenele de televizor. Văzduhul negru, uriașele sale plase perfide. Avionul se legăna calm. Un interior curat, funcțional, geometrie și luciu. Pasagerul se apleca spre fereastra din stânga, dar nu vedea decât noaptea compactă. Ochii lui mari, albaștri, se întoarseră spre vecin. Un tânăr îngust, tuciuriu, cu o cicatrice peste sprânceana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
noi glume bune... și Irina râde, înveselită. Pune receptorul în furcă, stânjenită, amețită. Speriată de ce spusese sau de excesiva ei grabă de a ridica receptorul sau de șansa care s-a dovedit falsă sau de risipa serii care se taraște perfidă, încetinită. Se rotește pe un picior, să se explice. — Domnul Gafton! Să mă felicite. E foarte atent, nu uită în nici un an să mă felicite. — Deci, îl cunoști pe Mauriciu! Asta nu bănuiam, mormăie doctorul, aplecat să-și șteargă ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
unui romancier: captarea cititorului. Alternând între stilul realist și cel suprarealist, încorporând monologuri și rapoarte codificate ale informatorilor, întrețesând prezent cu trecut în secvențe de vis și coșmar, autorul surprinde continuu. Din Plicul negru cititorul învață mai mult despre duplicitatea perfidă a sistemului totalitar ceaușist decât din zeci de eseuri politice.“ (MARIA GREEN, World Literature Today, USA, 1996) * „Plicul negru este un roman profund preocupat de istorie. Narațiunea devine curând halucinatorie. Acest aspect al Plicului negru a făcut unii recenzenți americani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din discursul filosofic erotic cè față din America ar putea avea dreptate în felul ei, dar Matei, de dragul contradicției, susținând cu propriile lui argumente teoria conform cèreia dragostea nu e timp și nici viațè, ci una dintre formele cele mai perfide prin care, în clipe vrèjite, eternitatea ne face cu ochiul, ispitindu-ne, XXI Când m-a sunat luni, eram la birou, lucrând, dar am ieșit pe hol că sè pot vorbi nestingherit, ea cerându-și iertare pentru sâmbètè, eu extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mocirloasè a instinctelor, aș vrea sè-l aud spunându-mi, ca de atâtea ori, cè pe femei, chiar dacè te mint frumos, nu le intereseazè decât un singur lucru la bèrbați, sexul! Nu te lèsa prins în cursè de jocul lor perfid și drècesc, iar când privești o femeie, Matei, imagineazè-ți cè e goalè în fața ta, dezbrac-o cu nerușinare în minte și vei vedea cum dispar toatè taină și farmecul sexului ei! Prea fetișizèm femeile! Când pleci, Matei? mè întreabè Șerban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
departe de a-mi anihila luciditatea, mi-o intensificè pânè la limite extreme, greu de suportat chiar și de cètre mine, Ioana e acum în brațele mele, dansèm, dar eu, cu o rècealè de monstru insensibil o încurajez în jocul perfid al excitației calculate pe care, cu rafinatè științè, i-o stimulez, Mi s-ar fi dat acolo în fața tuturor fèrè sè realizeze ce i se întâmplè și, în timp ce o trag dupè mine, spre unul din dormitoarele de sus, zâmbesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Atoateînțelegătorului în fiecare zi. Poate că ceea ce trezea Marioritza în el nu era decât o mare curiozitate. În felul ei de a fi nu regăsea nimic din comportamentul unei soții sau mame și nici trăsăturile umile, descurajate sau, dimpotrivă, șirete, perfide, nesățioase, calculate și răzbunătoare, chiar malefice ale femeilor singure. Ea nu se încadra în nici o categorie. Nu era nici înger, nici demon, dar nici muiere propriu-zisă. Era liberă și stăpână, deloc stânjenită de libertatea ei. Dovedea o putere deosebită asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de primire, reproșându-i hanului că a incendiat până În temelii Marea Moschee din Buhara, unde se retrăseseră adversarii săi Înarmați. — Între suveran și oamenii Bisericii, rostește cadiul, războiul este neîntrerupt, uneori pe față, sângeros, dar cel mai adesea surd și perfid. Se zvonea chiar că ulema ar fi Înnodat contacte cu numeroși militari de rang Înalt, exasperați de purtarea hanului. Strămoșii săi, se spunea, mâncau Împreună cu trupele, nu pierdeau nici un prilej să amintească faptul că puterea lor stătea În vitejia războinicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]