2,267 matches
-
ar fi pisicile de dragi, cum de împarte cineva stors de ultima picătură de vlagă puțina lui mâncare cu o pisică?! Să fie și-aici părul cauza - părul pe care pisica-l avea, iar mama nu? Blana pisicească e zbârlită, perii-s pieziși și lungi de parc-ar fi crescut pe socoteala cărnii și împotriva propriei naturi trecând într-o materie nefirească. Iar aici, în Germania? De ce se rad în cap neonaziștii fără să fie nevoie? Felul în care se raportează
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pildă, erotismul uneori accentuat nu constituie o concesie față de gustul cititorilor? De fapt, pentru cine scrieți, domnule Bellow? Socotiți marele public american suficient de receptiv față de amplitudinea gândirii și a erudiției dumneavoastră? S.B. Erotismul, în cărțile mele, este incidental și peri feric. În ele nu apare nimic din scenele sexuale stridente și practic obligatorii, prezente în majoritatea romanelor americane - ba și europene, dacă mă gândesc bine. Nu cred că îmi datorez popularitatea faptului că aș fi scris romane „sexy“. Adevărul este
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Preotu’ acasă, și atunci ne supuneam la un adevărat maraton alcoolic. Dacă la început, cînd ne strîngeam să bem pe la blocuri, dădeam bani pe băutură (și cel mai des cumpăram vodcă poloneză sau uzo albaneză), de cînd am des co perit chestia cu mersul acasă la Preotu’ n-a mai fost nevoie să dăm nici un ban. Cămara lui taică-său era plină de sticle de vin, țuică sau vișinată. Problema era însă că trebuia să bem o sticlă întreagă - sau două
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
noi din existențialiștii francezi. Găseam în ei tot ce-mi trebuia : aura individului cu preocupări superioare, blazarea și disprețul față de cei din jur, greața sartriană sau variațiunile pe tema sinuciderii din Mitul lui Sisif. La scurt timp, l-am desco perit și pe Cioran, pe care îl citeam, din cînd în cînd, la sala de lectură a Bibliotecii Județene din Pitești (era vorba, desigur, de edițiile de dinainte de ’44). Lucrurile s-au potrivit foarte bine, căci scrierile exis ten țialiste, ca
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
fini - singura înrudire care mai era posibilă.) Tot în acea perioadă, expresia publică a entuziasmului nostru literar a fost un cenaclu mai deosebit - un fel de creative writing -, pentru care, la un moment dat, am vrut să obținem chiar și per sona litate juridică. Eram efervescenți și expansivi, asemeni marilor creatori sub impulsul inspirației, din fil mele ce ecranizează biografii celebre : Beethoven, deși surd, compunînd Simfonia Destinului, sau Goethe scriind de zor la Faust. Din nefericire, iubirea noastră literară a fost
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mine și taică-meu - nu se încurcă cu ase me nea finețuri. Întîmplări din clasa întîi în clasă, ca prin minune, se lăsă deodată liniștea. Copiii, încremeniți, priveau toți către învățătoare, de parcă acum o vedeau pentru prima oară și desco pereau că este de fapt o arătare de pe alt tărîm. Arătarea le zîmbi și repetă ce întrebase. Nu avea nimeni curajul nici măcar să clipească ; o fixau în continuare cu insistență. La un moment dat, se auzi un zgomot puternic și toți
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de discursul prietenului meu, în orice caz. Tot din filmele lui Cassavetes am aflat de niște actori extraor dinari, de care, de asemenea, nu auzisem înainte: Ben Gazza ra sau Gena Rowlands, văduva lui John Cassavetes. Și îl des co peream pe Peter Falk, adevăratul Peter Falk, și nu detectivul Columbo. Revenim în zilele noastre, când prietenia mea cu Cristi Puiu a murit de mult, iar eu o văd la Cinemax pe Gena Rowlands în Opening Night, copleșit de melancolii. Din
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
răzbunare și sălbăticia femeii cresc și devin nemăsurate, tot la fel obișnuiește și dușmanul să slăbească și să-și piardă curajul, ispitele îndepărtându-se atunci când persoana care stăruie în cele spirituale se arată neclintită în fața ispitelor dușmanului, opunându-i-se per diametrum 1; dimpotrivă, dacă persoana care face exercițiile începe să se teamă și să-și piardă curajul în a lupta cu ispitele, nu există fiară mai fioroasă pe fața pământului precum dușmanul firii omenești în urmarea blestematului său plan cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
comercializarea vinului, pe motiv că aceștia „ar avea adeseaori un vin necurat sau stricat” și că, „prin darea orânzilor pe la jidovi, [...] dovedit este că ei jidovii pricinuesc multă necurățenie În băutură” <endnote id="(322, p. 204 ; 536, p. 23)"/>. Perce perea băuturii vândute de către evrei ca fiind „necurată” provenea de la perceperea evreilor Înșiși ca fiind „necurați” (vezi capitolul „Jidan murdar, jidan Împuțit”). Dar și de la considerarea băuturii și mâncării „cușer” ca fiind ceva tenebros și spurcat. Într-un act din 1837
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că evreul a fost obligat de condițiile istorice specifice În care a trăit să-și „ascută inteligența”, aceasta fiind „singura armă de apărare” a evreului față de „popoarele ce-l disprețuiau și prigoneau”. În caz contrar, ar fi fost „amenințat a peri În noianul de dușmani și hărțuieli” <endnote id="(3, p. 44)"/>. Cu zece ani Înainte, În 1882, Încercând să determine trăsăturile „etnico- psichologice” ale evreului, așa cum reies ele din „literatura populară israelită”, Moses Schwarzfeld susținuse aceeași idee, altfel Însă formulată
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe micul negustor evreu care se Încumetă să traverseze cu căruța „Codru Herții cel de moarte,/ La jidani-i dușman foarte”. Această pădure din nordul Moldovei era unul dintre locurile cunoscute ca fiind „moartea jidovilor” și „dușmanul perciunilor” : „Acolo o perit jupânu Ițichi Zarafu, care era tare voinicos și, chind se mânia..., de frichi fugea pi deal ca pi vale ; și jupânu Solomonichi harabagiul, care purta totdeauna la drum un harțagan mare pentru volintiroi [= eteriști], și chind se Întâlnea cu dânșii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Mihaela Popov, Anchete și procese uitate (1945-1960), vol. I și II, Fundația W. Filderman, București, 2001. 682. Stranger in Our Midst. Images of the Jews in Polish Literature, ed. Harold B. Segal, Cornell University Press, Ithaca - Londra, 1996. 683. Anat Peri, Jörg Haider’s Antisemitism, The Hebrew University, The Vidal Sassoon International Center for the Study of Antisemitism, ACTA, 18, Ierusalim, 2001. 684. Gabriel Schäffer, În oglinda timpului. Culegere de articole publicate În „Curierul israelit” (1921-1945), ediție Îngrijită de Puica Schäffer-Strihan
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
matca operei și a timpului său prin edifi- carea unui anti‑caragialism. Dan C. Mihăilescu realizează aceeași punere în acord al operei cu timpul său, dar și al nostru, evidențiind normalitatea și nu excepționalismul, evitând excesele interpretării pentru a desco- peri un Caragiale om al cetății și un Cargiale om al intimității, refugiat în texte mai puțin frecventate. Genul acesta de lecturi încearcă să diminueze cu mai mult sau mai puțin succes diverșii indici de deformare ai lecturilor anterioare. Tot aici
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
relele din lume, și ne mai rugăm lui Dumnezeu să-i țină pe nebuni în loc, să-i facă să plece o clipă mai târziu după ce-am trecut noi. Totul a început când Liviu, primind o scrisoare de la Rectoria (San Pere de Vilamajor - Spania) pentru faptul că a trimis doi tineri români care au contribuit la desăvârșirea picturii din biserica centrului cultural spre care ne îndreptăm, (aflat) la 30 de km de Barcelona, a îndrăznit să accepte invitația făcută de director
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
inventate, din conserve, roșii, ceapă etc. Și alte grozăvii, punctate de aperitivul dulce, fără etichetă, vinul roșu, fără etichetă, șampania, fără etichetă și coniacul spaniol, oferite de gazdă, împreună cu căpșunile care se găsesc din plin în grădina Rectoriei din San Pere. Între zilele acestea, facem plimbări lungi de la San Antoni la San Pere, pe jos pentru a ne întâlni cu comunitatea - adică Giuseppe - sculptor și director al Centrului de arte, care umblă mereu cu o șapca pe cap, cu o cizmă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Deci sunt și laturi pozitive ale situației. Cu puțină concentrare, poți înțelege mai tot din ceea ce-ți relatează Giusepe - directorul Centrului, sculptor și prietenul tuturor, care, având experiența comunicării cu străinii din toate colțurile lumii care au „populat” San Pere-ul, își folosește extrema mobilitate a feței pentru a se face înțeles. Nici nu-i greu, deoarece când râde în hohote, n-ai decât să faci la fel, chiar dacă doar ai intuit de ce, când se miră, poți s-o faci
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
în continuă mișcare, folosindu-și întreaga energie în mod rațional și constant, având programul extrem de precis: dimineața se scoală, mănâncă pâine prăjită cu unt și gem, bea o cafea, stă până pe la ora zece, apoi pleacă - bănuim ca la San Pere - unde lucrează la grădină sau hrănește gâștele, sau îi ajută pe invitații (artiștii) care solicită fie una, fie alta, găsind soluții pentru orice, sau inițiază o nouă acțiune, sau definitivează o fostă acțiune și tot așa până pe la ora 14
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de pe el și roșu ca un rac, nu poate nici articula cuvintele, până nu face un duș care-l revigorează. Mai încropim o discuție scurtă, se uită curios la ce-a mai lucrat Liviu și „bla-bla-bla” pleacă înapoi la San Pere, unde Giusepe îi așteaptă la masa de prânz pe care zilnic o servesc la restaurantul (Can Pau), din preajma catedralei (bisericii). Probabil că în timpul acestor prânzuri se pun la cale acțiunile, se clarifică problemele încurcate, se hotărăsc cheltuielile și se constată
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
31 iulie 1997 - Sant Antonio de Vilamajor Ieri a fost o zi de vis. Mousen ne anunțase încă de săptămâna trecută că va merge la Montserrat împreună cu cei doi finlandezi și cu olandezul care se afla la Rectoria de la Sant Pere. L-am anunțat că ne-ar face plăcere să-i însoțim și noi, atât pentru a-i cunoaște mai bine pe cei trei (artiști) cât și pentru a nu ne rătăci, dat fiind faptul că locul se află la o
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
nu ne rătăci, dat fiind faptul că locul se află la o distanță destul de mare de Sant Antoni. Marți seara ne-a ‚înștiințat că plecarea va avea loc la 7 dimineața. Asta nu ne-a împiedicat să întârziem la Sant Pere unde împreună cu Giusepe, care era bine dispus ca întotdeauna, am fost invitați în jocul Domino, foarte popular pe aici, un joc ce-i adună odată pe an pe împătimiți la restaurantul Can Pau, pentru un campionat de o noapte. Campionatul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
fiind noi, femeile, pe la 23. 30 am revenit la Sant Antoni, plini de emoții în legătură cu vizita planificată pentru ziua următoare. Miercuri ne-am trezit la 6.20 și la 7 fix eram în mașini. Am trecut pe la Sant Pere de unde i-am luat pe tinerii care, nerealizand ce-i așteaptă a doua zi, au petrecut toată noaptea, olandezul cântând la pian iar finlandezii (un băiat și o fată) bând vodkă și acompaniidu-l zgomotos cu bătăi din palme și râsete
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Cert este că Liviu a reușit să-și termine uleiurile pe pânză, acest lucru solicitându-l extraordinar de mult. În prima zi a săptămânii trecute (luni), contrar obiceiului de-a ne face de lucru prin casă, am mers la Sant Pere, unde am petrecut câteva ore cu Raul, pe care l-am găsit în camera lui. în jurul unui lichior franțuzesc, cu care am fost serviți, s-au discutat probleme profesionale. Am revenit la Sant Antonie în jurul prânzului, am mâncat, Liviu s-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
trebui s) ne Întoarcem. Că s) nu dea buzna peste ele, prietenul nostru deschide ușa Încetișor și ridic) mâna pentru a le preveni. Mai Întâi Întreab), strigând, si apoi ne face semn s) Înaint)m. Într)m Într-o Inc)pere enorm), de form) circular), cu o cupol), veche probabil de o mie de ani - o mie patru sute, insist) ghidul nostru. Pentru a nu m) l)să mai prejos, m) simt obligat s)-l fac s) mai scad) câteva secole. Dar
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
nu m) l)să mai prejos, m) simt obligat s)-l fac s) mai scad) câteva secole. Dar cui Îi mai pas) de date? Mică prostie cu recalcularea secolelor este uitat) repede. Îmi reg)sesc bună dispoziție Într-o Inc)pere veche, frumoas), fierbinte, cu un miros acru. Sofale improvizate din zdrențe și cearșafuri vechi sunt Înșiruite la perete pentru relaxarea clienților. Deasupra capului, pe niște șfori, atârn) la uscat prosoape rupte. Frânghiile urc) În zigzag, sus, sus de tot, În
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
rupte. Frânghiile urc) În zigzag, sus, sus de tot, În niște balcoane Întunecoase. O ar)boaic) foarte b)trân) se odihnește pe o sofa, cu unul dintre picioarele-i scurte Întins. Face un gest de politețe oriental). În aceast) Inc)pere, cu prosoapele ca niște flamuri, oamenii se odihnesc dup) baie. Trecem prin mai multe camere cu aburi, acum goale. Prietenul nostru arab spune: Dac) stai o noapte Întreag) aici, vei fi cu totul alt om. Îl cred. Un om de
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]