1,651 matches
-
cum ar fi căldura sau o scânteie, e necesară pentru a declanșa arderea. Oxigenul însuși nu e combustibilul, ci oxidantul. Pericolele legate de combustie se aplică de asemenea compușilor oxigenului cu un potențial de oxidație foarte mare, cum ar fi peroxizii, clorații, nitrații, perclorații și dicromații deoarece ei pot dona oxigen unui foc. Scurgeri de oxigen lichid, dacă se îmbibează în materii organice, cum ar fi lemnul, petrochemicele sau asfaltul, pot face ca aceste materiale să se detoneze impredictibil în cazul
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
Pirita este un mineral din clasa sulfurilor, cu formula chmică FeS, de culoare gălbui-arămie cu reflexe verzui și care cristalizează în sistemul cubic. Anionul din pirită este un ion de bisulfură S, care structural este asemănător peroxizilor. Cristalele sunt frecvent idiomorfe, apărând sub forme de cuburi, octaedri sau dodecaedri pentagonali. Culoarea aurie a piritei a determinat denumirea ei în limba germană "Katzengold" - "(aurul pisicii)" denumirea provine de fapt de la cuvântul "Ketzer" ("eretic"). În comparație cu aurul, pirita este însă
Pirită () [Corola-website/Science/304731_a_306060]
-
de fier (100 mg fier la 100 g planta). În schimb, spanacul ca sursă principală de fier este un mit datorat unei greșeli de transcriere a cantității de fier . Fierul în cantități excesive este toxic pentru oameni, deoarece reacționează cu peroxizii din corp, producând radicali liberi. Toxicitatea apare atunci când cantitatea de fier o depășește pe cea de transferină necesară pentru legarea fierului liber. O cantitate prea mare de fier ingerată poate leza direct celulele din tractul gastro-intestinal și poate intra în
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
cu aprindere prin scânteie (MAS) peste 3 ... 4 s-a văzut limitată de apariția unui fenomen perturbator, cu efectele: Fenomenul a primit denumirea de "detonație". Detonația este determinată de reacțiile chimice care au loc "în fața frontului de flacără". Se formează peroxizi organici și aldehide, care, datorită neomogenității termice și chimice din camera de ardere favorizează apariția de nuclee de "flacără rece", care inițial se propagă în amestec cu viteze de zeci de metri pe secundă. Nucleele de flacără rece determină apariția
Detonație (motor) () [Corola-website/Science/322115_a_323444]
-
de zile cu ulei esențial de mirt australian (Backhousia citriodora) dizolvat în ulei de măsline. Cu toate acestea, uleiul poate irita pielea normală, la concentrații de 1%. Întrun studiu mic randomizat, controlat de două ori pe zi, aplicarea de 10% peroxid de benzoil cremă timp de 4 săptămâni sa dovedit a fi mai eficientă decât crema tretinoin 0,05%; după 6 săptămâni 92% din grupul de peroxid de benzoil au fost vindecați de leziuni, comparativ cu 45% din grupul tretinoin (p
Molluscum contagiosum () [Corola-website/Science/321901_a_323230]
-
1%. Întrun studiu mic randomizat, controlat de două ori pe zi, aplicarea de 10% peroxid de benzoil cremă timp de 4 săptămâni sa dovedit a fi mai eficientă decât crema tretinoin 0,05%; după 6 săptămâni 92% din grupul de peroxid de benzoil au fost vindecați de leziuni, comparativ cu 45% din grupul tretinoin (p = 0,02). Cantarida este un produs chimic găsit în mod natural la mulți membri ai familiei de gândaci Meloidae care cauzează vezicule dermice. Nu este durerosă
Molluscum contagiosum () [Corola-website/Science/321901_a_323230]
-
că nu pot fi atribuite ameliorării echilibrului glicemic. Un al doilea studiu efectuat în țara noastră (125), a evaluat comparativ la 10 pacienți cu PDP și 12 subiecți sănătoși nivelul stresului oxidativ prin dozarae nivelului ceruloplasminei în plasmă și a peroxizilor lipidici, exprimat prin generarea de malondialdehidă (MDA). Pacienții cu PDP au primit 600 mg/zi Thiogamma în perfuzie timp de 10 zile, și apoi 600 mg/zi oral timp de 50 de zile. La evaluarea inițială nivelul ceruloplasminei și MDA
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
alcaline (egală cu 1), formează cristale hexagonale de culoare galben-portocalie și este singurul oxid de tipul anti-clorură de cadmiu (CdCl). Oxidul se vaporizează la 250 °C iar la temperaturi mai mari de 400 °C se descompune în cesiu metalic și peroxid de cesiu (CsO). În afară de superoxidul și trioxidul de cesiu (CsO), au fost studiați și alți suboxizi viu culorați. Printre aceștia se numără CsO, CsO, CsO și CsO (negru-verzui ), CsO, CsO, precum și CsO. Cel din urmă poate fi încălzit sub vid
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
toate combinațiile bariului se găsesc la gradul de oxidare +II. Acestea sunt săruri incolore, solide. Caracteristic pentru combinațiile bariului este că pot arde cu flăcără verde. Există două tipuri de combinații ale bariului cu oxigenul, oxidul de bariu (BaO) și peroxidul de bariu (BaO). Oxidul de bariu (BaO) adsoarbe apa (HO) și dioxidul de carbon (CO) fiind utilizat în mod corespunzător. Peroxidul de bariu (BaO), se obține din oxidul de bariu (BaO), fiind un puternic oxidant. Este folosit în pirotehnie. Peroxidul
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
pot arde cu flăcără verde. Există două tipuri de combinații ale bariului cu oxigenul, oxidul de bariu (BaO) și peroxidul de bariu (BaO). Oxidul de bariu (BaO) adsoarbe apa (HO) și dioxidul de carbon (CO) fiind utilizat în mod corespunzător. Peroxidul de bariu (BaO), se obține din oxidul de bariu (BaO), fiind un puternic oxidant. Este folosit în pirotehnie. Peroxidul de bariu (BaO) poate fi folosit în obținerea apei oxigenate (HO). Dacă se dizolvă oxidul de bariu (BaO) în apă, se
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
peroxidul de bariu (BaO). Oxidul de bariu (BaO) adsoarbe apa (HO) și dioxidul de carbon (CO) fiind utilizat în mod corespunzător. Peroxidul de bariu (BaO), se obține din oxidul de bariu (BaO), fiind un puternic oxidant. Este folosit în pirotehnie. Peroxidul de bariu (BaO) poate fi folosit în obținerea apei oxigenate (HO). Dacă se dizolvă oxidul de bariu (BaO) în apă, se obține o bază tare, hidroxidul de bariu (Ba(OH)), care este utilizată pentru identificarea ionilor carbonat (-CO). Cu halogenii
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
ca atare sau după o prealabilă biotransformare, formând coenzime ale unor enzime specifice (toate vitaminele B, biotina, vitaminele A și K). Altele acționează pe căi asemănătoare hormonilor (D și A). Unele (vitaminele C și E) funcționează ca sisteme antioxidante față de peroxizii nocivi. Vitaminele A (retinalul, acidul retinoic) au modalități particulare de acțiune. O clasificare mai veche împărțea vitaminele în 2 mari clase, în funcție de solubilitatea lor: - vitamine hidrosolubile (solubile în apă),din care fac parte toate vitaminele B, biotina, acidul ascorbic; - vitamine
Vitamină () [Corola-website/Science/298442_a_299771]
-
acidului ascorbic cu acizi grași (i) ascorbil palmitat (ii) ascorbil stearat. Ascorbatul se comporă ca un antioxidant prin disponibilitatea sa de a se oxida în condiții energetice favorabile. Oxidanții (numiți științific specii de oxigen reactiv) precum redicalul hidroxil (format din peroxid de hidrogen), conțin un orbital monoelectronic și de aceea sunt foarte reactivi și dăunători oamenilor și plantelor la nivel molecular. Acest lucru are loc datorită interacției lor cu acizii nucleici, proteinele și lipidele. Speciile de oxigen reactiv pot 'extrage' un
Acid ascorbic () [Corola-website/Science/301468_a_302797]
-
și vaporii de apă prezenți în aer. Cu toate acestea, spre deosebire de litiu și sodiu, potasiul nu trebuie ținut definitiv în ulei. Dacă este menținut în acest mediu mai mult de șase luni spre un an, pe metal se poate forma peroxid sensibil la șoc, fiind un factor periculos care poate determina o explozie prin deschiderea capacului mediului colector. Este recomandat ca potasiul, rubidiul sau cesiul să nu fie stocate mai mult de trei luni, decât dacă sunt ținute într-un mediu
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
sulf sau din erupții vulcanice. Dioxidul de sulf este oxidat de către radicalii de hidroxil sau de către oxigen la trioxid de sulf. Cu apa, acesta formează în final acidul sulfuric liber. Continuarea oxidării permite formarea trioxidului de sulf de către ozon sau peroxid de hidrogen. În ploaia acidă, acidul sulfuric trece sub formă diluată (sulfat de hidrogen sau ioni de sulfat) și ajunge pe pământ. De asemenea, există o cantitate mică de acid sulfuric liber și în unele izvoare vulcanice numite solfatare. Spre deosebire de
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
produsă fie prin oxidarea butanului sau a benzinei ușoare, fie prin hidratarea etilenei (etena). Când butanul sau benzina ușoară sunt încălzite cu aer în prezența unor diferiți ioni metalici, printre care cei de mangan, cobalt și crom, se formează un peroxid organic care apoi se descompune pentru a produce acid acetic, după reacția În mod tipic, reacția se desfășoară în anumite condiții de temperatură și presiune, destinate să se obțină cea mai mare temperatură la care butanul rămâne încă lichid. Conditițiile
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
în pericol viața oamenilor sau a animalelor. Acest lucru poate provoca leziuni severe la nivelul sistemului digestiv și modificarea acidității sângelui, potențial letală. Din cauza incompatibilităților, se recomandă păstrarea acidului acetic departe de acid cromic, etilenglicol, acid azotic, acid percloric, permanganați, peroxizi și hidroxizi.
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
kW (255 hp). Avantajele utilizării hidrogenului la motoarele cu ardere internă: Pilele de combustie sunt dispozitive de conversie electrochimică ce produc energiei electrică utilizând drept combustibil hidrogen, metan, metanol, soluție de glucoză, iar ca oxidant oxigen, clor, bioxid de clor, peroxid de hidrogen etc. Tensiunea la bornele pilei de combustie cu hidrogen, teoretic, este de 1,23V dar practic se atinge 0,5-1V din care motiv sunt legate în serie și paralel în grupuri de obicei mai mari de 45 pile
Utilizarea hidrogenului () [Corola-website/Science/308015_a_309344]
-
cu apa. R15 - În contact cu apa degajă gaze extrem de inflamabile. R16 - Pericol de explozie în amestec cu substanțe oxidante. R17 - Inflamabil spontan, în contact cu aerul. R18 - La utilizare, poate forma amestec (vapori - aer) inflamabil/exploziv. R19 - Poate forma peroxizi explozivi. R20 - Nociv prin inhalare. R21 - Nociv în contact cu pielea. R22 - Nociv prin înghițire. R23 - Toxic prin inhalare. R24 - Toxic în contact cu pielea. R25 - Toxic prin înghițire. R26 - Foarte toxic prin inhalare. R27 - Foarte toxic în contact cu
R- și S-text () [Corola-website/Science/308134_a_309463]
-
când se adaugă, în acelați timp și acetat de magneziu, sau de zinc, precipitând: Sodiul este un element cu caracter electropozitiv puternic, drept pentru care dă toate reacțiile caracteristice metalelor. Sodiul reacționează cu oxigenul, dând oxid de sodiu și/sau peroxid de sodiu. Sodiul reacționează violent cu acizii dând sare și hidrogen. Sodiul reacționează direct cu nemetalele dând săruri, și cu hidrogenul dând hidruri. Sodiul reacționează violent cu apă dând hidroxid și hidrogen. Sodiul este cel mai răspândit metal alcalin din
Sodiu () [Corola-website/Science/297157_a_298486]
-
Apa oxigenată, denumită și "peroxid de hidrogen" sau "perhidrol" este un lichid incolor, cu punctul de fierbere 108 °C, cu punctul de topire/înghețare -33 °C, cu formula chimică HO. Se amestecă cu apa în orice proporție, este solubil în eter și alcool. Are constanta
Apă oxigenată () [Corola-website/Science/321790_a_323119]
-
Reacția cu oxizii metalelor are ca produs de reacție apă și ioduri. Reacționând cu o soluție de argint se formează un precipitat alb-gălbui de iodură de argint, cu soluție de plumb un precipitat galben de iodură de plumb și cu peroxid de mercur un precipitat de diiodură de mercur de culoare roșie. Acidul iodic, HIO, este o substanță analoagă acizilor clorici și bromici, foarte solubilă în apă și cu gust foarte acru; se dizolvă ușor în iod și oxigen. Poate fi
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
unor eșantioane alimentare pentru determinarea existenței amidonului. Soluțiile cu iod pot fi folosite în depistarea bancnotelor contrafăcute, pornind de la premisa că hârtia acestora pot conține amidon. Hârtia ce conține amidon poate fi testată cu o iodură pentru depistarea oxidanților precum peroxizii. Substanțele oxidante transformă iodura în iod, care apare albastru. O soluție de amidon și iodură poate fi preparată în același scop. În procedura colposcopiei, soluția Lugol este aplicată în regiunea vaginală și cervicală. Țesutul vaginal normal se colorează în maro
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
și "autoprotoliză"). Denumirea acceptată de IUPAC pentru oxidul de hidrogen este "apă" sau "oxidan", sau echivalentele sale în alte limbi. Cea mai simplă denumire sistematică pentru apă este "(mon)oxid de dihidrogen". Aceasta este analoagă pentru unii compuși asemănători, precum peroxid de hidrogen sau oxid de deuteriu. formula 1 formula 2 Din reacțiile de mai sus, rezultă că apa poate funcționa și ca acid (în prima), și ca bază (în a doua). Asemenea substanțe, care se comportă ca acizi față de baze și ca
Apă (moleculă) () [Corola-website/Science/300755_a_302084]
-
posibilele efecte ale acestei contaminări asupra experimentelor chimice efectuate de robot. În 2007, un raport trimis American Astronomical Society de către profesorul Dirk Schulze-Makuch de la Washington State University, a sugerat că Marte ar putea avea forme de viață pe bază de peroxid de hidrogen pe care landerele "Viking" nu le-au putut detecta din cauza condițiilor chimice neașteptate. Ipoteza fusese avansată cu mult după ce nu s-au mai putut aduce modificări lui "Phoenix". Unul dintre investigatorii misiunii "Phoenix", astrobiologul NAȘĂ Chris McKay, a
Phoenix Mars Lander () [Corola-website/Science/308747_a_310076]