2,556 matches
-
față de deciziile și resursele controlate de birocrație, o burghezie care nu interesată de câștigarea autonomiei afacerilor sale pe piața liberă, nici de descentralizarea administrativă, ce i-ar diminua accesul la resursele controlate central. După unii analiști, modelul neoliberal etatist se perpetuează și după 1989 (Tănase, 1995, p. 3). Cele două reprezentări tipice de proiecte de dezvoltare socială au în comun finalitatea procesului modernizării și caracterul raționalist al schimbărilor sociale în vederea sporirii inteligibilității și controlului fenomenelor sociale, prima reprezentare fiind susținută de
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
justificativă a slabului interes pentru asistența socială. Efectul a fost dispersia serviciilor publice de asistență socială într-o multitudine de servicii nonguvernamentale, punctuale, nesustenabile și care, pe ansamblu, au fost slab eficiente în termeni de cost/beneficiu. Paradoxal, s-a perpetuat înlocuirea asistenței sociale în familie și comunitate, la nivel comunitar, cu programe selective propuse de ONG-uri la întâmplare, de scurtă durată, desfășurate cu precădere în mediul urban și fără efecte vizibile în planul recuperării grupurilor vulnerabile; • inexistența personalului specializat
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
medicilor în aceste zone defavorizate, problema acoperirii cu medici de familie fiind foarte presantă în mediul rural și în zonele pungi de sărăcie. Diferențele dintre județele sărace și cele bogate sunt semnificative în ceea ce privește personalul medical și dotarea și ele se perpetuează, având în vedere fondurile mai puține colectate de casele de asigurări județene în zonele sărace. Concluzii Problemele de sănătate ale populației, precum și dificultățile sistemului medical românesc sunt probleme apărute pe termen lung, ale căror consecințe se vor resimți încă în
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în proporție semnificativă și asupra săracilor, exclusiv prin mecanismele pieței, ar trebui să fie ridicate de-a lungul a câțiva ani consecutiv. În afara faptului că acest lucru este rar întâlnit în realitate, o astfel de abordare ar adânci și ar perpetua inegalitățile. Problema inegalităților s-a impus explicit pe agendele de lucru odată ce preocupările privind nivelul de trai au scos în evidență existența unui segment de indivizi constat rămași în afara sistemului economic, care, prin forțe proprii, în lipsa intervenției sociale, nu ar
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
există riscul de a reveni, astfel, la modelul de protecție socială de tip „legea săracilor” (Clark, 2000) și de a accentua caracterul stigmatizant al suportului social. Argumentul de fond al opozanților este faptul că acest tip de măsuri de intervenție perpetuează inegalitățile, pe căi cum sunt cele observate de Treanor ( HYPERLINK http://web.inter.nl.net/users/Paul.treanor http://web.inter.nl.net/users /Paul.Treanor): nu prezintă condiții ca beneficiarii sau copiii acestora să depășească vreodată situația de dependență
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
creșterea standardului de viață. Dezvoltarea economică și globalizarea au avut ca ecouri nu doar creșterea incontestabilă, în timp, a nivelului general de trai, ci și extinderea și adâncirea inegalităților, influențând modul în care acestea se propagă. Inegalitățile clasice se moșteneau, perpetuând apartenența indivizilor la clasa socială în care s-au născut. În era postindustrială capitalul și-a păstrat proprietatea de a se autoproduce, astfel încât cei care îl dețin se mențin la distanță și chiar se depărtează, în termeni de venituri, de
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
socială înaltă. Dacă Bourdieu dezvăluie, într-o oarecare măsură, mecanismul reproducerii inegalităților sociale prin intermediul școlii, în aceeași perioadă și independent de acesta, sociologul englez B. Bernstein produce o teorie sociolingvistică ce demonstrează modalitățile concrete prin care școala realizează selecția și perpetuează inegalitățile. Teoria codurilor culturale, elaborată de Bernstein, susține că, la nivelul limbajului, școala încurajează și recompensează utilizarea unui cod lingvistic lărgit și sancționează codul cultural restrâns. Codul restrâns, spre deosebire de cel elaborat, are o mare previzibilitate lexicală și sintactică, folosește construcții
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
poate fi dată și de distanța socială dintre populația majoritară și populația de romi. Distanța socială considerabilă care desparte ansamblul societății românești de populația de romi este potențată de decalajele socioeconomice, dar și de o serie de prejudecăți și stereotipuri perpetuate în timp. Principala ipoteză a analizei care urmează este următoarea: în școlile cu o pondere ridicată de elevi romi calitatea educației e mai scăzută comparativ cu ansamblul sistemul. Altfel spus, școlile cu o majoritate de elevi romi sunt, din punctul
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a diferitelor modalități funcționale, va constitui personalitatea. Prin structurare se înțelege că personalitatea este o totalitate organizată, o „formă” sau o „configurație” (Gestalt), respectiv, un ansamblu relațional, care este cu totul altceva decât suma părților și care tinde să se perpetueze, reechilibrând și completând treptat deformațiile sale (P. Sivadon). Această organizare dinamică, implică un echilibru permanent, realizat prin menținerea identității personale (constanță) și amenajarea relațiilor interpersonale (adaptare). Așa cum s-a arătat deja, există numeroase teorii care încearcă să dea o explicație
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a fi contribuit esențial la impunerea în conștiința românească a imaginii reale a operei și personalității lui Panait Istrati. Cunoscându-l în decembrie 1934, cu puțin timp înainte de a se stinge, T. și-a asumat îndatorirea morală de a-i perpetua mesajul în posteritate. Mai întâi traduce în românește și publică în „Litere” (1934) și în „Cruciada românismului” (1935) - unde concomitent semnează o serie de articole despre Panait Istrati, pe care le va reuni ulterior într-o încercare biografică -, în „Politica
TALEX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290039_a_291368]
-
cetățenilor, care i-au alungat între 440 și 430 î.Hr., pitagoreicii au intrat în diaspora 31 (= activitate de răspândire a învățăturii și de atragere la religia pitagoreică în toată lumea). Un grup de bază s-a consolidat la Tarent, unde a perpetuat învățătura maestrului și a continuat cercetările. Ca și în trecut, școala se baza pe un core curriculum alcătuit din patru discipline (mathemata): geometria, armonia (știința muzicală, în special teoria intervalelor), aritmetica și astronomia. Acest curriculum va fi preluat și de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în Monumenta Germaniae Historica, vol. VII, p. 68). 35. Idem, „Epistula VI”, p. 226, și „VII”, p. 237. 36. P. Riché (op. cit., p. 307) reproduce un text sugestiv al lui Casiodor (Var., II, 3, p. 48): Litterarum quippe studiis dedicatus, perpetuam doctissimus disciplinis mancipavit aetatem... Vehemens disputator in libris, amoenus declamator in fabulis... fuit quidan nostrorum temporum Cato... Rerum quoque naturalium causas subtilissime perscrutator Cecropii dogmatis Attico se melle saginavit („Ca unul care era dedicat studiilor literare, a cucerit eternitatea prin
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nou mod de a gândi”. Nici vorbă de curricula ultramoderne centrare pe hiperraționalitate și integralitate pepaideumenică! Nici vorbă de școli creative și de resurecție paideutică! Tradițiile prăpastiei culturale, apărută în „amurgul Evului Mediu” prin separarea trivium-ului de quadrivium, sunt perpetuate habotnic. Cele două culturi - umanistă și realistă - continuă să rămână rupte în secolul XXI. Cei doi semidocți ai epocii moderne, umanistul și realistul, continuă să nu poată comunica între ei - mai mult, continuă să se specializeze în domenii din ce în ce mai înguste
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fost trăită catastrofic, întrucât acestea păreau a strica armonia divină a lumii; de aceea, îngrozitoarea dezvăluire matematică a fost interzisă și, vreme de multe secole, nimeni nu a aflat „taina pitagoreică”. b) Viziunea modernă a lumii. Imaginea antică s-a perpetuat încă 10-12 secole, hrănind întreaga spiritualitate a Evului Mediu. „Lumea perfectă”, creație a divinității iudeo-creștine, nu era decât o variantă a „lumii armonioase” stăpânite de zeii olimpieni platonico-pitagoreici. Începând însă cu Renașterea, viziunea asupra lumii a început să se modifice
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
european modern, de exemplu, a cunoscut o astfel de evoluție, construindu-se dintr-o asemenea archethemata fondatoare. Dar și regimurile totalitare și posttotalitare se bazează pe dezvoltarea sistemelor sociale caracterizate prin uniformitate de gândire, comunicare și disciplină. Pentru a se perpetua, sistemele totalitare și posttotalitare încurajează „non-gândirea” și un limbaj al „noncomunicării”, totul încadrat într-un sistem de reguli și instrucțiuni prescrise în „tabele de orientare” și „panouri de indicații”. Astfel că individul „adaptat” nu are un discurs normal: el nu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Laogai-ul rămân ascunse în ceață și se constituie într-un obiect îndepărtat, cunoscut indirect, fără a putea avea o experiență directă a lui11. Poporul evreu - alt element explicativ esențial - a întreținut memoria Shoah-ului și a reușit în acest fel să perpetueze flacăra amintirii. Să adăugăm că unul dintre marile succese ale retoricii sovietice este acela de a fi difuzat și, încet-încet, de a fi impus propria sa clasificare ideologică a regimurilor politice moderne: „Oricine subliniază identitatea fascismului și socialismului e de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
secte care au profitat de dizolvarea structurilor comunismului. Cum lipsa clarificărilor menține „analfabetismul emoțional”, iar acesta oferă baza analfabetismului social, individul a fost ușor de manipulat și a rămas aceeași victimă a fricii din trecut, a nesiguranței zilei de mâine, perpetuată de profitorii haosului și ai principiului pseudodemocratic laissez-faire care l-a făcut posibil. L.A.: Crezi că acest principiu a fost o intenție de dirijare prin „nondirijare” ori, pur și simplu, ne aflăm într-o criză permanentă de idei și soluții
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Cât de mult o iubim pe Glenda, București, 1998, Toate focurile, focul, Iași, 2003; Ernesto Sábato, Între scris și sânge. Conversații cu Carlos Cătănia, București, 1995; Mario Vargas Llosa, Peștele în apă, București, 1995, Adevărul minciunilor, I, București, 1999, Orgia perpetua. Flaubert și „Doamna Bovary”, București, 2001, Sărbătoarea țapului, București, 2002 (în colaborare cu Mariana Sipoș); Juan Marsé, Vraja Shanghaiului, Iași, 2003. Repere bibliografice: Al. Ioanide, Vitrină Allfa, RL, 1999, 15. L. Cr.
VOINA-RAUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290625_a_291954]
-
evadează prin ironie și badinaj, prin apel la spectacolul cu măști, la ipostaza de saltimbanc și arlechin, la demistificarea stereotipiilor și anomaliilor vieții (Poem pentru ultima reprezentație, Poem pentru gardienii de suflet). Între cerebralitate și senzualism, trăirea este la P. perpetuă alternanță. SCRIERI: Castelul din siclame albe, pref. Victor Eftimiu, București, 1972; Pasul corbilor, București, 1980; Coridă, București, 1983; Trăgătorul la țintă, Pitești, 1999. Traduceri: Hervay Gizella, Amprente, pref. Ana Blandiana, București, 1988; Esterházy Péter, Verbele auxiliare ale inimii, postfață Mircea
POP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288899_a_290228]
-
morții, nici bombele, nici vina./ Eu sunt ecoul unor chemări suind din lut/ Prin mine se-ntregește din pulberi Hiroșima/ Și brațul meu e spada și brațul meu e scut” (Cântec de pace). Cel dintâi volum personal, Vârsta cunoașterii (1962), perpetuează aceeași imagine a poetului angajat, supus comandamentelor momentului, care concepe creația lirică fie ca pe un reportaj în versuri despre realitatea imediată, fie ca pe un lamento al unei generații cu o copilărie marcată de coșmarul războiului. Odată cu Chipul cioplit
MUNŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288303_a_289632]
-
își pune amprenta asupra tuturor proceselor din cadrul întreprinderii. Identificarea structurii. Adesea, interacțiunea dintre elementele unui sistem duce la stări caracterizate printr-o ridicată compatibilitate reciprocă, la creșterea coerenței interne, luând naștere stări de echilibru care, odată atinse, tind să se perpetueze. Fiecare element le modifică pe celelalte și este modificat până se ajunge la o stare de echilibru. Conceptul de structură este adesea utilizat pentru a desemna tocmai aceste stări interne de echilibru, înalt stabile, coerente. Aexplica sistemele, în acest caz
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dezvoltat, devenind deosebit de eficiente. Și aceasta, în mod special, din cauza utilizării masive a științei. Apare, în aceste condiții, o nouă posibilitate: un mod de organizare, indiferent de adecvarea sa ultimă în raport cu condițiile existente și cu necesitățile colectivității respective, se poate perpetua indefinit, controlând eficient orice forță care ar putea să ducă la schimbarea sa. Alternativele de organizare sunt excluse, statu-quo-ul devenind extrem de stabil. El este atât de eficient, încât chiar oamenii se unidimensionalizează. Conștiința lor este controlată în mod total, eliminându
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
importantă sursă în mecanismele de apărare împotriva incertitudinii. Analizând societățile arhaice, Nadel (1968, p. 403) înregistrează ca un faptstabilit cu claritate raritatea inovațiilor tehnice. Tehnicile din toate sferele de activitate, începând cu cele productive și sfârșind cu cele artistice, „se perpetuează atât timp cât ele reprezintă un mijloc adecvat pentru realizarea scopurilor respective”. Aceasta nu se explică printr-un conservatorism de principiu, ci prin faptul că „popoarele primitive sunt neinteresate doar de inovativitate, în experimentarea de noi tehnici, nu în inovația ca atare
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de răspuns cognitiv, fiziologic, psihosenzorial și comportamental se auto-întrețin prin bucle de întărire. Evitând să înfrunte situația fobogenă, pacientul are sentimentul că nu activează răspunsul fiziologic dar, în paralel, sentimentul de neputință și de ineficiență în fața declanșării acestei reacții psihofiziologice perpetuează inacțiunea sau evadarea, amplifică aprehensiunea anxioasă și accentuează sentimentul său de vulnerabilitate. Obiectivul esențial al terapiei constă, deci, în ruperea acestui cerc vicios: - prin propunerea unor instrumente care să controleze reacția emoțională și să amplifice sentimentul de eficiență personală, - ajutând
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a lui N. este îngemănată cu cea a istoricului sociopolitic și cultural și nu poate fi definită făcând abstracție de activitatea sa prodigioasă de animator, orator și popularizator de succes al istoriei. Descinzând din familia spirituală a luminătorilor transilvăneni, N. perpetuează, în plin secol al XX-lea și în vremuri potrivnice, militantismul lor național și patosul pedagogic (alimentat, în cazul său, și de formația de dascăl), ca și modelul oratorului de for public, cu virtuți exprimate deopotrivă în lucrările științifice și
NETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288427_a_289756]