3,249 matches
-
omului și legile disimulate, dar absolute, ale cosmosului. Cosmos care-și impune legile nu doar în natura liberă, ci și în lumea oamenilor, în societatea care, până la urmă, va trebui să-și regleze cântarele relative, după cele divine, imuabile și perpetue... Arta lui Nicolae Țic constă atât în devoalarea, prin jocul sorții oamenilor, a acestor legi invulnerabile ale celestului divin, îngropat în lume - cât și în violența ciocnirilor dintre caractere, pentru a provoca țâșnirea Adevărului (vehemența și vioiciunea, aproape diabolică, a
ADEVĂRUL APARE GREU: „DOI OAMENI RĂI”, DE NICOLAE ŢIC de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380562_a_381891]
-
prețul vieții sale pesonale, mutată în irealul artistic. El acceptă să moară încă din viață, trăind numai pentru cuvinte, jertfindu-se pe sine, schimbându-se în cuvinte, în speranța de a supraviețui spiritual prin creația sa, care-l va renaște perpetuu câtă vreme valoarea operei va rezista judecății estetice a posterității.” „ Am devenit poet, descoperind forța magică a cuvântului” ( Nichita Stănescu) Doar în poeme fluviu, poeme confesionale, mai poate îngropa eternitatea unei clipe, „văpăi de dor îngenunchiat”, „ferestrele deschise ale sufletului
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
din / Dragoste...”, dar „Plăsmuitorul de suflete” stă de veghe, șoptindu-le: „nu veți afla /Veșnicia, /sub aripa viselor voastre,/împovărat cu rosturile / Lumii/ sunt numai Eu,/numai Eu vă cunosc,/ umplându-vă secundele/cu freamătul Iubirii din voi, / cu Arderea perpetuuă/într-o Dragoste /numai de voi visată, /dorită,/ neatinsă,/ Focul Dragostei voastre/ nu se va pierde niciodată,/va arde îmbrăcându-vă / în gânduri, /dezbrăcându-vă în vise,...” (vibrând cu lacrimi din colțuri de stea...) Tema dominantă în întreaga scriere a
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
să răscolească adâncimile sufletului, predispunând la trăiri complexe,marcate de o sfâșiere metafizică în fața trecerii inexorabile a timpului. Poetul se jerfește pe sine, schimbându-se în cuvinte, în speranța de a supraviețui spiritual, prin creația sa, care-l va renaște perpetuu. „ Să-i iubim pe poeți. Să-i iubim pentru că ei există și pentru că noi existăm. Să iubim poeții pentru darul cuvântului, cu care sunt investiți. Un poet este tot timpul și oriunde, din simpla pricină că este.” ( Nichita Stănescu) Aș
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
inima umană? Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni, volumul 3 (1980) Omul nu mai e același după ce descoperă ceva. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Pentru noi și în general totdeauna pentru urmași rămâne o perpetuă enigmă faptul că fiecare oră a istoriei cheamă pe scenă omul ei, care adesea e menit unui destin tragic. De ce vine acel om pe scenă, când nenumărate indicii îi spun că ar trebui să se ferească? Marin Preda în Delirul
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
său, care timp de aproape trei decenii a fost și al meu, Oradea. Oraș subtil și cochet, neîndoios, cu o tradiție barocă filtrată printr-un secession melancolic, fumuriu, dar și cu o prospețime indicibilă a văzduhului său, cu o adolescență perpetuă a ușoarelor adieri ale acestuia, încărcat de miresmele aspre ale șesului și de cele mai conciliante, blajine, ale dealurilor între care se află. Iluzie, s-ar putea replica, ficțiune! Desigur, dar numai până la un punct. Căci orice loc se întrețese
GHEORGHE GRIGURCU, LA 80 DE ANI! de TEODOR DUME în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381090_a_382419]
-
trecând în zona literaturii artistice, a povestirii-eseu, categorie în care îi încadrează textele volumului de față același deja numit profesor de limbă și literatură română, prefațatorul cărții. “Epica autoarei emoționează, sensibilizează, transmite mesaje cu semnificație, cu un sentiment de ardere perpetuă, ca o vestală din mitologiile antice”, relevă profesorul-poet V. Popovici, ca argument menit să întărească idea de proză-eseu, atribuită cărții “Demonii amintirilor”. Cu privire la încadrarea prozelor acestui volum în formule structurale precise, tind să cred că textele asupra cărora fac aceste
“DEMONII AMINTIRILOR”, DE VALENTINA BECART – NOTE MARGINALE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381307_a_382636]
-
există o rațiune, un sens, un scop și în cea mai nefericită viață”. Doamna Valentina Bisog (Becart), poate chiar fără a recunoaște asta în mod expres, și-a găsit acest sens intermediat, întru cunoaștere, de savantul amintit. Din acest zbucium perpetuu al dumneaei, din loviturile vieții proprii sau din responsabilizarea civico-socială, ca urmare a unei sensibilități exacerbate în fața suferinței omului din preajmă sau de oriunde, s-a născut... scriitoarea. Scriitoarea pe care cei care o știm, mai mult sau mai puțin
“DEMONII AMINTIRILOR”, DE VALENTINA BECART – NOTE MARGINALE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381307_a_382636]
-
apoi. Suntem creați pentru biruință, nu pentru suferință. Trupul se dedă desfrânării, sufletul... doar visării. Uneori, terfelim principii care pentru strămoșii noștri au fost sfinte. Dragostea îmbătrânește ca și omul, dar se poate renaște, pe când omul nu. Viața este o perpetuă... despărțire de oameni, lucruri și zei. • Dumnezeu dacă ne-a făcut după chipul și asemănarea lui, de ... Citește mai mult • Suntem mai aproape de Venus decât de normalitatea de pe Terra.• Când rațiunea adoarme, omenirea se poate trezi pe lumea cealaltă.• Viața
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
apoi.• Suntem creați pentru biruință, nu pentru suferință.• Trupul se dedă desfrânării, sufletul... doar visării.• Uneori, terfelim principii care pentru strămoșii noștri au fost sfinte.• Dragostea îmbătrânește ca și omul, dar se poate renaște, pe când omul nu.• Viața este o perpetuă... despărțire de oameni, lucruri și zei.• Dumnezeu dacă ne-a făcut după chipul și asemănarea lui, de ... V. HARRY ROSS - LIRICE (6), de Harry Ross, publicat în Ediția nr. 2230 din 07 februarie 2017. CREDINȚA Credința în Cel de Sus
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
peisajul îți fac bine, dar ciorile ne scot din sărite. Omul e prea egoist ca să-i lase și semenului său o bucată de cer senin. • Fizicul este carcasa, magma este creierul • Dăruirea ta și dăruirea ei sunt inegale. De aici perpetue altercații și despărțiri. • Autocunoașterea e un proces care ține o viață. În fiecare zi îngropăm o parte din exstența noastra terestră. • Roata vieții se învârtește, dar nu totdeauna în sensul dorit. Citește mai mult • Nu te lua după aparențe, ci
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
peisajul îți fac bine, dar ciorile ne scot din sărite.• Omul e prea egoist ca să-i lase și semenului său o bucată de cer senin.• Fizicul este carcasa, magma este creierul• Dăruirea ta și dăruirea ei sunt inegale. De aici perpetue altercații și despărțiri.• Autocunoașterea e un proces care ține o viață.• În fiecare zi îngropăm o parte din exstența noastra terestră.• Roata vieții se învârtește, dar nu totdeauna în sensul dorit.... XXII. ROSS HARRY - GANDURI REBELE (29) - AFORISME (12), de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
Stoluri lovesc în geamurile neferecate, Uitarea deplină din conștiința nefericirii, Tradată e viața pe notele noptii fără de lună, În zbor mărginit mă rotesc, am pământul in situ, Am zâne-n priviri cu și fără de albă cununa, Trăind neiubite, doar bătrânețea, perpetuu, Căci toamna e veștedă privită prin geam, Iar glonțul de tine mi-e schijă- n aripă, Mi- e teamă să mai socot că vreodată te am, Doar primăvara în mine din nou se-nfiripă. Silvana Andrada Tcacenco 05.12.2016
PĂMÂNTUL IN SITU de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381496_a_382825]
-
Sau poate că, dimpotrivă, ea va ajunge, într-un târziu, la adevărata esență a lucrurilor, însă nicidecum alegând calea anatemizării declarate a templului axiologic precedent, ci propunând, întru sporirea concretă a cunoașterii generale, ca să-l parafrazez pe Solomon Marcus, o perpetuă și lucidă „navetă” între civilizațiile terestre. Ridicată, din rațiuni precise, pe deconstrucție totală și ateizare, prezenta neostructură de tip imperialist își dezechilibrează de una singură fundația lipsită de rezistență, prin intermediul unor metode de limitare totală a gradelor de libertate ale
GLOBALIZAREA, UN MODEL EŞUAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380924_a_382253]
-
BURLUI-SOLILOCVII Autor: Pompiliu Comsa Publicat în: Ediția nr. 1290 din 13 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Vasile Burlui, Solilocvii O nouă carte a poetului Vasile Burlui. După cum ne spune titlul, nu este un volum tematic, nu-i decât un monolog perpetuu, de fapt un dialog cu sine însuși, pe care poetul îl împarte în secvențe sub formă de poeme discrete (în sensul matematic al termenului). Dacă procedăm la o descriere globală a volumului, căutând ideile obsesive ale poetului, vom regăsi aceeași
VASILE BURLUI-SOLILOCVII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374358_a_375687]
-
arătându-mi calea sprea Lumină,/ Mi-a fost de-ajuns, reînvățasem mersul/ Prin praful lumii, veșnic clandestină/ Aflat-am vieții — tainele și sensul. (Grăunte de lumină) Poezie simbol pentru întreaga operă a autoarei, este expresia unei conștiințe frământate, aflate în perpetuă căutare, eliberată de dileme doar prin acceptarea lui Dumnezeu. Ideea non-ființei, a morții escaladează și ea poetica volumului. Tristețea rămâne să acopere rănile. La această adresă,/ ca și cum nimeni n-ar fi locuit vreodată,/ liniștea provoacă durere.” (Casa cu veranda îndoliată
O NOUA CARTE DE ANGELINA NĂDEJDE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374469_a_375798]
-
visurilor ei are garantată flotabilitatea, e în bună relație cu legea lui Arhimede. Pentru cei ce vor o lămurire asupra stării poetice a Irinei, asupra catalizatorului care-i grăbește reacția lirică, care îi declanșează nevoia de a scrie, un impuls perpetuu, volumul are inserat un poem-eseu explicit, ” Și dincolo de neființă”. Și aflăm, ca o confesiune, despre efervescența trăirilor sale - emoții, dureri, bucurii, tristeți, fericiri, singurătăți care ”ard, bântuie, tulbură, strigă, țâșnesc”. Că poetă e dominată de un “acum” și un “aici
IRINA LUCIA MIHALCA ȘI 'LUNTREA VISULUI' EI DIN... 'O MIE DE VIEȚI ȘI-O NOUĂ VIAȚĂ' [Corola-blog/BlogPost/374470_a_375799]
-
și Robert Oppenheimer (1904-1967) care au intuit primii existența Black Holurilor din cosmos. Prăbuștă în ea însăși, substanța stelară avortată de supernove muribunde, este capturată ireversibil și cade spre centru-i cu viteze luminice: colaps continuu al gravitației regine și perpetue ce totul absoarbe cu criminală lăcomie, ca un dragon sălbatic de foc, ca un aspirator flămând și hămesit al cosmosului care comprimă înspăimântător și înghite tiranic oceane întregi de lumină și care curbează cu bruște contracții nebune până și urmele
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
cenușă fiind echivalent cu un vers - îi reliefează calitatea simbolică de materie aparte, în care mocnește un potențial regenerator. Spiritualizarea tabloului liric se intensifică spre secvența finală, unde reunirea, în zbor, a două spirite libere și eterne, aflate într-o perpetuă jubilație, este un triumf, raportat la miracolul ivirii flăcării din cenușă. Învingerea materiei, purificate prin combustie, de către spirit, se exprimă prin analogie cu focul, simbol al forței ascensionale, dar și al iubirii absolute, ieșite din lumea terestră, care ține sufletul
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
desprinde dintre tărâmuri ce aștern, În oglindirea apelor, ochii tăi mari lucesc himeric, O lume se revarsă, prin care multe inimi ferecate, Găsesc din bezna vremii a Ta dreptate. Iubirea dezlănțuie în inimă un somn de veacuri, Din care izvorăsc perpetuu ape nepătate, Lumini ce luminează înainte de a se adumbri Plăpândul sufletul ferit de la moarte! Mă leg cu inima de a Ta dreptate, Și vreau pe Tine, mereu a te iubi! FEMEIA ÎN ROȘU Pe strada amintirilor din lumina suavă, candidă
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
apropie, se depărtează Sporindu-ne lumina. Codrul e veșnic, dominant, magnific Ascunzând mistere ce umplu de spaime, În labirintul lui neegalat, mirific, E stăpânul pe taine. Timpul etern în curgerea ineluctabilă Face să se învîrtă în jur același soare Astrele, perpetua trecere implacabilă A esenței în floare. Poate și eu prin fii și fiii fiilor mei Curg paralel cu torentul timpului Dar acum vreau clipa mea de temei Zâmbetul destinului! Gândul meu bun străbată nemărginirea Atras în depărtări, arzând să se
GÂND DE PRIMĂVARĂ. de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373372_a_374701]
-
de care nimeni n-are habar sau întreabă. Te-ascund în flori de cactus, te-alin în ierbi volante, Te strâng la piept în album de poze alb-negru. Sleiesc fântâna uitată, cu visuri sfărmate, Împiedic rutina și rana să fie perpetuu integre. Mă aflu la poarta la care trubadurii nu se opresc. Poet al tăcerii târzii, mi-anin oftatu-n salcâm. Trezesc ciulinii din plete și-ntorc ape ce cresc, Spre alte maluri, maiestatea să-și afle tărâm. CRĂCIUN CITADIN Se deschide
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
cartezieni dar absolutizat de moderniști, al supremației unui eu intens conștient de sine și care își subordona lumea, eul postmodernității se știe instabil, discontinuu, incapabil să controleze geneza sa dintr-un ecosistem sau dintr-un amestec confuz de stări. Mutant, perpetuu emergent, el este mereu surprins doar Între două posibilități: „Există întotdeauna o altă posibilitate/ cea a luminii împletită în jurul trupului/ sau cea a umbrei suprapuse perfect/ pe ceea ce sunt în momentul/ în care singurătatea din interior/se dislocă și oscilează
MARIA-ANA TUPAN (ÎN CONTEMPORANUL NR.1 IANUARIE 2017) DESPRE CARTEA VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT, (AFORISME) DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373442_a_374771]
-
și parohiile, ca mijloace de mărturie și de mărturisire, salvează în felul cel mai corect modul de existență, ca predare integrală de sine Harului Divin, mănăstirea și parohia vor fi, în cele din urmă și în europeana noastră diaspora, cristelnița perpetuă spre (re)botezarea și (re)nașterea nu doar a celorlalți europeni ai noștri, ci și a ortodocșilor înșiși, care, marea majoritate sunt abia ieșiți de pe băncile școlii noastre românești, deci în mare parte tineri și chiar foarte tineri. Așadar ei
DESPRE PARTICIPAREA TINERILOR CRESTINI IN U.E.... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371248_a_372577]
-
mergea/ câteva corăbii doreau să-și caute rostul/ le găsise un port provizoriu/ și se tot mândrea cu marea încorsetată/ în mijlocul unei furtuni fantastice” (de după eclipsă). Cum omul e măsura tuturor văzutelor și nevăzutelor din univers, cuplul postadamic se reifică perpetuu. Cei doi sunt „două golfuri cu ieșire la cer” (p.6), ori „două planete/ uniform îndrăgostite” (p.23), ori s-au „născut răsărit/ într-un ocean cu două corăbii/ mereu întârziate” (p.12). Ataraxia nu-i niciodată una priitoare, drept care
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]