2,880 matches
-
Mediu. O rapidă inventariere a reperelor cantitative din literatura greacă și latină oferă o imagine globală a ra portului dintre ceea ce s-a păstrat și ceea ce va fi fost literatura antică. În literatura greacă de la Homer pînă la războaiele cu perșii (secolul al V-lea Î.H.), există numai trei autori de la care să ni se fi păstrat cel puțin o scriere Întreagă: Homer, Hesiod, Theognis. În schimb, din aceeași peri oadă ne sînt cunoscuți (prin diverse menționări) două zeci și
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
o face capabilă să răspundă nevoilor și inte reselor modernității. Știința medievală este În Întregime Întemeiată pe cărți (observarea naturii acoperă un spațiu marginal și, sub acest aspect, revoluția științifică de la Începutul epocii moderne este cu adevărat o schimbare de pers pectivă); nu se poate Însă defini ca „livrescă“ În sensul depreciativ al termenului. Cartea există prin me dierea profesorului, ea trăiește prin vocea lui. În două momente fundamentale ale didacticii universitare, lecția și disputa, studenții Învață prin intermediul ascul tării. În
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
Hr.). 1. Relatând expediția lui Darius I Împotriva sciților nord pontici, el amintește și trecerea regelui persan prin Dobrogea, unde Îl Întâmpină rezistența geților „ cei mai viteji și mai drepți dintre traci „ Învinși geții sunt obligați să-i Însoțească pe perși și Herodot nu ne spune ce s-a Întâmplat cu ei dar scurta lui relatare e suficientă pentru a contura tabloul existenței unei uniuni de triburi geto-dace În Dobrogea anului 514 Î. Hr. 2. 339 Î. Hr. Îi regăsim pe
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
regresează, în sensul lui Peirce, de la "simbol" la "indice", iar palladium-ul imperial devine Sfânta Mahramă de la Edessa, Adevăratul Chip al lui Christos imprimat pe o bucată de pânză. Transportată la Constantinopol, a fost un ajutor în războiul din 574 împotriva perșilor. La fel, semnul crucii devine, de-a lungul secolelor, imaginea materială a crucifixului, tridimensională, bogat ornată, cu figura crucificatului suferind și sângerând, ținta unor devoțiuni pasionale. Indice emoțional, scop de pelerinaj, purtat în procesiune publică: de fapt un idol, dar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a aminti că ea avea ca scop să-i apropie pe oamenilor de supranatural? Grecii erau mândri pe bună dreptate de vasele, statuile, decorațiunile lor murale, prin care se distingeau de barbari, ale căror culturi erau lipsite de figuri umane. Perșii nu știau, sărmanii, că zeii și oamenii sunt din același aluat. Ei, da. Dar corpul grec are valoare pentru că participă la modelul divin, nu invers. Paradox? Dacă estetul este, în sens restrâns, cel care preferă frumosul adevărului sau binelui, rar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
îndoială realitatea unui drept care, potrivit unora, ar fi fost inventat de Mommsen, dar ale cărui urme le găsim în Polibiu și Cicero. Vezi apendicele lucrării Ancestral Portraiture in Rome, de Annie Zadoks-Josephus Jitta, Amsterdam, 1932. * Eschil, "Prometeu înlănțuit", în Rugătoarele. Perșii. Șapte contra Thebei. Prometeu înlănțuit, traducere de Alexandru Miran, Univers, București, 1982, p. 216 (n. trad.). 3 Euripide, Alcesta, versul 348 [în Alcesta. Medeea. Bachantele. Ciclopul, traducere de Alexandru Pop, EPL, București, 1965, pp. 24-25 n. trad.]. 4 François Lissarague
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ca cea care le depășește pe toate, care e simplu dezlegată de toate și dincolo de toate.“ Iată și o ilustrare, la fel de elocventă, din cadrul tradiției taoiste (tradiție îndeobște (des)considerată drept tradiție „păgână“, „idolatră“ și, în orice caz, non monoteistă, din pers pectiva celor trei tradiții abrahamice, care își revendică exclusiv și radical „monoteismul“). Este vorba despre un fragment din lucrarea lui Lao zi Cartea despre Dao și Putere: „Dao care poate fi rostit/ nu este eternul Dao, / numele care poate fi
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
lui, spune că a murit fiind rănit de un demon. Iulian a murit deci în timpul celui de al patrulea consulat al său (An. 363), pe care l-a purtat împreună cu Salustiu, în ziua a șasea a lunii Iunie, în ținutul perșilor, în al treilea an de domnie și al șaptelea de când a fost numit de Constanțiu, în vârstă de treizeci și unu de ani (Socrate, III, 18). (Casiodor, Istoria bisericească tripartită, cartea a VI-a, capitolul XLVII, în PSB, vol. 75
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
în procesul cunoașterii umane?“ Am ales să analizez problemă enunțata plasându mă în mijlocul disputei contemporane iscate cu privire la epis temologia tomista, si nu în vreuna dintre disputele medievale în care a fost prins Toma însuși, deoarece am dorit să înfățișez o pers pec tiva proaspătă asupra operei tomiste. Una din tre mizele controversei contemporane este aceea de a da seama de mă niera în care epistemologia construită de Toma ni se adresează nouă astăzi, chestionând măsură în care textele sale mai au
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
între specii și obiectele pe care acestea le reprezintă există o relație de identitate formală a atunci cand înțelegem specia înțelegem, în același timp, și forma obiectului, deoarece ambele au același conținut infor mational. Mă voi opri puțin asupra resurselor primei pers pective a interpretării centrate pe locuțiunea adverbiala. Strategia de interpretare a lui Robert Pasnau, care do reste să demonstreze că speciile sunt cunoscute într-un anumit mod de către puterile cognitive, fără ca această stare de lucruri să degenereze într-o formă
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
s-ar fi configurat, prin sinarmonie (caracteristică, de fapt, maghiarei, nu romînei) Făgăraș. Legătura sugerată între fag și fugar este și ea, evident, exclusă. Forma cu o, Fogar, de la 1300, precum și suprafața mare a Făgărașului, se opun explicației din n. pers. germ. Fagar, Fager, Fugger + -aș, apropiat, prin etimologie populară, de fag. Etimologia populară incită la o apropiere de fag și de oraș, care ar fi putut fi combinate, dar atestările nu susțin această presupunere. Apropierea de fag se poate face
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
latin clasic lat. ecl. latin ecleziastic lat. med. latin medieval lat. pop. latin popular magh. maghiar MDA Academia Română, Micul dicționar academic I-IV, Editura Univers Enciclopedic, București, 2001-2003 megl. meglenoromân mgr. mediogrec mod. modern ngr. neogrec norv. norvegian occ. occitan ol. olandez pers. persan pol. polonez prov. provensal port. portughez reg. regional retor. retoroman rom. român(esc) rus. rus(esc) sb. sârb(esc) sd. sard sd. log. sard logudorez skr. sanscrit sl. slav slov. sloven sp. spaniol tc. turc(esc) ucr. ucrainean v.
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
la noi din v. sl. samǔfirǔ, preluat din gr. sáppheiros. Încă o dovadă că româna a fost o limbă între Orient și Occident. Șacal a ajuns la noi pe un drum destul de lung: pornind din skr. srgăla, a trecut prin pers. šagăl, a ajuns în tc. šakal, care a devenit fr. chacal. Se pare că în română cuvântul șacal vine atât din turcă (în secolul 18), cât și, mai târziu, din franceză. Zahăr este, la originea îndepărtată, un cuvânt sanscrit: çarkarâ
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
mai multe secole. Și în limba română, o serie de cuvinte, populare sau culte, ajunse pe diverse căi (turcă, greacă, arabă, latina medievală, slavă sau limbi occidentale), își au originea îndepărtată în persană. Alcov are, la originea sa îndepărtată, cuvântul pers. gumbäd, care a fost împrumutat de arabă, unde qubba însemna „cameră boltită; cort“. A pătruns foarte devreme în spaniolă, unde i s-a adăugat articolul arab al-, devenind alcoba (apare la 1280). De la spanioli l-a luat, câteva secole mai
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
a pătruns în latina medievală, unde a devenit azzurum. Din latină, l-au împrumutat franceza (azur) și alte limbi europene, printre care și româna. Sp. azul este un împrumut direct dintr-o formă populară arabă. Bazar are, la originea îndepărtată, pers. băzăr „piață publică“. Cuvântul a parcurs două trasee până a ajuns în română. A fost introdus în Europa de navigatorii portughezi, care au adus și alte cuvinte asiatice. Port. bazar a fost împrumutat, cu aceeași formă, de franceză, de unde l-
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
a fost împrumutat, cu aceeași formă, de franceză, de unde l-a luat româna. Forma învechită pazar indică faptul că, în română, a intrat și direct din turcă. Calic este un exemplu de cuvânt persan ajuns în română prin intermediul limbilor slave. Pers. kalak „desfigurat“ a fost împrumutat de rusă, devenind kaleka „schilod“, de unde a trecut în ucraineană în forma kalika. Una dintre explicațiile date schimbării semantice, „desfigurat“ > „schilod“, pornește de la mulțimea de paralitici și invalizi care luau parte la pelerinaje și care
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
invalizi care luau parte la pelerinaje și care, în general, trăiau din pomeni. Cearșaf este înrudit cu alte cuvinte care au, la originea îndepărtată, același cuvânt persan: čadir „umbrelă, cort“. Un compus persan al lui čadir + šäb „noapte“ a dat pers. gärsäb „cuvertură, față de masă“. Acesta a fost împrumutat în turcă, unde çarșaf înseamnă „manta; cearșaf“. Din turcă l-au luat toate limbile balcanice, inclusiv româna, unde este atestat la 1579. În Moldova și Transilvania, se folosesc sinonimele prostire, luat din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
domeniu au, la originea îndepărtată, cuvinte turcești, unele ajunse direct în română, altele prin intermediul altor limbi. Ciubotă „cizmă“, folosit mai ales în Moldova (cf. și numele Ciubotaru/Ciubotariu), vine, la originea îndepărtată, din tc. çabata (unde a fost împrumutat din pers. čäbät „gheată de scoarță“). Cuvântul a pătruns în română printr-o limbă slavă de nord (cel mai probabil, ucr. čobita, genitivul lui čobit; cf. și pol. czobot, rus. čobot), iar în limbile romanice occidentale (it. ciabatta, fr. savate, sp. zapata
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Pantof a venit la noi din germ. Pantoffel (< it. pantofola „papuc“) sau din fr. pantoufle. La originea îndepărtată a cuvântului, stă însă gr. pantophellós, format din pánto„tot“ și phellós „plută (material)“. Evoluția semantică a fost la fel ca la pers. čäbät „gheată de scoarță“ devenit ciubotă. La început, gheată a însemnat, în Moldova, „jambieră“. Este un împrumut din it. ghetta, care provine din fr. guêtre, foarte probabil cuvânt celtic. Pe ghetră „jambieră“ l-am luat și noi direct din franceză
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
gr. - grec i.e. - indoeuropean ind. - indian irl. - irlandez isl. - islandez it. - italian înv. - învechit lat. - latin let. - leton lit. - lituanian lusj. - lusaciana de jos luss. - lusaciana de sus m. - masculin magh. - maghiar n. - neutru neg. - negație nom. - nominativ nord. - nordic pers. - persan pol. - polon pop. - popular port. - portughez pref. - prefix prep. - prepoziție prus. - prusian răd. - rădăcină reg. - regional rom. - român rs. - rus sb. - sârb sbcr. - sârbocroat scand. - scandinav skr. - sanscrit sl. - slav sp. - spaniol subst. - substantiv sued. - suedez tăt. - tătar tc
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
o populație mai veche slavă autohtonă” (OR, I, p. 322 urm.). La Herodot apare pentru scythes forma paralelă scolotes. Cu ambele cuvinte (de fapt unul singur în pronunții diferite) grecii denumeau pe vecinii lor nemijlociți. Tot aceștia mai sunt numiți perși, parți, pelasgi, peucini, traci, fraci, flaci etc., toate nume cu bază primară comună, exprimând ideea de „alții, cei de acolo, cei care nu sunt cu noi, străinii, separații”, adică elinii, ilirii, alanii etc. Grecii și romanii pronunțau skythes, Skythia. În
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
așezat la Dunăre și erau trăitori printre slavi (naselniți slovĕnom bîșa). Apoi au venit ungurii albi și au preluat (naslĕdiša) pământul slavilor. Iar acești unguri și-au început aici existența în timpul împăratului Iraklie, când acesta plecase asupra lui Chozdoroi, împăratul perșilor” (p. 28). În Studii asupra maghiarilor, Ioan Slavici arată că istoria mai de mult a maghiarilor se pierde într-o negură deasă, această populație fiind plimbată de cercetători de lângă Marea de Azov, între Don și Volga, între văile de sus
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
le analizăm prin baza traco latină: Cioban este prezentat ca dacic (ulterior va fi perceput ca turcic) pentru motivul că el există în albaneză (çoban) și pentru că aceste limbi se raportează la „marea gintă tracică” originară din Asia Mică unde perșii îl aveau pe șuban. În realitate cuvântul este preindoeuropean pe întreg spațiul euro-asiatic cucerit parțial de romani și are structura aglutinantă cioban. Baci, cuvânt autohton cu rădăcinile în stadiul preindoeuropean al limbii, cu reflexe în slave (bg. bač „ciobanul cășar
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a segmentului sonor folosit pentru redarea aceleiași realități, ca de exemplu rom. păr, vgr. θρίξ, lat pilus, it. pelo, fr. poil, alb. flok, sl. volos/vlas/wlos/las/los, magh. haj, germ. Haar, lit. valaī „părul din coada calului; undiță”, pers. vars, vind. válças „ramură” etc. 4. Tendința generală a limbajului uman de trecere treptată de la expresia neliniară, în care trăsăturile fonetice sunt condensate și chiar suprapuse într-o izbucnire silabică de durată minimă ce poate fi redată pictografic, la desfășurarea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
vânt”, filia „fiică”, nomen „nume”; la pron. interog. quis, quis, quid, ac. quem, quam, quid; la determinanți adjectivali: carus, cara, carum „drag”; unus, una, unum. Modelul a fost asimilat de limbile slave: bg. nos „nas”, glava „cap”, lițé „față”; pron. pers. 3: toi, tea, to, pl. te; determinanți adjectivali: drag, draga, drago; edin, edna, edno. Limbile albaneză și română au renunțat, ca și celelalte limbi romanice, la genul neutru: gardh, faqe - gard, față; aí, ajo „el, ea”, ata, ato „ei, ele
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]