4,234 matches
-
specializarea este de această dată perfect laică, deoarece istoria e o iluzie laică; și, evident, astfel a acceptat-o Hristos. Și este vorba despre o specializare ce urmărește punctual evoluția incidentelor istorice: incidente datorate întotdeauna sistematic violenței puterii. Acuzații, încarcerări, persecuții, morți, masacre: un șir nesfârșit, la care trebuie să reflectăm întotdeauna cu propria judecată. Chiar dacă acest lucru este inutil, deoarece doar într-o atitudine critică de tensiune absolută poate fi trăită speranța ca energie vitală. Acea speranță pe care puterea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
clare. Sensul convențional al termenului de refugiat are mai ales o aplicabilitate juridică, a fost oferit de Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați și poate fi aplicat tuturor acelor persoane care și-au părăsit țara pentru a scăpa de persecuție, conflict armat sau alte forme de violență. După cel de-al Doilea Război Mondial, termenii de refugiat și de exilat au fost folosite ca sinonime, deoarece semnificația lor era dată de aceeași motivație de a părăsi țara și anume imposibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Într-o frază. Dar au, parțial, dreptate Emanuel TÎnjală și Dan Cristian Turturică atunci cînd, vorbind despre emigrația română În Lumea Nouă, după 1945, să afirme că „nu toți cei care au plecat au făcut-o pentru că au fost supuși persecuțiilor politice sau religioase. Cei mai mulți au făcut acest pas pur și simplu pentru că simțeau că România ajunsese un loc În care dezvoltarea și afirmarea profesională sau intelectuală deveniseră lucruri imposibil de atins”. Concluzia este Însă, În mare parte, simplificatoare și nepermis
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
deși faptul că au fost publicate În Germania le fac accesibile doar unui număr limitat de români. Și, nu În ultimul rînd, colecții precum Analele Sighet și Arhivele Totalitarismului au contribuit, de asemenea, În mod semnificativ la istoria deportării și persecuției etnicilor germani, unguri sau a altor grupuri din România În perioada imediat de după război și, mai ales, În perioada comunistă. Deși deosebite, lucrările menționate anterior constituie o arie specializată, chiar marginalizată de studiu, atîta timp cît acestea nu au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
doar să insinueze acest lucru, afirmînd „am fost acolo și am văzut”. Ca și alți deportați, Cocîrlă era conștientă de faptul că orice mențiune cu privire la acest subiect era tabu În perioada comunistă. Oamenii știau, dar nu vorbeau despre nedreptăți sau persecuții. Această conspirație a tăcerii din jurul deportărilor din România va dura pînă la căderea comunismului. Ceea ce atrage atenția În poveștile lui Cocîrlă, Magyari, Hrușcă, Șimon și Stoinescu este aparenta ușurință cu care s-au adaptat și s-au reintegrat În societatea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
spectaculoase acțiuni În acei ani, dar În nici un caz singurele. După 1948 represiunea a fost legalizată prin Codul Penal, decrete, noul sistem juridic de inspirație sovietică și adoptarea Constituției RPR după modelul Constituției staliniste din 1936. „Impunerea modelului totalitar și persecuția religioasă” este cel de-al cincilea capitol al lucrării și atinge o chestiune (Încă) sensibilă pentru o Însemnată parte a populației României. Concurentă a comunismului, religia nu putea scăpa de confruntarea cu regimul. În general toate confesiunile au avut de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Al. Macedonski, Mateiu I. Caragiale sau Gib I. Mihăescu. Freudismul și psihanaliza însoțesc analiza psihismului creator, cu dese raportări la complexele Oedip și Electra și la fenomene ca isteria, anxietatea, paranoia sau complexele de inferioritate, culpabilitate și frustrare. Sentimentul de persecuție sau cel de agresivitate sunt văzute prin teoriile lui Alfred Adler privind lupta dintre eu și supra-eu sau prin cele ale lui Freud despre sexualitatea infantilă, fenomenele de introversiune și extroversiune, cu adaptarea activă sau pasivă la lume. Instinctele vieții
MARGINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288016_a_289345]
-
supuși - a dispus să fie anulate dobânzile, nu însă și datoriile, pe care creștinii trebuiau să le ramburseze creditorilor, a procedat periodic la confiscări de averi și la expulzarea familiilor de evrei din țară. În Cehia creștinarea lor forțată și persecuțiile sângeroase s-au declanșat odată cu răspândirea spiritului de cruciadă și cu deplasarea cruciaților pe teritoriul țării în primăvara anului 1096. Nu este mai puțin adevărat că importanți clerici cehi ai vremii n-au încuviințat măsurile antievreiești. Cronicarul Cosma de Praga
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ALE PĂRĂSIRII MOLDOVEI DE CĂTRE ARMENI LA SFÂRȘITUL SECOLULUI XVII Marius Chelcu Creatori ai unei culturi, constituite în jurul bisericii proprii, armenii s-au dovedit greu de asimilat de către cei în preajma cărora s-au așezat de-a lungul vremii. Datele catastrofelor și persecuțiilor le punctează trecutul, desemnând atât sfârșitul, cât și începutul unor noi experiențe pe cărări tot mai îndepărtate de leagănul civilizației lor. Nici din cronica armenilor pribegiți de timpuriu în spațiul locuit de români nu lipsesc astfel de momente. Între acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a avut la îndemână informații de primă mână pentru recompunerea trecutului comunității sale, inclusiv tradiția orală, istoricul armean își construiește discursul sub influența curentului renașterii națiunilor din cuprinsul Imperiului habsburgic. Cauza așezării înaintașilor săi în Transilvania o identifică într-o persecuție religioasă, afirmând că încă de la acea dată armenii sosiți din Moldova ar fi fost uniți cu Roma. Amestecând informațiile și acuzând intoleranța moldovenilor, Lukácsi pune pe seama lui Gheorghe Duca grozăviile săvârșite împotriva armenilor în timpul domniei lui Ștefan Rareș 7. Interpretările
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sub oblăduirea episcopului unele scutiri 13. Conținutul actului citat nu cuprinde vreo urmă de intoleranță, dimpotrivă, vădește interesul domnului pentru încurajarea unei colonizări armenești prin garantarea practicării cultului și prin acordarea unor scutiri de dări noilor veniți. Dacă tema unei persecuții religioase nu a mai fost reluată, fiind imposibil de dovedit, se va perpetua cea a participării armenilor la revolta îndreptată, așa cum amintea Hasdeu, citându-l pe I. Ch. Engel, „contra născândului element fanariotic“, fiindcă „armenii au luat partea cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
implicați în acest gen de comerț nu reprezentau însă decât o mică parte a locuitorilor armeni trăitori în Moldova; de aceea ne întrebăm ce i-ar mai fi îndemnat pe târgoveții din breslele armenești să simpatizeze cu cauza răsculaților. Pentru persecuția din vremea lui Ștefan Rareș, Grigore M. Buicliu, traducătorul Cântului de jălire asupra armenilor din Țara Vlahilor, găsea câteva explicații valabile pentru gesturile de intoleranță îndreptate împotriva unei comunități greu de asimilat. Între aceste cauze autorul amintea: organizarea diferită, garantată
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în alte lucrări privitoare la trecutul armenilor, vezi V. Mestungean, Istoria armenilor, vol. II, De la căderea Regatului până în zilele noastre, București, 1926, p. 56; Sergiu Selian, Schiță istorică a comunității armene din România, p. 28. Ultimul autor întrezărind între pricinile persecuțiilor și una de natură socială, „poziția acestei comunități consolidată de ocupațiile negustorești și de drepturile administrative protejate de domnii anteriori venind în contradicție cu viziunea despotică a lui Ștefan Rareș“. • Grigore M. Buicliu, introducere la Minas Tokatți, Cânt de jălire
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
armene 29. Înlocuirea actorilor negoțului a fost însoțită de răspândirea acuzațiilor de erezie venite din partea grecilor dar și de reacția armenilor amenințați să-și piardă poziția privilegiată dobândită anterior. În ciuda acestor tensiuni, ele nu vor degenera într-o reeditare a persecuțiilor religioase făptuite la mijlocul veacului XVI, episodul petrecut în timpul domniei lui Ștefan Rareș având cu totul alte pricini decât rivalitatea dintre armeni și greci, prematură la acea dată în spațiul românesc. Domnia nu și-a mai făcut un scop din asimilarea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
postbelici, Oltenia, la fel ca întreaga Românie, a cunoscut disputele politice aprinse între partidele istorice și formațiunile care gravitau în jurul comuniștilor. Și aici au fost puse în practică schimbările de prefecți, primari, epurări în rândurile funcționarilor publici, ale militarilor activi, persecuții împotriva opozanților politici sau pur și simplu răzbunări care îmbrăcau o haină ideologică. Partidele politice din opoziție au fost lichidate (cazul Partidului Național Țărănesc) ori s-au autodesființat (Partidul Național Liberal). După 1948 statul a fost pe deplin controlat de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
coborau la poalele munților pentru a-i întâmpina pe curieri ori pe studenții sau muncitorii care urmau să li se alăture. Fugarii purtau discuții între ei, subiectele fiind războiul, evenimentele externe, cu accent pe încordarea existentă între sovietici și americani, persecuțiile la care erau supuși legionarii, torturile puse în aplicare la Ministerul de Interne. Se credea/spera că războiul ar fi putut izbucni în vara anului 1949, că rușii vor fi bătuți, mai ales că occidentalii erau superiori în armament. Se
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
rezistență“98. • Concluzii După cel de-al doilea război mondial, Partidul Comunist Român a declanșat, cu ajutorul Uniunii Sovietice, o amplă ofensivă pentru preluarea deplină a puterii în stat și pentru controlarea societății. Aceasta a presupus inclusiv declanșarea unui șir de persecuții împotriva tuturor formațiunilor concurente, democratice sau nu. Ca formă radicală de reacție avea să se evidențieze fenomenul rezistenței armate anticomuniste. La aceasta au participat inclusiv membri ai Mișcării Legionare, formațiune de inspirație totalitară, care se afla în ilegalitate din timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nu era străină conlucrarea sa cu numeroși compozitori. Tonalitatea se schimbă însă treptat, și în Reversul unui zbor (1993), antologie de autor, locul dominant îl ocupă invocarea elementelor evreiești biblico-istorice și contemporane. Regele David devine astfel prototipul clasic, întrupând victimele persecuțiilor, dar și seria urmașilor glorioși. Tema atât de dificilă a holocaustului și-a aflat mai greu aici echivalențe stilistice pregnante. Mai izbutite apar poemele delicate și memorabile ale nostalgiei, ale stingerii. Moartea părinților, succesiunea generațiilor, drama bătrâneții sunt transpuse în
LOVINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287854_a_289183]
-
colaborator, inculpat, împreună cu Geo Bogza, pentru „atac la bunele moravuri”. O vreme frecventează cenaclul Sburătorul, amfitrionul apreciindu-i proza (Oameni provizorii sau Oameni și vâlvătăi), din care un fragment apare, în 1935, în „Viața românească”. Până la sfârșitul războiului, în condițiile persecuțiilor rasiale, numele nu îi mai apare în presă. Tipărește totuși cartea Pinocchio în împărăția jucăriilor (1943), iscălită cu pseudonimul Mihail Axente. După căderea dictaturii antonesciene, dă la iveală cîteva poeme și articole în „Viața românească”, „România liberă”, „Răspântia”, „Orizont”, „Tribuna
FAUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286971_a_288300]
-
Gheorghi Petrovici, supranumit Cel Negru sau Karagheorghe). Moartea neașteptată a generalului, în 1869 (s-a presupus că a fost otrăvit), aruncă familia, care până atunci dusese o existență seniorială, în dificultate și lasă să se instaleze la adolescentul M. ideea persecuției, a ostilității mediului. El a primit, acasă, de la un preceptor, învățătură în limba franceză, apoi în limba română, la liceul din Craiova, certificându-i-se absolvirea clasei a IV-a (1867-1868). Având sănătatea șubredă, este trimis pentru tratament și studiu
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
resemnată a multora dintre colegii săi episcopi care se adaptaseră situației, Augustin vrea să pună capăt schismei pentru că o divizare a credincioșilor creștini echivalează cu o divizare a lui Cristos. Orgolioasa pretenție a donatiștilor că ar îndura un martiriu în urma persecuțiilor este în realitate falsă pentru că suferințele nu dovedesc nimic dacă sunt îndurate pentru o cauză greșită: numai prin practicarea adevăratei credințe se poate obține calitatea de martir (o afirmație pe care, de altfel, o făcuse deja Ciprian). „Acești oameni nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de martir (o afirmație pe care, de altfel, o făcuse deja Ciprian). „Acești oameni nu pot muri ca niște martiri pentru că nu au dus viață de creștini. Nu devii martir datorită pedepselor, ci grație cauzei” (Epist. 204, 4). Acuzația de persecuție, lansată în urma aplicării legilor imperiale, este contracarată de Augustin care spune că acestea nu-i condamnă la moarte pe eretici și nu obligă pe nici unul din ei să se convertească, ci împiedică doar producerea răului. Cu atât mai puțin se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nu obligă pe nici unul din ei să se convertească, ci împiedică doar producerea răului. Cu atât mai puțin se puteau plânge de violență donatiștii care o exercitaseră întotdeauna și chiar obținuseră sprijinul unui dușman al creștinismului cum era Iulian Apostatul. Persecuția al cărei obiect ar fi fost donatiștii nu este îndreptată împotriva creștinului, ci împotriva răului care există în sufletul său, adică împotriva ereziei; a nu o lua în seamă ar fi o neglijență de neiertat. Lupta lui Augustin a fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
devină anacronică, pentru că imperiul nu mai era cel din vremea lui Traian, și de aceea problemei barbarilor i-au fost găsite diverse soluții. Uneori era necesar să fie asigurată doar supraviețuirea, așa încât, în Africa, s-a vorbit din nou de „persecuție”. În ce stadiu de creștinare erau barbarii în epoca în care invadau interiorul imperiului e o problemă dificilă și foarte discutată; știm ceva mai mult despre goți care se stabiliseră în Moesia și erau cei mai romanizați dintre germani. În
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
consideră că unele din aceste predici nu sunt ale lui Quodvultdeus. Opera sa cea mai importantă este Cartea făgăduințelor și a prevestirilor lui Dumnezeu (Liber promissionum et praedictorum Dei), scrisă după 444, atunci când papa Leon a inițiat o campanie de persecuții contra maniheilor și a pelagienilor, însă înainte de conciliul din Calcedonia din 451, care nu e menționat în lucrare; într-adevăr, autorul condamnă erezia nestoriană, dar nu pare s-o cunoască pe aceea a lui Eutihie din Constantinopol. Opera a fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]