64,416 matches
-
Wagner. Istoria sașilor ardeleni. Traducere de Maria Ianus. Cuvânt înainte de Thomas Nägler. Editura Meronia, București 2000. Viața personajelor ideea lui Patrick Pesnot de a scrie despre viața în sine a marilor personaje literare este asemănătoare cu studiul unei noi specii. Personajele celebre au fost imaginate pornind de la un model a cărui viață a fost chiar mai plină de aventură decât rezultatul literar. De pildă, născocind profesorul Tournesol, Hergé s-a inspirat din profesorul Picard, savant și inventator de renume, primul explorator
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
se povestea că "umblă cu capul în nori" (numai bun de "bază" pentru un savant distrat). Pentru crearea lui Vautrin, Balzac s-a inspirat din viața unui anume Vidocq, ființă agitată și rocambolescă, slujind drept focar inspirator și pentru alte personaje (Rocambole, Arsène Lupin, Fantômas etc.) La fel, Contele de Monte-Cristo, Josèph Balsamo (Cagliostro) sau Robinson Crusoe (deși aici "l-am prins" pe Pesnot că nu amintește nimic despre modelul arab, vestitul Hayy ibn Yaqzan, și pune toată povestea în seama
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
Monte-Cristo, Josèph Balsamo (Cagliostro) sau Robinson Crusoe (deși aici "l-am prins" pe Pesnot că nu amintește nimic despre modelul arab, vestitul Hayy ibn Yaqzan, și pune toată povestea în seama unui navigator englez pe nume Selkirk), în total, 16 personaje celebre își dezvăluie misterioasele identități. Capitolul intitulat "într-o femeie se ascunde întotdeauna o alta", dezvăluie "originile" doamnei Bovary: istoria Delphinei Delamare, infidelă soție de medic din Rouen, care, având o educație romanțioasă, cu "nevoie de surescitare, de emoții și
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
catafalcul doamnei Logadi la supravegherea atentă a pregătirilor pentru altă înmormîntare; de zidul capelei stătea sprijinit capacul unui sicriu fastuos îmbrăcat în mătase roșie. Murise o activistă a mișcării sindicale internaționale, soția unui scriitor suprarealist cîndva, ajuns, cu vremea, un personaj de vază al zilei și se aștepta, probabil, venirea la ceremonie a unor importante oficialități. Nu știu de ce credeam că la plecarea doamnei Logadi ar fi trebuit să fie mai multă lume; mă uitam la eleganta ei arcadă orbitală, de
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
Astfel se derulează o mulțime de consecuții și cauzalități în care se amestecă fără restricții planul operei cu planul vieții. Textul literar devine document de comentat. Teoria literară care ne îndeamnă să facem diferență între autorul real, omul, scriitorul și personajul din Amintiri din copilărie e neputincioasă în fața unor astfel de pasaje: "Copil, Creangă a fost un solitar. Pățaniile care au fericit atîtea generații, mai cu seamă cele din primele două părți ale "Amintirilor din copilărie", fuga la scăldat și întorsul
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
botezat cu obstinație Ion. De ce? Iată o explicație care-i va supăra pe mulți călinescieni: "Ion are ceva din "humuleșteanul", "Țăranul din Humulești", expresii ale superiorității comentatorului și inferiorității celui comentat, pe cînd Ioan răsună mai cărturărește, mai distant". Un personaj scos din uitare e fiul scriitorului, Constantin, căruia i se creionează un portret complex, nicidecum doar caricatural așa cum îl știam. Pentru asta se citează scrisori, se compară caligrafii, fizionomii, se adună deci cu o grijă de colecționar împătimit mici fragmente
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
temă. Studenții ar fi cu siguranță atrași de acest inventar în care încap asemănări: gastronomia, indiferența față de natură, lipsa resurselor pentru roman, pentru specia amplă, aluziile sexuale, arta echivocului, logoreea, spiritul de farsă (și un amănunt subtil, cînd apar ca personaje în narațiune sînt amîndoi malefici (Caragiale în Bubico, Creangă în Ion la Fălticeni), și deosebiri: noaptea primează la Caragiale, ziua la Creangă, satul la unul, orașul la celălalt; Caragiale e ironist, Creangă, umorist; ancorat în prezent și deci aparent mai
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
C. Rogozanu Troica amintirilor. Sub patru regi este un volum de memorii ale unui aristocrat român: Gh. Jurgea-Negrilești. Nu veți găsi aici nici mari dezvăluiri, nici un personaj politic sau cultural ca nimeni altul, uitat și recuperat. Este vorba mai ales de o viață apusă, cea interbelică, de o anume atitudine, cea aristocrată, de o anume scriitură, cea a rememorării calme, senine în ciuda nebuniei timpurilor. Prefața cărții este
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
nebuniei timpurilor. Prefața cărții este extrem de importantă - Constantin Țoiu ne introduce tocmai în această atmosferă a toleranței, a gîndirii pașnice, de boier, a autorului. Ne oferă o neașteptată apropiere de personajul-autor, prefațatorul îndemnîndu-ne să recunoaștem în spatele lui Gh. Jurgea-Negrilești un personaj fascinant numit Georgică. Țoiu a fost prieten cu autorul, iar prefața sa este o caldă invitație la o lectură leneșă, calmă a unei cărți făcute pentru loisir, pentru un timp mort ideal. Și promisiunile lui Constantin Țoiu nu sînt făcute
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
cu sufixele moderne (internaționale în măsura în care au corespondente în mai multe limbi de circulație) -ist, -ic și -istic. Telenovelist și telenovelistă sunt substantive care, în română (cu o clară preferință, sociologic determinată, pentru forma feminină), desemnează în primul rînd actorii sau personajele din telenovele - "ar trebui să fac ceva cu bretonul meu... că arăt ca nu știu ce telenovelistă urâtă" (dbrom.ro/ Negru); "jurnaliștii au aflat cu emoție că frumușica telenovelistă a încercat să învețe un cântec în românește, dar n-a reușit" (Cotidianul
"Telenovelist", "telenovelic", "telenovelistic" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15196_a_16521]
-
mă gîndesc în primul rînd la regizori) nu se dau în vînt după piesele dramaturgului. Tipologiile clare din piesă - Béranger și Marguerite - au fost urmărite cu precădere de Victor Ioan Frunză în spectacol. Marius Bodochi și Florina Cercel acoperă schema personajelor. Lipsesc însă nuanțele, spiritul ludic - în special la Bodochi - o schimbare clară a registrelor, a relației diferite cu celelalte personaje - Regina Marie, Doctorul, Juliette, Guardul. Aici, funcționează scenic doar Irina Bîrlădeanu ca un contrapunct în Juliette, fata în casă, infirmiera
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
și Marguerite - au fost urmărite cu precădere de Victor Ioan Frunză în spectacol. Marius Bodochi și Florina Cercel acoperă schema personajelor. Lipsesc însă nuanțele, spiritul ludic - în special la Bodochi - o schimbare clară a registrelor, a relației diferite cu celelalte personaje - Regina Marie, Doctorul, Juliette, Guardul. Aici, funcționează scenic doar Irina Bîrlădeanu ca un contrapunct în Juliette, fata în casă, infirmiera și, atît cît rolul îi oferă, Marius Gâlea în Guard. Farmecul îi lipsește lui Marie (Gabriela Butuc) și nebunia cinică
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
Zbuciumat, paradoxal, subminat și el finalul, ca și autoritatea Regelui. Nu mă îndoiesc că în spatele apariției se află un enorm travaliu. Lipsește însă un tip de anvergură care să acopere complexitatea fațetelor lui Bérenger. Nu există o evoluție clară a personajului, nebunie, căderi (în sine, nu la propriu), disperări, ruperi de ritm, alternări, modificări comportamentale. Rostirea este de multe ori sacadată, plată, nu există senzualitate. Înfrîngerea unui bărbat, și Rege pe deasupra, este cumplită. Vanitatea poate să joace cel mai imprevizibil spectacol
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
și angajată a Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, o actriță extrem de tenace și ambițioasă care n-a intrat, deocamdată, pe mîna unui regizor care să modeleze, să o curețe de prea plinul pe care îl are și îl pune la dispoziția personajelor. Fără fanatism și angoase nu există creație. Și nici performanță. E bine însă ca spectatorul să și le imagineze și nu să-i fie arătat de-a dreptul.
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
Coșbuc. Iarna pe uliță mi-a fermecat adolescența. Am început prin a compune versuri care îl imitau fidel pe poetul idilelor. Îmi plăceau îndeosebi atmosfera de veselie ușoară, glumele flăcăilor și pudoarea, uneori jucată, a fetelor. La grațiosul balet al "personajelor", se adăugau abilitățile tehnice: eram uimit de varietatea strofelor, de versurile scurte care le încheiau uneori, de amfibrahii savanți. Lui Coșbuc îi datorez chiar numele principalelor tipare ritmice. Eram fericit cînd îmi reușeau strofe complexe ca ale lui. Și nu
Poezia adolescenței, adolescența poeziei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15208_a_16533]
-
dintre cele mai discutate romane ale lui Lawrence, Fii și îndrăgostiți, în excelenta traducere a Antoanetei Ralian. Sons and Lovers (1913) este considerat primul roman important de investigație psihologică al lui D.H. Lawrence și, în același timp, "cel mai autobiografic". Personajul central al romanului, Paul Morel, este un tînăr extrem de sensibil, foarte legat de mama sa, care lucrează un timp în cadrul unui atelier de produse chirurgicale, îndreptîndu-se din ce în ce mai decis către o carieră artistică - la fel ca D.H. Lawrence însuși. Iubita adolescentului
Masculin și feminin by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15213_a_16538]
-
după Jessie Chambers, prietena din copilărie a lui Lawrence care l-a sprijinit foarte mult în afirmarea sa ca scriitor. Conținutul autobiografic a lăsat loc unui nesfîrșit șir de interpretări în spirit freudian ale relației profunde și devoratoare existente între personajul Paul și mama acestuia (și ale relației care i-ar fi servit drept model...), nescăpînd investigației nici una dintre repercusiunile acesteia asupra tipului de relaționare erotică al lui Paul/ Lawrence. Critica literară feministă tinde să citească acest roman (și scrierile în
Masculin și feminin by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15213_a_16538]
-
Lawrence în general) ca dramatizare a tensiunilor inevitabile între un feminin și un masculin, dincolo de un punct ireconciliabile din cauza fixării lor culturale într-o schemă ierarhică, și nu într-una de colaborare. Jocurile de putere în care se pierd întotdeauna personajele lui Lawrence (Gertrude - Walter Morel, Paul Morel - mama lui/ Miriam/ Clara, Clara - Baxter Dawes etc., în Fii și îndrăgostiți) nu au niciodată cîștigători și aproape dezintegrează sufletele "combatanților". Fără a sugera că masculinul ar fi centrul legitim de putere și
Masculin și feminin by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15213_a_16538]
-
de putere și că de vină pentru dezechilibru ar fi tulburarea acestui status quo în condițiile emancipării femeii la granița dintre secole (cum a pretins critica la un moment dat), conflictul din literatura lui Lawrence arată, urmărind destinul a numeroase personaje, cum condiționările de ordin cultural pot zădărnici eforturile de comunicare dintre bărbați și femei chiar și atunci cînd există, de ambele părți, incontestabil cele mai bune intenții. Sons and Lovers este, nu în ultimul rînd, un roman al constituirii și
Masculin și feminin by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15213_a_16538]
-
în consecință, drept o "idealistă cu semnul minus", Liana Cozea o situează pe Hortensia Papadat-Bengescu sub steaua neagră a Răului: "Există în romanele Hortensiei Papadat-Bengescu o fascinație a răului, a răului mereu victorios, inevitabil și dureros, o captivantă etalare de personaje predispuse la compromisuri și o neînchipuită inventivitate în a le ilustra, care nu epuizează formele de expresie. Întrebată de ce își privește cu atîta severitate personajele, scriitoarea a răspuns: "Nu asupresc, dar nu acopăr. Deoarece mi-am propus adevărul. Adevărul se
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
o fascinație a răului, a răului mereu victorios, inevitabil și dureros, o captivantă etalare de personaje predispuse la compromisuri și o neînchipuită inventivitate în a le ilustra, care nu epuizează formele de expresie. Întrebată de ce își privește cu atîta severitate personajele, scriitoarea a răspuns: "Nu asupresc, dar nu acopăr. Deoarece mi-am propus adevărul. Adevărul se cercetează la lupă și la microscop. E bine de știut că în acest fel apar toți porii obiectului examinat. Severitatea e lupa mea de care
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
relațiilor matern/ patern-filiale, cu o tentă de mizantropie insuficient decantată, încît iscă îndoieli seducătoare și intonații morale dintre cele mai neașteptate. Bastarzii, elemente perturbatoare, ca și avortonii sentimentali - am numit progeniturile legitime acoperite de aceeași neiubire parentală - se circumscriu sferei personajelor nerăsfățate de autoare, pentru care copiii par să cumuleze, prin generații succesive, defectele părinților. Experiențele traumatizante și insatisfacțiile infantile își pun pecetea asupra întregii lor existențe". Mecanismul transmiterii unui rău prenatal se complică uneori, sub pana Hortensiei Papadat-Bengescu, pe calea
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
dinții mici. Surîsul nu era în legătură cu nimic din ce vorbeau sau gîndeau cei trei ci numai cu exigențele probabile ale publicului privitor. Deși studiat în oglindă, surîsul, printr-o intuiție a cochetăriei, reușea să fie grațios și nesilit". Coerent ca personaj, dandy-ul presupune așadar public spectator, iar existența și-o regăsește în chipul celorlalți, care sînt oglinda". Iată încă o dovadă a întîlnirii autorului Florilor Răului cu discursul naturalist! Să relevăm, în final, și un fapt cu deosebire interesant. Examenul
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
care sînt oglinda". Iată încă o dovadă a întîlnirii autorului Florilor Răului cu discursul naturalist! Să relevăm, în final, și un fapt cu deosebire interesant. Examenul penetrant, cu tendință demoniacă, dezvăluind o poziție misogină, la care Hortensia Papadat-Bengescu își supune personajele de sex feminin, conține și un sîmbure autoscopic. Id est o negare de sine a autoarei ca personaj damnat în ipostază feminină, o ilustrare, pentru a adînci constatarea, a acelui pascalian moi haïssable (deși nu dinspre partea pietății!). Intrînd în
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
final, și un fapt cu deosebire interesant. Examenul penetrant, cu tendință demoniacă, dezvăluind o poziție misogină, la care Hortensia Papadat-Bengescu își supune personajele de sex feminin, conține și un sîmbure autoscopic. Id est o negare de sine a autoarei ca personaj damnat în ipostază feminină, o ilustrare, pentru a adînci constatarea, a acelui pascalian moi haïssable (deși nu dinspre partea pietății!). Intrînd în pielea eroinelor sale repulsive, autoarea Concertului din muzică de Bach ajunge a se confesa sub același semn al
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]