1,057 matches
-
în finalul filmului, pe epava de pe care aruncase în mare mesajul cu poziția geografică), componența echipajului (câinele se numește Lăbuș, nu Negrilă, iar taciturnul Cristea Busuioc lipsește). În rest, situațiile și replicile din roman au fost păstrate, dându-le suportul persuasiv al imaginilor în mișcare, vizionate, cu aceeași plăcere, peste ani, și după căderea socialismului, când a face excursii oriunde, pe mările lumii, nu a mai fost decât o problemă financiară. O schimbare importantă în filmul lui Mircea Mureșan a fost
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Câteva cruci fără voie, articole de actualitate diversă și altele. „Nedepășind nivelul unor «păcate ale tinereții», probele în domeniul beletristicii au avut, totuși, pentru autorul lor nu puțină importanță”, deoarece acestea i-au format coerența stilului și deprinderea unei exprimări persuasive. Poezia Nour și chin publicată în ziarul „Sentinela”, în octombrie 1898 Mai târziu, pe când era bibliotecar și trăind numai printre cărți, Nectarie Cotlarciuc a alcătuit catalogul obiectelor din Bucovina, cu prilejul participării Bucovinei la Expoziția jubiliară de la București, în anul
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
se apropie de sacramente, în îndeplinirea preceptului pascal. «Într-o sâmbătă - scrie monseniorul Chiot - l-am invitat pe don Calabria să spovedească și să celebreze Sfânta Liturghie în infirmeria închisorii. Modul său de a se ruga, atitudinea, discursul simplu și persuasiv, i-a cucerit pe toți bolnavii infirmeriei. Terminată celebrarea, don Calabria s-a felicitat cu dânșii pentru participarea plină de credință. Însă, a simțit nevoia să facă o precizare: „Trebuie să vă spun ceva care m-a întristat: am aflat
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în plan celest, stă basileul "delegat" (ales) în plan terestru, "inspirat" de divin (împărtășind o anumită condiție sacră). Această politică a puterii imperiale creștine se va impune în timp și în imaginarul colectiv; ea s-a dovedit foarte puternică și persuasivă, cu toate mutațiile și adaptările pe care le-a suferit în timp, de la un regim politic la altul, de la o comunitate la alta. Totodată, pentru că nu la Constantinopol a fost înscăunat Constantin I, nu a existat motiv să se reia
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
văzut deja acest lucru în legătură cu "dublul" și cu formele imaginii defunctului). Totuși, nici această atitudine nu e constantă la Platon. Miturile și nivelul simbolic operează și ele cu imaginea. Or, lecția politică și cea metafizică sunt conduse foarte abil și persuasiv de către Socrate (stimulând la interlocutorii săi, cum se știe, imaginile Peșterii, Liniei și Soarelui). Dificultatea insurmontabilă în abordarea imaginii provine tocmai din statutul ei ambiguu și din prezența sa ubicuă, în chiar corpusul demonstrației și al discursului "iconoclast". Desconsiderarea imaginației
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
apoi la cea religioasă definitivă și la diferențele fundamentale de mentalitate, cu consecințe majore asupra culturilor și asupra imaginariilor din apusul și din răsăritul continentului, implicit asupra istoriei europene în ansamblu. Imaginarul puterii creștine a depășit, ca amploare și funcție persuasivă eficientă, ceea ce antichitatea a proiectat în mentalul colectiv. Pe de o parte, pentru că s-a reconfigurat în baza unei noi și puternice relații, între teoria puterii (instituționale și spirituale) și credințele comunităților care se confruntau cu o nouă religie, generalizată
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
au devastat vechiul Bizanț, cu toate că îi erau aliați contra otomanilor. Imaginarul politic se amestecă, de la sfârșitul secolului IV, cu cel religios, chiar prin miturile fondatoare ale imperiului creștin și prin arhetipul urban al Bizanțului creștinat. Noul conținut ideologic a exploatat persuasiv atât vizionarismul "salvator", cât și simbolismul întemeierii, combinând moștenirea elenistică și cea romană, pentru a obține un set de valori generale, necesare noii regalități universale, creștine, dar și davidice. Constantin I preia ceremonialul de curte de la Dioclețian, adaptează ideologia imperială
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în detrimentul "domniei terestre" prin imagine a lui Iisus) și a aproprierii teritoriului credinței de către ea. Controversa în jurul imaginii artificiale a disimulat problema credinței în imaginea naturală, oricum ambele incomode pentru instituția basileică și pentru propriul cult, din cauza răspândirii lor cu ajutorul persuasivei și eficientei teologii monastice. Cu distanță critică față de opiniile unor specialiști factualiști, precum Hélène Ahrweiller (care analizează perioada iconoclastă în cheia unei înfruntări politico-sociale și instituționale convulsive), Marie-José Mondzain (iar Giorgio Agamben cu mult mai mult, în Il Regno e
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
se reflectă întru totul în imaginarul medieval, în care, de altfel, ocupă poziția centrală. Din nou ca la Platon, relația dintre modelul ideal și cetatea reală se menține și în cultura medievală oficială, de unde e preluată în imaginar datorită conținutului persuasiv și memorabil al programelor iconografice și al textelor populare sau culte (în care, spre exemplu, se face analogia dintre cetățile sfinte ale creștinismului și locurile sau spațiile lumii concrete). Funcția acestor modele nu este doar simbolică; ele trebuie să protejeze
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
imortalității sufletului pentru cei virtuoși, pentru care chiar Platon proiectase o locație mai frumoasă decât cea a spațiului terestru, este ea însăși reluată și vehiculată de imaginarul creștin. Legitimat atât de texte, cât și de iconografia religioasă (cu mult mai persuasivă într-o cultură predominant orală), purgatoriul devine soluția compensatorie prin excelență. Interesant este însă că promisiunea lasă totuși să acționeze liberul arbitru; și la filosoful grec, și în dogma creștină, nu zeii decid, ci ființa supusă alegerii. Spre diferență de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
este o formulă similară. Când veți auzi proxima dată din nou aceste fraze, răspundeți: "Nu și nici nu mă interesează" și așteptați reacția vorbitorului. Veți fi surprinși cât de mulți vor ignora observația dumneavoastră și vor vorbi mai departe. Clișeele persuasive încearcă să obțină forțat un acord cu punctul de vedere al vorbitorului și dau la iveală atitudinea, gândurile și prejudecățile acestuia. Ce credeți despre" este urmată de părerile personale ale vorbitorului despre subiectul respectiv. Atunci când un pensionar întreabă: Ce credeți
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
și scrisă. În această zonă intră învățarea limbilor străine, abilitatea de a vorbi în public, abilitatea de a scrie o lucrare literară. Persoanele dotate cu acest tip de inteligență îi amuză pe alții, îi învață, își susțin argumentele și sunt persuasivi prin intermediul cuvintelor vorbite. Sunt maeștri ai conversației, cititori pasionați, scriu foarte corect și sunt artiști ai înțelegerii tuturor lucrurilor care au legătură cu cuvintele. Cei care au o astfel de inteligență pot fi buni scriitori, ziariști, diplomați, politicieni, translatori, avocați
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Mihai Teliman, însoțite de o substanțială prefață - nu sunt întâmplătoare. Pe de altă parte, cronicile lui T. probează un simț precis al limbii și gustul pentru construcția ironică amplă, deprinsă parcă din publicistica eminesciană. Exact și condensat, scrisul bucovineanului este persuasiv și de o sobrietate nobilă. Ediții: Mihai Teliman, Foiletoane, pref. edit., Suceava, 1906. Repere bibliografice: Iorga, Oameni, III, 68-70; Aurel Dumbrăveanu, Din trecutul Bucovinei literare, ALA, 1921, 23; D. Marmeliuc, Gheorghe Tofan, „Deșteptarea”, 1921, 7; Loghin, Ist. lit. Bucov., 217-218
TOFAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290207_a_291536]
-
acesta poposea deseori împreună cu monahii săi. Anăthapindika, bogatul negustor din Śrăvastī (păli: Săvatthi), a ridicat într-o pădure din apropierea satului o mănăstire în care Buddha zăbovea frecvent în timpul anotimpului ploios. Iluminatul a dirijat comunitatea progresiv formată în jurul lui, grație forței persuasive care se degaja din personalitatea sa armonioasă. El a reușit să-i convertească la Uruvilvă pe cei trei frați Kăśyapa, brahmani care se închinau mai ales zeului focului, Agni, și apoi pe cei 1000 de discipoli ai acestora, care se
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
publica în anii următori. Deocamdată tipărește prin reviste povestiri (nu dintre cele mai bune) și fragmente din romane (care se anunță a fi mediocre). Ca om, manifestă cordialitate. Figură de personaj dickensian (perciunat și roz în obraji), are un fel persuasiv de a-și privi interlocutorul și de a-i vorbi. N-am scăpat pînă nu am băut cîteva pahare de vin împreună și pînă n-am luat o sticlă „pentru acasă”. *La întoarcerea de la Onești, Mihai a trecut din nou
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
birou, la colț de stradă, la restaurant, la secție. Cui vrea și cui nu vrea, localnic ori străin, îi amintește scenele în care „Mistrețul” s-a manifestat ca... „un porc”, ca „o fiară”, „inuman”. Dar, în dorința de a fi persuasiv, împrumută el însuși ceva din ferocitatea celuilalt. Toată tărășenia asta ar trebui să mă amuze, însă nu se întîmplă așa, pentru că, deși am motive să-l antipatizez pe „Mistreț”, nu pot uita că a procedat la fel și cu mine
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
le reiterează prin clasicii, modernii, contemporanii și debutanții ei și pe care, În acuitatea lecturii, le asumă, le Însuflețește, le Îmbogățește și le face vii, imediate, personale, inconfundabile, persistente, Într-un fratern act de iscoditoare reanimare, de o irezistibilă forță persuasivă. Scrisul - substitut al rugăciunii, cum spunea Kafka -, imersia În propriul eu ca șansă de a regăsi pe „celălalt”, de a penetra, altfel, lumea. Nu este vorba de o sacralizare a profanului, ci de autentificarea inseparabilității dintre sacru și profan, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
-se pierderea pălăriei a cărei cumpărare declanșase totul, e recuperată și dată la „întors” vechea pălărie uzată, prilej pentru un nou „adălmaș”) ori Care pe care (unde un tânăr avocat, jefuit de un tâlhar de codru, își recuperează, prin vorbărie persuasivă, banii și bunurile, obținând, pe deasupra, o arvună pentru o făgăduită „rezolvare” a situației juridice de proscris a banditului) și Nu-ți dau, că n-am! Alte texte, mai „ușoare”, au haz și se citesc cu plăcere, chiar dacă finalul e previzibil
DANIEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
contat mult în „afacerea” tristă a paternității puse la îndoială. O prezență enigmatică, dar de transparentă semnificație simbolică, este Român Gruie, „statornic reazăm” al domniei, acela care „pururi, cade jertfă”, întruchipând „strămoșeasca legătură dintre scaun și popor”. Prin acest erou, persuasiv triumf al discreției, tot numai tăceri grele de înțeles, D. încearcă intuitiv să sporească, așa-zicând prin „amuțire”, posibilitățile de sugestie ale unui teatru altminteri discursiv. E ca o convertire dinspre retorism spre negația lui absolută - expresia pur gestuală, asimilată
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
Memorabilă este povestirea Salcâmul. Sugestia morții, ideea unui destin neiertător căruia personajul i se opune cu tărie dau fragmentului închegarea cuvenită. În broșura Fata cea frumoasă (1916), cele câteva povestiri cu intenție didactică sunt marcate de reflexivitatea și de programul persuasiv al jurnalistului. Și în satirele din Obraze și măști (1922; Premiul Academiei Române) se recunoaște școala clasicilor, îndeosebi elemente din proza lui I.L. Caragiale. Povestitorul privește necruțător actualitatea, portretizează sarcastic și, aproape cu o tehnică de avangardă, lasă adesea actul narativ
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
cele de nișă nu se diferențiază calitativ, nici esențial. Un produs de nișă poate fi consumat de un public tot mai larg. Depinde cum reușește fiecare să se adreseze dorinței cititorului, cît de oportun Îi răspunde și cît este de persuasiv. Pentru că nu vreau să intru În amănunte, voi spune doar urmînd teza profesrorului William James din Adieu à la littérature - că destinul social al literaturii a fost pecetluit de momentul autonomizării ei , Începînd cu poezia, după mijlocul secolului al XIX
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Education and Peak Experiences” (Music Educators Journal, nr. 54, 1968, pp. 72-75, 163-171), „Some Educational Implications of the Humanistic Psychologies” (Harvard Educational Review, nr. 38, 1968, pp. 685-696) și Goals in Humanistic Education (Esalen Institute, 1968). Ușor retoric și adesea persuasiv, scrisul maslowian obligă la urmărirea atentă a detaliilor și exemplelor revelatoare. Este maniera pe care o adoptăm pentru a-i prezenta valoroasa concepție. 8.9. Teoria umanistă a învățării intrinsecitc "8.9. Teoria umanistă a învățĂrii intrinseci" Maslow considera că
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
insight psihologic. Este ceea ce se cheamă - obișnuit - a deveni pur și simplu o altă persoană, după un număr de experiențe culminante, și ceea ce Maslow a numit „cunoașterea ființei” (the condition of being). A expus această îndrăzneață teorie în același limbaj persuasiv care obligă la detalieri. Este ceea ce facem în continuare, fideli textului, care pare a fi el însuși o peak experience a lui Maslow. 8.14. Cunoașterea ființei și experiențele culminantetc "8.14. Cunoașterea ființei și experiențele culminante" Maslow însuși consideră
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
în direcția dorită: - utilizarea mecanică a scrisului, cum ar fi exercițiile cu răspunsuri multiple, întrebările scurte, calculele matematice, notarea unui curs prezentat oral etc.; - utilizarea informațională a scrisului: presupune înregistrarea experienței (într-un raport de activitate, spre exemplu), analizele, utilizarea persuasivă a scrisului etc.; - utilizarea personală a scrisului: se observă în special în jurnale și scrisori; - utilizarea imaginativă a scrisului: presupune redactarea unor povestiri/elemente de proză și poezie. Este evident că fiecare utilizare este determinată de un anumit context și
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
discursurilor. Autorul (care nu avea cum să conștientizeze separarea sa de narator 29) nu intervenea decât formal, comentând tendențios câte o replică sau interpretând conform propriului interes cutare afirmație. În această primă parte a cărții, structura este una retorică, preponderent persuasivă. Discursurile, cele mai multe dintre ele prolixe, nu fac decât să amâne acțiunea. "Acțiunile personajelor sunt exclusiv verbale, căci lucrarea din 1705 a autorului "voroavă neîncetată este". Singurul lucru nedisimulat aici este plăcerea de a vorbi", notează Doina Curticăpeanu 30. Care să
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]