1,274 matches
-
importanță a figurinelor de pe campus, altfel decât ca actanți ai unei succesiuni apostolice. Îi făcea plăcere să știe că arhitectura gotică, aspirând spre Înălțimi, era cu osebire potrivită pentru universități - idee pe care și-a Însușit-o, făcând-o personală. Peticele tăcute de gazon verde, clădirile liniștite ale colegiilor, cu câte o singuratică lumină scolastică ce arsese Întreaga noapte, puneau stăpânire pe imaginația lui, iar castitatea turlelor a devenit, În concepția sa, un simbol. — Dracu’ s-o ia! a șuierat Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
alcătuind o formă omenească. Dar Amory depășise deja locul acela. A cotit pe o stradă lăturalnică Îngustă, Întunecată și mirosind a mucegaiuri vechi. A mers În zigzag prin bezna lungă și sinuoasă, de unde clarul de lună era alungat, cu excepția unor petice și luciri minuscule... Pe urmă s-a lăsat, dintr-o dată pe vine lângă un gard, gâfâind extenuat. Pașii din față s-au oprit și a auzit cum cineva Își muta ușor greutatea de pe un picior pe celălalt, cu o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
moale, unde a rămas un moment la pământ, râzând de ea Însăși. Pe urmă a sărit În picioare, și-a strecurat mâna Într-a lui Amory și au străbătut pășunile În vârful picioarelor, sărind și schimbându-și direcția de la un petic de pământ uscat la altul. În fiecare ochi de apă scânteia, parcă, o lumină transcendentă, căci răsărise luna, iar furtuna se refugiase În partea de vest a statului Maryland. Când brațul lui Eleanor l-a atins pe al său, Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un kilometru și jumătate de-acolo. Își scoase mănușile de cauciuc, simți cum îl furnică mâinile, apoi demară. *** Două mașini de poliție, în alb cu negru, i-o luaseră înainte. LAPD. Danny parcă lângă ei, la poalele cărării, pe ultimul petic de asfalt de dinainte de zona montană care forma perimetrul nordic al parcului. În parcare nu mai era nici o altă mașină și Danny văzu patru uniforme albastre undeva sus, unde cărarea dădea în pădure - un ascunziș clasic pentru boschetari și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Nu este simplă obiecție lingvistică: „Tratatul de neagresiune dintre Germania și U.R.S.S.” din 1939, este denumirea inițială sub care îl găsim în documente, dar el este mai mult decât un petic de hârtie. Cei doi mari criminali ai secolului al XX lea, Hitler și Stalin, șiau delimitat prin el „zonele de influență”, Hitler grăbindu-se să atace Polonia cu asigurarea că U.R.S.S. va rămâne neutră, iar Stalin interesat fiind să
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Toma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1669]
-
care e cît de cît conștientă de nevolnicia sa. Într-un fel poetul (care o fi?) e un palavragiu care îi duce pe alții cu vorba, se duce pe sine însuși cu vorba...! Și asta ca să nu i se vadă peticele cu care și-a cârpit nădragii cu care a ieșit la sărbătorile lumii din jur! Și dacă e să revin iarăși la versul lui Vallejo, cred că e vorba și de un instinct criminal al poetului, prea puțin pedepsit, însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
declară câțiva martori oculari de încredere, codexul respectiv se afla într-o stare foarte bună de conservare, toate paginile fiind perfect lizibile. În 2001, când a ajuns la Fundația Maecenas din Basel, el se prezenta sub forma unei grămezi de petice, multe dintre ele cu dimensiunea de câțiva milimetri. Negustorul egiptean Hannah, de tristă reputație, care a pus mâna pe codex imediat după descoperirea lui, a cerut o sumă astronomică: trei milioane de dolari. Cum nici o universitate n-a fost capabilă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ce ducea exact în spatele adăpostului paznicului, ca să evite vizitatorii și discuțiile care încetaseră să o mai intereseze. Pe veranda acoperită cu tablă, cea construită de domnul Chawla în spatele casei, își stabilise ea bucătăria în aer liber, care dădea spre un petic de pământ plin de iarbă. Aici se maturau la soare borcanele de castraveți, ca o armată aliniată la zidul de piatră; rădăcinile zăceau, chinuite și contorsionate, uscându-se pe un pat, iar micile fructe sălbatice, disprețuite de toți, în afară de păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de la livadă la Shahkot. Medicul ridică surprins privirea când ricșa, grație impulsului dat de o pantă lină de la nord de bungalow, alunecă până în fața verandei sale cu un scrâșnet sonor al frânelor. Domnul Chawla sări din scaunul său direct pe peticul de pietriș din fața trepetelor verandei și le urcă în fugă pentru a se posta amenințător în fața funcționarului oficial, neținând seama de urmele de noroi pe care pașii săi le lăsaseră pe podeaua lustruită, vopsită în roșu. Fără a se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
n-ar coborî pădurea numai puțin, să-l înghită în sălbăticia sa, lăsând în urmă familia, adepții, să caute în van o cale pe care să-l urmeze? Se gândea la felul în care armata de buruieni a pădurii invada peticul de iarbă din livadă, la felul în care insectele ei și maimuțele își întrețeseau viețile cu ea. La felul în care vântul și ploaia topesc piatra, la felul în care moliciunea pantei unui deal se poate impregna în ochii cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ceva, ridică o piatră de jos, cu nervii la pământ din pricina emoției, legă bilețelul de piatră cu un elastic de păr și-l aruncă, cu o precizie criminală, drept spre Hungry Hop, care era absorbit în contemplarea absentă a unui petic pustiu de cer, pe deasupra acoperișurilor. Nici măcar nu îi observase prezența pe aleea de dedesubt și, din cauza proiectilului venit de nicăieri, care-l lovise direct în falcă, se trase înapoi, dând peste sticla cu ulei de păr care fusese așezată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
sâmbetei 1 Era atât de fericit, Încât nu simțea foamea, deși nu mâncase nimic de dimineață, În afară de biscuiții pe care Îi Înfulecase În bucătărie la Yael. Coborând din autobuz observă că ploaia se oprise. Printre zdrențele murdare de nori străluceau petice albastre de cer. În mod ciudat, se părea că norii stăteau pe loc, iar insulele de cer erau cele care Înaintau spre vest. Și avu senzația că albastrul acesta intens i se adresa și că-l chema să i se-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ea. Zach a zâmbit, iar ridurile din jurul ochilor albaștri i s-au strâns. Am văzut. Dealurile maronii și rare le-au făcut loc brazilor uriași și plantelor iubitoare de apă: zambile și clopoței gemeni. Jina a văzut pe mal un petic acoperit în întregime cu ferigi gigantice, cu aspect tropical, și, la jumătatea pantei, o cascadă. Era ca și cum ar fi pătruns în inima unei rămășițe luxuriante de pădure primordială. Atmosfera era umedă și bogată; Jina a tras atât de adânc aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
la Ellis. Pearl. După ea venea un băiețel, o creatură fragilă, cu un păr blond deschis și trăsături blânde, angelice. Jina a pus mâna pe poartă și s-a lăsat pe vine ca să scape de amețeală. A îngenuncheat lângă un petic cu căpșune - fructe grase lăsate ca să le culeagă prietenii. Femeia i-a spus ceva băiatului, care s-a dus către capătul verandei. Pearl a pășit singură pe cărare. Era așa de vânjoasă, încât Jina ar fi fost în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pentru ca să afle dacă baba știe . . . sau numai răspunsese întrebării mute pe care i-o făcea baba! Baba întîi rămăsese tâmpă. Apoi își plesnise tare palma aspră peste obrazul zbârcit și ieșise în brânci ca o turbată, mică, cocoșată; cu un petic de șal zdrențuit, cu rochia târâș, alerga pe coridor. Mini se sculase și din ușă se uita după ea. Părea că patinează: "un picior luneca mult înainte și cellalt sărea după el. Ca o vrăjitoare pe o mătură sau o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
că, nici de această dată, nu vă pot fi de prea mare folos, începu japonezul. Cunoașteți teoria potrivit căreia viața urmează un curs ascendent, printr-o serie de cicluri. Fiecare dintre aceste cicluri pornește de la faza rurală. Țăranul, legat de peticul său de pământ, se duce la târg să-și vândă produsele; cu timpul, târgul se transformă într-un orășel, din ce în ce mai puțin legat de pământ. Așa apar orașele și națiunile, apoi marile metropole cosmopolite, între care are loc o distrugătoare luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cu o ființă aflată pe treapta rurală a dezvoltării speciei sale. Pentru o ființă aflată în această fază, nimic nu poate fi mai sfânt decât bucățică de teren și fiul ce o moștenește. Ea se agață ca o plantă de peticul sau de pământ, în care-și înfige rădăcinile și din care-și soarbe seva. Iată cum văd eu lucrurile. Deocamdată, nu pot propune nici o soluție practică. - Nu prea înțeleg la ce ne-ar putea folosi analiza asta, zise căpitanul Leeth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Căpitanul Leeth îi permise, așa că Grosvenor i se adresa arheologului: - Domnule Korita, îmi acorzi câteva minute? - Cine întreabă? - Grosvenor. - A, da, domnule Grosvenor, acum îți recunosc vocea. Poftim! - Ne-ai vorbit de tenacitatea cu care ființa aceasta se agață de peticul sau de proprietate. Dacă monstrul se află pe treapta rurală a dezvoltării speciei sale, crezi că ar fi capabil să-și imagineze o altă atitudine față de proprietate, cum ar fi de pildă atitudinea noastră? - Sunt sigur că nu. - Așadar, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cum mama dracului...? N-am auzit scîrțîind o ceteră, n-am văzut umbră de om și ne-am trezit cu ei la ușă bătînd ceardaș! Pivnițele sînt cea mai de laudă ispravă din tot ce a crescut În timp sub peticul de cer al Răteștilor. CÎnd vii de la sud, dinspre Beltiug, Îți sar În ochi de Îndată ce ajungi Între cele două scurte poduri de piatră. Le vezi din șosea, ușor spre dreapta, sculptate În dealul din față, rînduindu-se pe trei niveluri ca
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să se miște spre clădirea gării. Se Împleticea, nu-l duceau picioarele de teama că va fi predat poliției. Neam țul nu-l slăbea, Îl Împingea Înainte, dar i-a cerut să ocolească stația și să se așeze pe un petic de iarbă În fața lui. Pistolul Îl ținea la vedere. — E prizonierul meu, le-a spus din vorbe și prin semne gărzilor maghiare care veniseră să-l ia la Întrebări. I s-a adresat nemțește și prizonierului, dar ăla a dat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lavița aceea și-au Întins masa, pe ea și-a așternut Gheorghe de dormit și tot pe lemnul ei și-au așezat coatele ca să-și poată sprijini capetele-n mîini, cătînd la ziua de mîine. Lucrau pentru gospodăria și pentru peticul de pămînt al mătușii. Numai că-ntr-o zi Pomean cel tînăr s-a văzut silit să se ducă, alături de alți săraci, dar aceia ne voiași de cînd lumea și care se uitau cam chiorîș la nevoia lui Încă crudă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
bătea capul cu ședințe de morală făcută altora, hotărîți să se elibereze și ei Într-un fel. Stăteam, cînd cu Întrebarea lui Richi despre cum se strecura ea În visele mele, așezați pe treptele de piatră ce cobo rau la peticul de lac din Parcul. Între noi, se ținea În echilibru o sticlă pe care scria, exotic și inedit pe atunci, „brandy“. Noutatea etichetei Îndemna la cercetarea conținutului. Trăgeam direct din sticlă, pe rînd, ca soldații În permisie. Era În primăvara
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
va repezi spre aer / unde nu va fi aplaudată, / doar reumele și nasul roșu / dacă ar interveni...“ „Secera din cer își pierde vremea / râzând ca o nebună și aruncând cu ger.“ „Lângă uliță gângure nepătrunsul / câștigând cu rușine câte un petic.“ „Piatra-și trase glugă albă peste creștet - / moment solemn de închinare.“ Și așa mai departe. Marii poeți - Nichita Stănescu, de exemplu - recurg la personificare parodiind procedeul sau modernizându-l. Autorul volumului Viespele de frică („viespele“?! poate „viespile“...) îl utilizează cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
joc de-a șoarecele și pisica în atmosfera udă, kafkiană, dungată de fulgere și alternări de forțe durează o noapte. Comisarul oscilează destul de umed între admirație și duritate. Celălalt bărbat - când supus, când disprețuitor - are un secret, este evident după peticul de cămașă pătat de sânge, pe care-l înghite pentru că n-are unde să-l ascundă. A omorât pe cineva? Cine a murit și de ce? E amnezic omul ori ascunde ceva? Ce e cu montajul isteric de imagini rememorate care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
cincizeci de ani de naufragii, de jafuri și de Încercări șovăielnice ale armatei olandeze să controleze insula. Nu și-au dat prea mare osteneală să pună mâna pe Perdo, pentru că n-avea nici mirodenii, nici lemn de santal. Interesul pentru peticul de pământ acoperit de tufișuri și dominat de un vulcan stins a fost umbrit de constelația insulelor mult mai atractive dimprejur, până ce, spre sfârșitul secolului, descoperirea arborilor Kayu Putih și zvonul că s-ar afla acolo și bogate zăcăminte aurifere
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]