1,827 matches
-
îndoială, deoarece după câteva minute pașii ei făcură calea întoarsă, iar ușa odăii vecine se închise cu zgomot. Gândeam în sinea mea: ― Na, de rândul ăsta s-a întors cu mâna goală! Prin asociație, îmi veni în minte o întîmplare petrecută mai demult la țară, într-una din vacanțele mele școlare. Obișnuisem o pereche de porumbei să vină la fereastra mea, unde le aruncam regulat firimituri de pâine. După o săptămînă-două controlam cu ceasul dacă matinalii mei oaspeți mă vizitau exact
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-o cea mai înțeleaptă minte. Mie nu-mi rămăsese altceva decât să ascult supus sugestiile care porunceau voinței mele. Oare acea rațiune necunoscută alcătuise deasupra conștiinței mele un plan de recucerire fără greș? Un lucru e sigur: din mecanica faptelor petrecute, mie personal nu-mi aparținea decât executarea. Am așteptat-o pe Mihaela toată ziua. Îmi spusese că vine fără să precizeze ora. Eu n-o întrebasem, nu puteam s-o întreb, pentru că sânt unele împrejurări când vrei un lucru cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să-i smulg o destăinuire. ― Cred că am rămas grea din noaptea aceea pe mare. M-am bucurat, dar vestea nu mă surprinsese. (Cînd aflasem de la Alexa că Mihaela e gravidă, mi-a venit spontan în minte noaptea de dragoste petrecută în cabina vaporului.) ― Dacă o fi băiat, i-am propus, îi punem numele Catarg iar dacă o fi fată, o botezăm Principesa (numele vasului). Într-o zi, când ne pregăteam să ieșim în oraș, Mihaela scăpă poșeta din mână. Toate
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
va pune însă la masă - între meseni.“ De ce nu are Sinaia un album somptuos, ori măcar un ghid istorico-literar cuprinzător, editat în română, germană, engleză și franceză, cu toată puzderia reperelor sale culturale? - iată întrebarea care-mi harponează fiecare săptămână petrecută acolo, de câteva ori pe an, din 1996 în coace, nesmintit în vila Mureșul, pe Furnica 73, la dom’ profesor Mircea Ivan. Un oraș monarhic, dezvoltat împrejurul fascinației exercitate de Carol I, cu tot ce ține de epicureismul highlife-ului, unde
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de dezmăț autodistructiv? Asta o să vă povestesc săptămâna viitoare. Până atunci, vă doresc liniște sufletească, iubire în casă și bună petrecere la intrarea în noul an! 30 decembrie 2010 Gazetăria și (nu sau!) lumea specialiștilor În cei 23 de ani petrecuți (vorba vine) la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu“ am avut de nenu mărate ori ocazia să deplâng păgubitoarea inco municare dintre sfera cercetării științifice, lumea literară și zona jurnalisticii. Să faci o istorie a prozei contemporane preponderent
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fără să fi pus încă pasul în „sacrul“ perimetru Romexpo. Iar articolul e menit să apară joi 1 decembrie, la câteva zile după ce eveni mentul se va fi încheiat, dar, logic, fără nici o referință la vreuna dintre întâmplările și cărțile petrecute sau lansate acolo! Cum o-ntorc, tot prost pic. Unde mai pui că-i vorba și de ziua națională! Mă sperii singur când mă gândesc la ce subiecte (total nepotrivite momentului) mi se îmbie: cartea lui Cioran despre Franța, amintirile
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cu obrăjelul stâng pe punctul negru, de pe portretul desent, de ea, al iubitului bunic. Așa au găsit-o, dimineață, vecinii, care au venit să vadă ce face, și cum și-a petrecut, drăgălașa de ea, noaptea. Prima noapte, din viață, petrecută, fără bunicul ei cel sfânt! ALCOOLISMUL DUCE LA BEȚIE Telefonul mobil a anunțat încheierea partidei de undit. Aproape în același moment, cu semnalele telefonului,în spatele celor doi coechipieri, participanți la competiție, a oprit o mașină. Din ea a coborât șeful
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
un roman de aventuri în fascicole, cu lupte grele pentru o comoară, și un roman polițist de Edgar Wallace, "Omul din Maroc". În romanul polițist era vorba, probabil, de o afacere de spionaj desfășurată în Maroc sau de o crimă petrecută tot în Maroc, țară despre care nu știam nimic. Curios e că nici atunci, nici mai târziu n-am citit povești cu zâne, cu spiriduși. Am trecut direct la isprăvile săvârșite de Gruia lui Novac sau de echipajul submarinului Dox
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
hainele și să mă îmbrac, îi lăsam pe cei trei să pună mâna pe mine, să mă jefuiască, după care mă puteau omorî fără să vadă cineva. M-am trezit tremurând. 26. Mă gândesc la scena povestită de Oscar Wilde, petrecută când era transportat de la închisoare la tribunal. Se afla între gardieni, cu mâinile prinse în cătușe. Baia murdară din temniță îl făcuse să uite zilele petrecute prin saloane. Nu mai existau pentru el decât umilințe, mizerie, decădere, dispreț. Deodată, ridicând
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mai odihnit. Să fi visat? Posibil. Știu, însă, - am citit parcă asta undeva, nu-mi mai amintesc unde, ori mi-a spus-o cineva - că, pe parcursul unui singur vis, îți este dat să vezi o singură întâmplare, o singură scenă, petrecută, de regulă, într-un singur loc. În cazul meu, însă, a fost vorba de mai multe imagini, fiecare petrecută în alt timp și în altă parte. Cine să le fi înșirat, oare, atât de măiestrit pe firul trainic al neuitării
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de la Direcția Muncii, Asigurări Sociale, ori cum se mai chema...” “Ei, ce să-ți mai spun? Să vorbim, să-n-adormim! Ți ai adus și tu aminte de... Nu puteai, de exemplu, să fi vorbit despre copilăria noastră, de anii de școală petrecuți împreună, de ceilalți, mult mai numeroși cât am lucrat alături.” “Iar îți place să te dai mare, soro, că, adică tu, fiică de popă, eu de simplu plugar, tu premianta întâi, eu, mereu, pe locul secund, tu șef, eu subaltern
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
funcționa” anticul ornic când, deodată, ca la o comandă misterioasă, am auzit sunând deșteptătorul. Jumătate din trupul meu se trezise, partea cealaltă refuzând să-i urmeze exemplul; lucrul acesta făcea imposibilă trezirea cea deplină, adevărată, cu toate că realizam că fiecare secundă petrecută încă în pat putea avea efecte dintre cele mai nedorite. După un timp, s-a auzit cântecul pițigăiat și pătrunzător al ceasului electronic. Asta m-a trezit definitiv. Oare, cât să fie? Oho, destul de târziu! Am pierdut, deja, prima oră
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
destinul meu. Literar, îți doresc să-l întreci cu mult și, ca să fiu drept, cred c-ai și început s-o faci...” “...Despre ce anume vorbiți?...” “...Poate despre unul pentru care opera mea poetică a rămas neterminată, neînchegată. Despre anii petrecuți departe de cărți, de atmosfera intelectuală care-mi era familiară...” “... Amănunte absolut ignorate de către marele public...” “... Cred că, mai degrabă, necunoscute. Pentru că, în fond, n-am fost decât un nume obscur, un condei ca multe-atâtea. Dacă m-aș fi numit
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
bonom; chiar cult, atât cât poate fi de cult un secretar județean UTC. Secretar cu propaganda. În vis, însă, multe lucruri par altfel decât în realitate. De ce, oare? Poate pentru că subconștientul reține una sau câteva laturi din faptul de viață petrecut și, după aceea, prelucrează totul într-un fel anume, după un "proces tehnologic" greu de explicat și cu atât mai greu de anticipat. Dacă m-ar auzi vreun psiholog sau vreun psihiatru sunt convins că ar sări imediat să mă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
lucru îmi rămăsese: un sentiment de victorie absolută. Eram liber în fond, o libertate nouă, dar cu cât deveneam mai liber, cu atât libertatea mea îmi părea mai îngrădită. Supraveghetorii mei își greșiseră socotelile. Analiza comportamentului meu, amintirile mele, faptele petrecute, la toate astea mă voi gândi mai târziu. În fond nu trebuie să dau explicații nimănui, îmi ziceam, singurul lucru pe care trebuia să-l decid era dacă mai rămâneam aici sau dacă plecam. Important era că nu mă prinseseră
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
nimic imaginar. Ce-aveți de gând, să vă întindeți pe jos și să muriți? O dojană cât se poate de blândă, o mustrare bazată pe loialitate absolută. O încredere totală în el, dar pe ce baze? O oră și jumătate petrecută împreună și faptul că-i citise cărțile. Și totuși ea vedea ceva ce Sylvie nu văzuse. Femeia asta îl tulbura; de ce? Ce treabă avea ea să citească recenzii la cărți? De fapt, ce căuta aici, la un fost pacient? Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un aer de nedumerire, și spunînd cu glas neîncrezător) Doamne! Ia te uită la ăsta! Și acum Leo, dînd din cap În semn de tăcută admirație față de istețimea clientului său, se apropie de oaspetele cel Înalt, amuzîndu-se Încă de cele petrecute, se apleacă peste tejghea și șoptește convingător: — Ăsta-i domn’ Grogan. (Parcă cerîndu-și scuze.) A băut cam mult, așa că nu lua În seamă ce zice... N-a spus-o cu răutate... (foarte apăsat) Nuuuu!... CÎnd nu bea, e omul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vremea cînd se repezeau dincolo de frontieră conduși de nenumărații lor Bruce. Nu. Catawbianul de astăzi nu este așa și nici nu-și dorește să fie așa. Nu este un simplu colonist stabilit aici, un european transplantat; pe parcursul celor trei secole petrecute acolo, În. sălbăticie, a devenit locuitorul pămîntului Întins și pustiu pe care trăiește, pe parcursul celor trei secole a absorbit structura și culoarea acestui pămînt, și-a construit un caracter, o tradiție și o istorie proprie: este o istorie obscură, necunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
scurt, care părea să se fi deschis sub soarele din sud, dar, de asemenea, cu cearcăne mari sub ochii lui întunecați pe o față care purta mai degrabă urmele unor grele negocieri nocturne decît pe cele ale unei veri sănătos petrecute. Și eu, cu energia refulată a două luni de muncă de birou și cu inima măcinată sub tricou, care fusese spălat și chiar călcat la dungă atît de fină precum tăișul lamei de ras. Trupul meu și al lui, barca
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cămară și la toaletă, apoi se întoarse în pat. Zăcu acolo ca un leș, cu creierul putred și viziuni de răzbunare. O chinui în fantezii sexuale, recompuse și lungi discursurile de despărțire, amintindu-și cu minuție și dezgust fiecare clipă petrecută împreună. Se întrebă de ce mintea lui era atît de preocupată de o fată care-i dăruise atît de puțin. Sentimentele dureroase se transformară treptat în rigiditate musculară, iar mișcările calculate, o modalitate de a economisi respirația. Nu renunțase s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în care ședea și alergă spre el: ― Dumnezeule, unde-ai fost până acum? ― rosti ca într-un suflet. Dar lasă, asta n-are importanță. A venit Eldred. Nimic din tonul ei nu arăta că ar fi la curent cu cele petrecute. Și totuși spusele ei îl zguduiră pe Gosseyn. Și deja începea să ghicească ce-i va spune; ― Crang! Îi pronunța numele ca și când ar fi umblat cu o bombă. ― A lăsat instrucțiunile definitive. ― Dumnezeule! ― exclamă Gosseyn. Se simțea slab. Așteptase, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
l am fi ajutat apoi să-l arunce peste masă, pe deasupra lui Dragoș, pe fereastră, în mlaștini, putea fi sigur de tăcerea și de complicitatea noastră; sau Petru ar fi putut face apel la legăturile lor de prietenie, la anii petrecuți împreună în școli, și așa mai departe; sau Zenobia, oh, dacă ar fi vrut, ar fi putut măcar să țipe; sau Dragoș, adică nu, Dragoș era, poate, mort, așa că n ar fi putut face nimic, iar eu, care eram mult mai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în care ședea și alergă spre el: ― Dumnezeule, unde-ai fost până acum? ― rosti ca într-un suflet. Dar lasă, asta n-are importanță. A venit Eldred. Nimic din tonul ei nu arăta că ar fi la curent cu cele petrecute. Și totuși spusele ei îl zguduiră pe Gosseyn. Și deja începea să ghicească ce-i va spune; ― Crang! Îi pronunța numele ca și când ar fi umblat cu o bombă. ― A lăsat instrucțiunile definitive. ― Dumnezeule! ― exclamă Gosseyn. Se simțea slab. Așteptase, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nimic, lui Grosvenor i-ar fi venit foarte greu să le explice în mod convingător ce anume se întâmplase. De aceea, răsuflă ușurat când îl auzi pe căpitanul Leeth spunându-i: - Domnule Grosvenor, trecând în revistă rezultatele dezastruoase ale evenimentelor petrecute, domnul Morton și cu mine ne-am amintit de încercarea dumitale de a ne convinge că suntem victimele unui atac din afară. Domnul Korita ne-a vorbit adineaori despre acțiunile dumitale, la care a fost martor. Te-aș ruga să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de obiectat, acum e momentul", își spuse Grosvenor. Nu vedea, însă, ce anume ar fi putut obiecta. Ar fi putut, desigur, să formuleze unele îndoieli. Ar fi putut împinge până la concluzia lor logică afirmațiile lui Gunlie Lester, arătând ca cele petrecute nu erau un rod al hazardului. Ar fi putut chiar să sugereze că o hoardă întreaga de monștri stătea la pândă pe aproape, așteptând ca semenul lor să fie capturat. În realitate, fuseseră luate toate măsurile de precauție împotriva unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]