1,060 matches
-
tip de poezie. A.C.: E imposibil să stai treaz atâta timp și să-i vorbești altuia așa de intens fără să fie dragoste acolo. R.C.: Dar dragostea asta este demolată de sarcasm, de ironie, sunt scene amuzante, momentul în care pianista se împiedică prin submarin și distruge tot și-l lovește pe beatnik de periscop. A.C.: Și bietul beatnik a aruncat-o în tavan de câteva ori. R.C.: Beatnikul i-a pus piedică, și ea a căzut în cap și s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
pentru coarde și Cvartetul, Op. 22, ale lui Hindemith, cu trioul compozitorului (la Koch Schwannă și trio-ul de coarde beethovenian Op. 8, cu Emanuel Feuremann la violoncel (Pearlă. Li se adaugă sonate de vioară de Mozart, înregistrate în compania pianistei Lili Kraus în anii 1935-1937 (Toshiba EMIĂ, Duo-urile lui Mozart pentru vioară și violă avându-l ca partener pe Paul Hindemith (1934;1940Ă, câteva sonate, între care cea a Primăverii și Kreutzer de Beethoven, cu Frederick Riddle la pian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
Avea să rămână timp de cinci ani în fruntea filarmonicii berlineze, epurat apoi, în calitate de evreu, imediat după venirea naziștilor la putere. Exilat din Germania în 1934, Goldberg avea să colinde Europa și Extremul Orient, în calitate de solist și în duo cu pianista de origine ceho-ungară Lili Kraus. Destinele lor s-au împletit ulterior în bine și în rău, fiindcă aflați fiecare în turneu în Java, au fost luați prizonieri odată cu invazia japoneză a Indoneziei și au petrecut perioada războiului în lagăre de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
School of Music, Curtis School of Music din Philadelphia, solist și dirijor al unor mari orchestre (BBC, Cleveland, Chicago, Boston etc.Ă, Goldberg avea să-și trăiască ultimii ani din viață, până la moartea sa în 1993, în Japonia. Soția sa, pianista japoneză Mikoyo Yamane-Goldberg, dispărută în 2006, i-a menținut vie memoria și ei îi este dedicat setul de discuri Înregistrările Philips, de la care au pornit notele de față. Cei care vor să-l reasculte au la dispoziție opt discuri de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
vreo formație rock, eu n-am și gimnastica intelectuală! Pentru că această muzică nu se simte la nivel cerebral; iradiază-n alte părți ale corpului, pe care nu le mai numesc... SCRISOARE PENTRU MELOMANI Dina Avrech despre Sergiu Celibidache Victor ESKENASY Pianista israeliană Dina Avrech îmi scria recent, pe marginea interviului dat de Sergiu Celibidache Europei Libere în 1994, că dirijorul și omul pe care l-a cunoscut îi apar astăzi așa cum îi știa din anii 1950-’60: „un maestru ce s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
lui Perahia, admirația lui față de un pianist de mare talent, cu care putea discuta întotdeauna chestiuni de filosofie și iudaistică... Dina Avrech a fost una din primele cunoștințe israeliene ale dirijorului, invitat în 1954 pentru un prim sezon de concerte. Pianista, născută și educată la Tel Aviv, a debutat la 13 ani în orașul natal, iar cu Orchestra Filarmonică Israeliană, la recomandarea lui Bernardino Molinari, într-un concert în 1946, dirijat de Manuel Rosenthal. În acei ani era eleva profesorului Leo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
din profesorii de pian legendari ai anilor 1950-’60, printre elevii săi la Universitatea de Muzică și Arte Frumoase din Viena numărându-se, între mulți alții, Friedrich Gulda și Nelson Freire. Seidlhofer o recomanda pe Dina Avrech ca pe „o pianistă extrem de dotată și cu un talent extraordinar. Capacitățile ei promit să o pună într-o poziție proeminentă în rândurile generației de tineri pianiști, ca o pianistă calificată pentru arta cea mai înaltă“. Dacă astăzi, în era discului compact, Dina Avrech
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
Friedrich Gulda și Nelson Freire. Seidlhofer o recomanda pe Dina Avrech ca pe „o pianistă extrem de dotată și cu un talent extraordinar. Capacitățile ei promit să o pună într-o poziție proeminentă în rândurile generației de tineri pianiști, ca o pianistă calificată pentru arta cea mai înaltă“. Dacă astăzi, în era discului compact, Dina Avrech este practic necunoscută, rațiunile țin doar de constrângerile vieții ei personale. „Am obținut așadar bursa din partea guvernului austriac, am mers la Viena, unde am stat trei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
Celibidache la pupitrul Orchestrei Filarmonice Israeliene, interpretând al doilea Concert de pian de Rachmaninov, a avut loc la 13 aprilie 1954 și a fost un omagiu adus forțelor armate israeliene, sala fiind plină „cu soldați în uniformă“, cum îmi scrie pianista. Încă un concert de adăugat la lunga listă a lui Sergiu Celibidache și o mărturie... VOI N-AȚI ÎNTREBAT fără zahăr V| R|SPUNDE BOBI Nu contează titlul Mahahahama! Mahahahama! Vai, credeam ca te-am pierdut, mămicuță dragă. Ce mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
Securitatea din anii ’50, după modelul super-filmului muzical Chicago, dacă l-ați văzut. Și din ăsta am scris o treime. Elfriede Jelinek » Lăcomie Jandarmul Janisch Bogdan Romaniuc Romanul Lăcomie este considerat cel mai bun roman al lui Elfriede Jelinek, după Pianista, carte distinsă cu prestigiosul Premiu Heinrich Boll. În octombrie 2004, scriitoarea austriacă a primit Premiul Nobel pentru literatură. După interminabila sesiune sadomasochistă a studentului Klemmer, după mutilarea și automutilarea pe muzica lui Schubert, după depersonalizarea Erikăi din romanul Pianista, îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
după Pianista, carte distinsă cu prestigiosul Premiu Heinrich Boll. În octombrie 2004, scriitoarea austriacă a primit Premiul Nobel pentru literatură. După interminabila sesiune sadomasochistă a studentului Klemmer, după mutilarea și automutilarea pe muzica lui Schubert, după depersonalizarea Erikăi din romanul Pianista, îi vine rândul jandarmului Kurt Janisch să intre în scenă odată cu Lăcomie, o carte străbătută de același sentiment al disperării și al singurătății. Personajele joacă același rol de marionete ca și în celelalte romane ale lui Elfriede Jelinek, de păpuși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
urma urmei, și muzica lui Zappa e un drog, așa că pun punct consumului. Episodul ăsta! SCRISOARE PENTRU MELOMANI Victor ESKENASY Succese și ecouri în presă: Luiza Borac, Cvartetul Belcea Fiecare cu ai lui, mă gândeam zilele trecute, ascultând-o pe pianista poloneză Ewa Kupiec în recital la Praga. Institutul cultural polonez a închiriat pentru ea sala mare a Filarmonicii și nimeni nu a rămas pe afară, cum mi se spune că s-a întâmplat recent la Londra la un recital al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
muzicale a României? Acestea fiind zise, mă bucur ca întotdeauna să citesc ecouri în presă la prestațiile artiștilor români din străinătate, sub egida sau nu a Institutelor culturale. Londonezii au, se pare, mai mult noroc decât praghezii, iar recitalul unei pianiste de calitatea Luizei Borac nu a trecut neobservat, chiar dacă nu s-a desfășurat la Wigmore Hall. Evan Dickerson, un muzicolog câștigat pentru cauza lui Enescu și a muzicienilor români, scrie într-o substanțială cronică a recitalului că evenimentul a demonstrat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
emoția ei domnind, în contrast cu noblețea sunetului în partea pentru mâna stângă“ sunt doar câteva dintre observațiile stârnite criticului de interpretarea celor 12 studii, op. 10 de Chopin. Aceleași elogii, plus „claritatea naturală, lipsită de efort“ a interpretării, îi sunt aduse pianistei pentru cea de a doua suită pentru pian de George Enescu, datând din 1901. Al doilea set de 12 studii de Chopin, op. 25, notează Evan Dickerson, este mai convențional decât cele precedente, dar „sub mâna Luizei Borac rutina nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
publicate, greșeam prin omisiune. Am primit de la Claves, ultimul disc Haskil și am avut un soi de revelație. Un disc apărut cu întârziere din cauza exigențelor copyright-ului, dar care nu ar trebui să lipsească din nici o colecție sau discografie a pianistei noastre. Din nou două concerte mozartiene, cel de-al 19-lea în fa major, KV 459 și al 24-lea în do minor, KV 491. Ambele au fost înregistrate perfect de radioul elvețian romand, în concerte ale Orchestrei de Cameră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
Clara Haskil, orchestra este practic impecabilă. Concertul Nr. 19 exista deja pe disc în cinci înregistrări, din care cel puțin două absolut pasionante, cu Schuricht și Ferenc Fricsay. Numărul 24 există și el, cum o amintește în livretul discului exegetul pianistei, Jerôme Spycket, în nu mai puțin de șase versiuni (dirijat de Cluytens, Karajan, Munch, Hindemith, Klemperer și Markevitch). Dar câtă serenitate aici, în intepretarea Clarei Haskil! O serenitate, insistă Spycket pe bună dreptate, „pe care arareori o găsești într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
clasa a patra, parcă. — Are zâmbetul tău, i-am spus, dându-i fotografia înapoi. Reiko a pus portofelul înapoi în buzunar, și-a tras puțin nasul și a mai aprins o țigară. — Când eram foarte tânără, voiam să mă fac pianistă, să devin o adevărată profesionistă. Aveam talent, mă aprecia lumea și ai mei făceau mare caz din pricina asta. Am câștigat multe concursuri și aveam notele cele mai mari la conservator. Se punea problema să-mi continuu studiile în Germania după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pac! S-a desprins șurubelul care ținea tot mecanismul. Mintea mi s-a întunecat... complet. A aruncat țigara și a stins-o cu piciorul, apoi și-a plecat iar capul de câteva ori. — Acela a fost sfârșitul visului meu de pianistă. Am stat în spital două luni. Degetul a început să se miște imediat după ce m-am internat, așa că m-am putut întoarce la conservator ca să-mi termin studiile, dar din mine disp\ruse ceva... o energie prețioasă... se evaporase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a ajuns să-mi placă foarte mult. Când eram cu el, simțeam că trăiesc din nou. Mă simțeam extraordinar de liniștită și eram capabilă să uit de toate nenorocirile care mi se întâmplaseră. „Și ce dacă nu te-ai făcut pianistă?... Și ce dacă ai fost internată în spital din pricina unei boli psihice?... Asta nu înseamnă că pui cruce vieții. Viața e plină de lucruri minunate pe care nu le-ai cunoscut.“ Îi eram recunoscătoare pentru felul cum îmi vorbea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
interpretarea ei care atrăgea... sau cel puțin pe mine mă atrăgea. De aceea, m-am gândit că poate merita să o ajut să învețe sistematic. Bine, nu se punea problema să ajungă la o asemenea performanță încât să devină mare pianistă, dar mă gândeam că poate reușesc să o transform într-o pianistă fericită, așa cum fusesem eu... și încă mai sunt. Speram că o voi face să iubească muzica pentru ea însăși, să cânte pentru ea însăși, dar m-am înșelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
aceea, m-am gândit că poate merita să o ajut să învețe sistematic. Bine, nu se punea problema să ajungă la o asemenea performanță încât să devină mare pianistă, dar mă gândeam că poate reușesc să o transform într-o pianistă fericită, așa cum fusesem eu... și încă mai sunt. Speram că o voi face să iubească muzica pentru ea însăși, să cânte pentru ea însăși, dar m-am înșelat amarnic. Nu era genul care să dorească să facă ceva pentru propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mine. Deci, mă pricep la predat și din punctul acesta de vedere, lecțiile au mers strună. După cum ți-am spus și ieri, fata nu era extraordinară când era vorba de tehnica interpretării și nu se punea problema să devină o pianistă profesionistă, deci îmi permiteam să o iau ușor. În plus, ea urma o școală de fete de unde toate absolventele, cu rezultate cât de cât bunicele, intrau automat la facultate, ceea ce însemna că nu era cazul să dea în brânci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dedicată lui Drujinin și compusă în vara anului 1975, când compozitorul trecea în altă lume. La fel de pasionante sunt evocările Anei Ahmatova, Pasternak, Alfred Schnitke, David Oistrach, Igor Stravinski, G. Neuhaus și mai ales capitolele despre și corespondența păstrată cu marea pianistă Maria Iudina. „N-am auzit nici o pianistă al cărei forte să fie atât de puternic și frumos ca al ei - își amintește Drujinin -, atacul notelor nu se distingea, plana doar un sunet puternic și magnific. Maria Veniaminovna ajungea la această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
anului 1975, când compozitorul trecea în altă lume. La fel de pasionante sunt evocările Anei Ahmatova, Pasternak, Alfred Schnitke, David Oistrach, Igor Stravinski, G. Neuhaus și mai ales capitolele despre și corespondența păstrată cu marea pianistă Maria Iudina. „N-am auzit nici o pianistă al cărei forte să fie atât de puternic și frumos ca al ei - își amintește Drujinin -, atacul notelor nu se distingea, plana doar un sunet puternic și magnific. Maria Veniaminovna ajungea la această sonoritate fără afectarea atât de răspândită în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
o casă britanică de discuri cunoscută până acum grație recondiționărilor excepționale ale unor înregistrări istorice, a lansat o nouă serie consacrată unor tineri interpreți de talent și luna aceasta am avut surpriza și plăcerea să o descopăr între ei pe pianista Cătălina Butcaru. Mă grăbesc să vă semnalez discul fiindcă ocaziile de a vorbi despre înregistrările unor interpreți români sunt rare, în primul rând deoarece nu există nici o politică editorială consecventă de a-i promova în lume, pentru a nu mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]