52,877 matches
-
pragul de sus al ușii: - Iată, mama și tatăl, spunea ea, strânși în jurul focului din vatră! A doua oară, peste ochiul ferestrei: - Văd un șir de bătrâni cunoscuți, ținându-se după dansatorul cu tobă! A treia oară, peste zidul de piatră: - Dincolo de râu este Stăpânul meu ca un rug aprins, din care își iau zborul păsările ce vin spre noi! - spune ea. I se dă o pasăre. îi taie capul și-l aruncă în corabia ce o așteaptă la mal. Vâslași
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
care trecutul și viitorul meu dialoghează incoerent ca doi bețivi cu proteza dentară pierdută-n pahare Mesagerul bibliofililor în marea depărtare: un ținut o patrie neconsemnată pe nici o hartă mesagerul bibliofililor îmi spune acolo perfecțiunea atinge apogeul fructele coapsa femeii piatra și crupa calului sunt diamante forme șlefuite de uneltele vântului născut în violoncelul cu corzi de infinit acolo simbolurile își arată învelișul trans parent acolo nu există bâte steaguri himene sfâșiate acolo moartea este arhitectură muzicală o nesfârșită trenă de
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11857_a_13182]
-
model" și "copie" era însă desigur în detrimentul celei de a doua "căci dacă dșomnuțl Blaga a utilizat vocabularul și metafora nu s-a apropiat niciodată de înălțimea concepției poeților cehi și n-a dat, în poezie, decît mărunțișuri, sfărâmături din piatra scumpă a străinilor, în jurul căror sfărâmături, rar a reușit să înflorească un gând, ca în cutremurătoarea atmosferă a maeștrilor care "ușor ca din cutie scot lumile din haos" și epocile le-nșiră ca "mărgelele pe ață". Nemulțumirea exegetului se îndreaptă
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
de tron, în care se instala Ťmaestrulť, jur împrejur, în sfeșnice mari, ardeau lumini de ceară. Când un tânăr poet își recita versurile, Macedonski, de-i plăceau - și în generozitatea lui îi plăceau întotdeauna -, lua dintr-un bol plin de pietre colorate, imitând naiv o comoară de pietre scumpe, una sau două pietre și le dădea discipolului, decretând ca un calif sau un emir din O mie și una de nopți: Ține acest topaz, păstrează acest rubin, ia acest smaragd sau
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
jur împrejur, în sfeșnice mari, ardeau lumini de ceară. Când un tânăr poet își recita versurile, Macedonski, de-i plăceau - și în generozitatea lui îi plăceau întotdeauna -, lua dintr-un bol plin de pietre colorate, imitând naiv o comoară de pietre scumpe, una sau două pietre și le dădea discipolului, decretând ca un calif sau un emir din O mie și una de nopți: Ține acest topaz, păstrează acest rubin, ia acest smaragd sau îți dau acest briliant, în amintirea unor
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
ardeau lumini de ceară. Când un tânăr poet își recita versurile, Macedonski, de-i plăceau - și în generozitatea lui îi plăceau întotdeauna -, lua dintr-un bol plin de pietre colorate, imitând naiv o comoară de pietre scumpe, una sau două pietre și le dădea discipolului, decretând ca un calif sau un emir din O mie și una de nopți: Ține acest topaz, păstrează acest rubin, ia acest smaragd sau îți dau acest briliant, în amintirea unor versuri mai prețioase." Asemenea pagini
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
mea, De-ar fi spre răsărituri să mă-nchin Aș căuta în cer aceeași stea Unde m-așteaptă, bun și răbdător, Pe-o prispă luminată de castel, Sub naltul fără vânt și fără nor, Un duh de-al meu cu pietrele de-un fel, Trăindu-și neființa ca un zeu, Topit în sine și-n cuprinsul mut, Doar însetat de pacea lui mereu Și de lumina fără început; Dar boala îndoielii sapă-n trup, Cu fiecare gând sunt în răspăr, Poate
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
și cu râmele-mpreună; Nici soarele nu poate să mă cheme în empireul fulgerelor sfinte Și-n veci rămân sub veșnice blesteme, în vale, jos, în balta de cuvinte în adevăr Chiar dacă pare gândul de oțel Și pasul așezat pe piatră dură, La fiecare capăt de măsură Se vede cât de harnic mă înșel; Chiar dacă pare cerul luminat Și nici un prag cărarea n-o împarte, în fiecare zi sunt mai departe De porțile visatului palat; Dar merg întruna, liber și supus
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
gând o lumânare Și desenezi pe zid un geam, Fără să lași însă vreo urmă Care să-l piardă în mărunt. Nici nu închei că vezi conturul Ferestrei care, ca un fur, Ia din pereți până rămâne Un gol de piatră împrejur. Acuma când livid te-apropii, Vrând să deschizi, zărești pe geam Cum Dumnezeu abia dă-n floare Și nu cutezi să te mai miști...
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11932_a_13257]
-
el "o cunună de dumbrave". Peisajul lunar are sălbăticia unei obișnuite zile de primăvară-vară, "cu scorburi de tămâie și cu prund de ambră", cu șiruri de cireși înfloriți, cu flori care cântă în aer, cu frunze "îngreuiate de gândaci ca pietre scumpe", cu greieri și păianjeni. Numai lipsa oamenilor și poarta închisă deasupra căreia se află, într-un triunghi, "un ochi de foc", adică "doma lui Dumnezeu", ar indica un alt spațiu decât cel terestru-moldovenesc. Cititorii lui Eminescu sunt, în visele
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
rece, limpede și sur, într-o împărăție a gerului veșnic, a prins și el viață alături de copacii săi, pomul, teiul, arborele cu care poetul necuvintelor face schimb de singurătăți și certitudini în- tr-un univers preponderent mineral al metalelor și al pietrei. Meditația asupra poeziei dar mai ales asupra cuvîntului tinde să ocupe încă de acum un loc privilegiat în versurile acestea inedite, a căror publicare tîrzie ar trebui să modifice radical percepția criticii noastre asupra începutului liricii lui Nichita Stănescu și
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
haita lătrînd ascuțit ea a ajuns în sfîrșit în țara asta perfectă în care crește arnica meiul cucuta Ea știe că partida-i pierdută că a fost snopită-n bătaie că este scuipată și că mîine va fi bătută cu pietre Ea știe că se află în război cu umanul Dar ea stă sfidătoare îmbrăcată în înfrîngerea ei ca-ntr-o armură știind că armura e propria-i piele și că pielea ei a fost de șapte ori jupuită și trasă
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
ciment, nu am avut brad ca o floare violetă, nu am avut brad ca un cui ruginit, nu am avut brad ca un dumnezeu de plumb nu am avut brad, precum calviția unei pere nu am avut brad, ca o piatră vomitând Eseu Plictiseala sau nemulțumirea ivite din literatură sunt cele mai cumplite, ca o ratare a sublimului, neștiindu-se de la bun început dacă avea cineva nevoie de ficțiune în mod absolut. Iubire și cutremur "Și vreau să-mi fac un
Poeme prozaice by Ion Stratan () [Corola-journal/Imaginative/11971_a_13296]
-
tot atâtea autoamăgiri susceptibile de a ne face și mai slabi și mai singuri decât suntem: „Numai nesfârșitul dans al luminii/ n-am reușit să-l văd/ pentru că lumina,/ lumina nu doarme niciodată!/ Și-atunci/ ...m-am întors în somnul pietrei/ și-n mine,/ în uitare și-n aduceri aminte,/ ascunzându-mă în miezul muntelui/ unde ochii ce privesc,/ nu pot pătrunde! “ ( Ceea ce nu știai...). Vrea să facă din noi ființe apte să-și asume suferința și disoerarea și mai ales
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
schimbă nopțile în zori: unde sunt ciobanii sfinți și rugători? unde-s - dârzi - voivozii - magii crăișori în această țară adâncată-n nori? vai - pitice vremuri și preascunde frunți e degeaba încă stâncă-n vechii munți: ați uitat să dați cu pietre după câini iar turbații v-au mușcat și piept și mâini zmeii ne-au sorbit și sufletul și glia ne-a rămas - străin pleoștită - pălăria... părăsit-am vatra - ni s-a stins mânia râdem când - prostește - surpăm temelia ...Criste - simt
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
șoptit, spre-a nu trezi în crânguri cucii, doinesc „ușure” dintr-un nai tristă„Povestea codrului”. Când bruma toamnei lin coboară ca o plutire de egretă și creionează un contur de „Vultur”exilat pe-o stea, un râu săltând din piatră-n piatră tot caută „O floare albastră” și... un Luceafăr să îi spună: răsai, „Răsai asupra mea”. Sub teiul tău, iarna toți fulgii c-„Un farmec trist și nențeles” cad în genunchi, dar cel mai des ca frunzele, cu fața
SUB TEIUL TĂU de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380667_a_381996]
-
-a nu trezi în crânguri cucii, doinesc „ușure” dintr-un nai tristă„Povestea codrului”. Când bruma toamnei lin coboară ca o plutire de egretă și creionează un contur de „Vultur”exilat pe-o stea, un râu săltând din piatră-n piatră tot caută „O floare albastră” și... un Luceafăr să îi spună: răsai, „Răsai asupra mea”. Sub teiul tău, iarna toți fulgii c-„Un farmec trist și nențeles” cad în genunchi, dar cel mai des ca frunzele, cu fața-n jos
SUB TEIUL TĂU de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380667_a_381996]
-
de multă vreme pe calea exilului, în Germania. Astfel, se distinge tema principală și de mare importanță pentru care Dan Gashi merită întreg respectul națiunii sale materne: „Pe buza Drinei Albe/ Alerg pe cal/ Potcoavele se bat cu caldarâmul/ Peste pietre si nisip./ Sălciile pline de umbră/ Pentru turmele de oi,/ Snop de nuiele pentru garduri,/ Pentru pământ și livezi,/ Pentru a croșeta hambare,/ Răchita plină de fire,/ Sălciilor cu umbre,/ Vara tocmai le-a venit,/ Pe buza Drinei Albe.” (Malurile
DANIEL MARIAN DESPRE DAN GASHI DIN GERMANIA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380659_a_381988]
-
întâmplările inconfundabile, într-un timp de reacție alert, deși întins pe o îndelungă istorie... „La un stejar bătrân,/ La Lespezele Sării/ An după an/ Se aprind candelele luminii./ La Ujz al Dinei Albe,/ În anii 1913/ La Lespezele Sării,/ La Piatra Sfântă.// Au venit barbarii,/ Au ucis șaptezeci./ La Ujz al Drinei Albe/ La Lespezele Sării,/ An după ani acolo,/ Se aprind lumânările luminii/ La culele lui Gashi,/ La Uzj al Drinei Albe.// Au ajuns barbarii,/ Din alți munți veniți/ Și
DANIEL MARIAN DESPRE DAN GASHI DIN GERMANIA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380659_a_381988]
-
vorbește spiritul mării/ o fragilitate atât de expusă/ compune simfonia vântului/ între voluptăți turcoaz”. (Lamento) În ceea ce privește poeziile dedicate spațiului românesc, întâlnim poeme legate de strămoși, de momente cotidiene și pasteluri dedicate grădinii de lângă casa de vară a poetului de la Timișoara. Pietrele de mormânt povestesc tăcute istoria străbunilor: ”am început să-l cunosc pe bunicul/ după ce frunzele îi putreziră/ pe crucea ilizibilă cu/ o secțiune mai jos/ între povestea tatălui său George/ și un capăt de zale din lanțul de oase”. (Istorie
LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380662_a_381991]
-
trecem nici într-un caz peste „Cunoaștere”: „În contemplarea ce absoarbe/ un spate curbat/ potolește gândurile./ Aduce calmul,/ liniștea./ Universul capătă unitate./ Lumea ideilor se prinde în/ lanțul de mire./ În undele cristaline/ rutina se smulge/ spre calea deschisă/ prin piatră./ O cunoaștere se deschide./ Ființă fluidică/ În aerul mișcător,/ Scânteie crescută la văpaie,/ insulă cu priviri ațintite/ în ceață/ coloane în câmpul universal/ al cunoașterii.” Imaginea este una puternică spre desăvârșire, e o multplicare ideatică mai rar întâlnită. Metamorfozarea metaforică
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI DOREL COSMA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380658_a_381987]
-
steaua dimineții care lucește în cer, sau fiii și fiicele kosovare în căutarea destinului lor. Poetul posedă o revoltă interioară în versuri, întrebând: cum va fi viitorul? Poeții, prin versurile lor cântă precum privighetorile în primăvară. Lor le cântă sufletul. Pietrele și pomii dansează în versurile poetului. Versul lui Gani Pllana este viu. El ”sărută” cu iubire sânul patriei. În acest timp aritmetic, poetul cântă despre Kosova sa frumoasă, acest boboc de trandafir spălat cu sânge și sacrificii prin secole, pentru
OXIGENUL VERSULUI ÎN CARTEA LUI GANI S. PLLANA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380670_a_381999]
-
viitorul să aducă bogăție în patria sa. În poemul ”Mamele noastre”, ne întâmpinăm cu mesaje pline de viață și metafore frumoase cu brațele mamelor care poartă speranțele ca vulturii când zboară peste zăpada munților: ”Zâne de munte/ Mai puternice decât piatra și amnarul/ Apărau pragul casei/ Iubind faima Albaniei”. Versurile acestui volum radiază speranța de viață, perspectivă și mândrie. În fine, merită adăugat faptul că în versurile lui Gani Pllana se simte mireasma zilelor și nopților de primăvară, iar sufletul său
OXIGENUL VERSULUI ÎN CARTEA LUI GANI S. PLLANA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380670_a_381999]
-
duioșie mi s-a părut Că poartă sânge de profet Apoi Țărâna mi-a zis: Nu-mi aduc aminte de fața voastră Când trupul și sentimentele Le ai în țări străine (CH - Berna, 16. 04. 2001) INTEGRAREA (Integrimi) Până când în jurul pietrei va încolți iarba Până când soarele va schimba mersul său Până când nu va cădea întunericul Până când verdeața va înverzi în întuneric Până când apa se va întoarce înspre sus Emigrantul nu va aranja integrarea sa (CH - Rorchbach, 14.12. 2000) EU ȘI
POEZIE ALBANEZĂ DIN ELVEȚIA SHEFQET DIBRANI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380677_a_382006]
-
Te-am căutat pustiită de mine, într-o bezmetică anulare, Tu ai fost mereu acolo, fereastră deschisă spre o a cincea dimensiune. Te privesc să-mi contemplu visele, străfulgerări de închipuiri pe marginea osmozei dintre iubire și renunțare. statui de piatră și soare sparg nerodirea în unda de cleștar din inima împovărată de neliniști. șterg otrava, amânarea repetată, Te zăresc ... Citește mai mult Te-am aflat...în tăcerea crinilordin adâncul unde-mi arunc măștile.dincolo de gânduri,încovoiate de cuvinte,crește luminarea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]