2,018 matches
-
nici un chip la copil, mai ales la fetița drăgălașa care a fost ultimul lor copil. Nașa mamei i-a dăruit la plecare mobila dintr-o cameră de la Tecuci compusă din șifonier, scrin și un pat cu tăblii de metal pictate care nu mai este acum. Din păcate timpul le-a deteriorat iremediabil pentru că noi n-am știut valoarea lor și timpurile care au trecut au fost așa cum au fost. Acum doi ani însă, am văzut un scrin ca al nostru
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
din sfera socio-umanistă care nu sunt afiliați vreunui politician, vreunui partid sau regim politic sunt plasați într-un spațiu al marginalității social-politice, eventual atacați într-un mod pervers-stalinist. Acestor oameni li se pun tot felul de etichete și stigmate; sunt "pictați" prin intervenții publice și mediatice cu tot felul de etichete la care ei nu au aderat și de la care nu s-au revendicat niciodată. Elementul lingvistic și o pseudo-argumentare, orchestrată imagistic și ruptă din contextul enunțiativ al "dușmanilor ideologici", sunt
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
În film, imaginea răsturnata a omului nu este singulară. Apare și în timpul discuției dintre Fodère și Topé despre trădare. Acolo, Topé, pictându-l pe "omul cu capul în jos", se pregătește, parcă, pentru o răstignire a lui Emanou. Dacă cel pictat este prototipul lui Emanou răstignit, credem că imaginea reală este cea întoarsă, iar perspectiva pe care o are spectatorul, ca privitor al ecranului, nu este cea corectă. Cei cu capul în jos, à l'envers, sunt Topé și Fodère. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Este o farsă, pentru ca, spune Sábato, în realitate, nu există cultură strict națională; Malraux spunea că orice pictură se face peste cea precedentă, iar toți vorbim, scriem, pictăm, filosofam pe baza a ceea ce ceilalți de dinaintea noastră au vorbit, au scris, pictat și filosofat. Gonzalo Torrente Ballester 61 insistă pe conceptul de influență, pe care "nu numai că dorește să-l elimine" atunci când se referă la literaturile de aceeași limbă, cum sunt cele latino-americane și spaniolă, ci vrea chiar să "discrediteze" acest
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
se poate transforma, în mod paradoxal, în principalul său dușman, pentru că oamenii de litere cedează acestei ispite, căreia, din punctul său de vedere, "trebuie să i te împotrivești din răsputeri". Pentru Sábato, nu există om care să nu fi scris, pictat, sculptat, modelat, construit, inventat vreaodată ceva, fără s-o facă pentru a ieși din propriul infern, de aceea, cuvinte că agrement sau plăcere nu au nimic în comun cu literatura, pentru că marile române este de părere Sábato îl transformă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
asta, ci din lumea întreagă. Da, scriu mai ales pentru adolescenți și tineri, dar și pentru cei care, ca și mine, se apropie de momentul morții și se întreabă de ce și pentru ce am trăit și suferit, am visat, scris, pictat sau, pur și simplu, am reparat scaune... Poate că așa pot ajuta să găsim un sens transcendental în această lume plină de orori, de trădări și invidii, de nedreptăți, de tortúri și genociduri. Dar și de păsări care imi încălzesc
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
trebuie remarcat că Parlamentul din Palatul Westminster (1341) a înfățișat întâia oară adunarea lorzilor laici și ecleziastici, convocați prin invitație personală, în Camera Albă (Superioară, a Lorzilor), separat de deputații cavalerilor, orașelor și Capitlurilor (pentru o perioadă) prezenți în Camera Pictată (Inferioară, a Comunelor)233. Camera Superioară, cu originea în curia regis (King's court), era centrul guvernării regale. Când vorbim de curia regis trebuie să avem în vedere că acest centru nu era static: curtea era itinerantă, își urma regele
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
orice s-ar spune, de o coerență universală: "zăpada/ și creșterea vertiginoasă a maselor celulare/ în plămâni sau inimă sau tegumente / un roz violaceu (inconfundabilă culoare!)/ invadându-te dinăuntru// Întoarcerea, graba materiei în sine însăși / fascinantele găuri negre ale Universului pictate/ de ochiul Marelui Arhitect// Sistolă diastolă/ după legea eternă a creșterii și descreșterii/ Materiei Puterii Neoplasmului" (Pastel). Sau: " Timpul/ vine de pretutindeni și mă sufocă!/... De pretutindeni/ vine timpul și poate din epiderma mea stacojie, pătată" (Încercare asupra Cuvântului). Și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de imagini ale femeilor pariziene care vin din tinerețea personajului nu se mai regăsesc în alte române ale ciclului zolist. Confruntarea textelor și imaginilor este impusă și de epocă cercetată, care favorizează dialogul între literatura și artele plastice. Reprezentările scrise, pictate sau de altă natură, formează un ansamblu complex și polisemic 36. Imaginile se modernizează pe parcursul secolului, evoluând de la sacru la profan. Anne Higonnet [2002, p.304] consideră că există o anumită dinamică a schimbării tematice și de forma a arhetipurilor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
invocată cu tonuri blânde, trecerea în neființă capătă rol central în descompunerea lumii, deopotrivă interioare și exterioare: O, milostiva moarte, / n-atinge ceasul ce bate pe peretele bucătăriei, / copilăria-mi toată a curs pe-al / cadranului smalt, pe-acele flori pictate: / n-atinge mâinile, nici inima bătrânilor (Scrisoare mamei, trad. MB) unde epitetul artificial gentile-milostivă contrastează cu forța distrugătoare a trecerii timpului.377 Mai pregnanta în poeziile scrise de laureatul Nobel înainte de anul 1945 este prezentă morții, nu ca punct final
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Nici după foșnetul de ziar/ Al morilor?// Nici după aceste pietre,/ Gata să mă urmeze prin văzduh/ Vâjâind?/ Nu bănuiți dup ochii mei/ semănând atât de tare cu Ochiul,/ După mâinile mele atât de asemenea/ Mâinii supreme,/ După gura mea pictată/ de atâtea milioane de ori?/.../ Iertați-mă, uit mereu/ Că e totul prestabilit./ Și, totuși, un ultim cuvânt:/ Nici după cele ce spun,/ Nu știți cine sunt?"(Cel viu) Reconstruind, însă, elemente al liricii congenerilor săi, precum Nichita Stănescu, Ana
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cu inscripții chirilice ;/ Megafoanele/ Transmițând slujba/ Până în curtea plină de corturi,/ Până în șoseaua pe marginea căreia/ Sunt parcate mașinile/ Așteptându-și sfințirea;/ În timp ce credința -/ Asemenea rândunelelor/ Care pătrund sub cupolă/ Zburătăcite de clopote -/ Se rotește speriată,/ Se lovește de pèreții pictați/ De Pantocrator,/ Coboară/ Și se așază cuminte în frescă". (În frescă) O adevărată frescă, în dimensiuni mici, a vieții cotidiene, în care credința, îngerii, timpul, aglomerația, oamenii, condiția poetului sunt prezentate într-un amalgam de imagini și de cuvinte, acest
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cu pampas, indieni și gauchos. După cîteva luni, vocea străinei a început să se-audă timid. După un an, Claudia și-a dat primele examene în limba română. Bolivia era departe, un platou doldora de fructe exotice, cu piețe pestriț pictate, cu oameni blînzi, cu crucifixuri, poncho-uri și, în casele orășenilor, cu servitoare. Claudia le vorbi într-o zi despre cei patru frați ai ei mai mici. Nu-i semănau. De fapt ea le părea tuturor, și-acolo și-aici
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
Și toți îl respectau, fiindcă era cumpătat și cu grijă la toate. Donei Ariadna chiar el îi spusese povestea. Din Bolivia, lumea se vedea undeva foarte jos, și copiii aruncau pietricele spre ea. Uneori, fetele frumoase primeau din senin batiste pictate. În semn de iubire. La prima comuniune, Claudia îmbrăcase o rochiță albă, ca de zînă. Se întîmplase parcă foarte demult. Pe-atunci tatăl ei nu se mutase încă în nord. Împărțeau cu toții aceeași casă. Acum Claudia era în România. Îi
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
popularizarea așa ziselor produse industriale" un scop educativ. Tzigara-Samurcaș atribuie meritul de a fi patronat introducerea artei decorative, industriale, în România, principesei Maria, care a participat cu obiecte decorative la prima expoziție a Tinerimii artistice, țesături, broderii, mobile "caracteristice", flori pictate. Ilustrația de carte este și ea prezentă în expoziție prin "cărțile de rugăciuni scrise și ilustrate cu splendide miniaturi de Majestatea sa"139. În acest sens, criticul trimite la Dürer, care ilustra cartea de rugăciuni a împăratului Maximilian și la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Hore, în care omul fiind străin de peisaj îi turbură atât poezia, cât și structura cromatică, mai ales în acele lucrări în care datorită unei conturări prea violente și a unei maniere de a aplica pasta, deosebită față de restul suprafeței pictate, figurile umane par a fi lipite de fundal"250. Expresia credinței și a tensiunii acestei întâlniri rezidă din efectul de siluetă pe care-l crează pictorul. Ambele personaje sunt îmbrăcate în alb, creând o luminozitate mai puternică, menită să reflecte
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
evidență cu o mare finețe de Kolo(man) Moser, un maestru al artei aplicate în Design pentru o fereastră circulară 374 ("Die Kunst", 1898, reprodusă în Ver Sacrum An. II, vol. iv, 1899, p. 31), o fereastră circulară din sticlă pictată, intitulată Arta. Medalionul înfățișează un înger cu aspect de femeie, cu aripile desfășurate asemeni aripilor unui fluture sau ca elitrele unei libelule, pentru a putea urmări geometria nervurilor fine. Figura alegorică, Înger-Artă-Femeie, are brațele încrucișate, dar nu în genul funerar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau celui care a devenit vulnerabil. Salomeea pare să se sprijine de mâna acestui personaj, femeia-confident, care o oprește să se apropie prea mult de ofranda sângeroasă, în timp ce cu cealaltă mână confidentul îi asigură un cerc protector. Această mâna pare pictată parcă după canonul iconografiei bizantine, întreaga scenă este organizată pentru a păstra atmosfera hieratică într-un nucleu dens. În spatele Salomeei se află un cortegiu de femei curioase, una dintre ele duce în mână un instrument cu corzi, sugerând faptul că
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Stück, cât și pe cea a lui Lenbach, mărturisind că "în atelierele lor luxoase și pline de gust mi-am dat seama de felul de trai al artiștilor münchenezi"587. Partea centrală a parterului, holul, consistă într-o pădure tropicală pictată, o grădină luxuriantă. Grădina, conform sensibilității decadente, se transformă în seră, corespondentul său artificial, o grefă a unui spațiu horticol exotic în inima locuinței. În general, casele esteților se transformă într-un fel de microclimate pentru plantele de seră întruchipate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decorativ într-o frescă, gradul maxim de stilizare a luxurianței vegetale. Serafina Brukner subliniază nu doar evocarea tropicelor și a unei atmosfere de o deschidere spațială maximă către mările sudului și insulele din Pacific, ci și faptul că această junglă pictată constituie debutul artistei în pictura decorativă. Prin urmare, primul pas în acest sens Cecilia Cuțescu-Storck îl face prin construirea unui spațiu intim, protejat de figuri feminine în atitudini hieratice. Holul constituie intrarea în atelierul pictoriței, o anticameră, arta este spațiul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
interioară, fiecare dintre aceste figuri constituie o mise en abîme a interiorității artistului. "Toate siluetele înfășurate în draperii caste ce evocă stilul renașterii bizantine își mărturisesc caracteristica lor"589. Casa beneficiază de o grădină separată, însă acest hol cu tavanul pictat corespunde intimismului estetizant al pictoriței, având la bază anularea raportului dintre exterior și interior. Vegetația tropicală este transplantată nu ca la Des Eeseintes, într-o seră care să reconstituie un colț exotic, ci prin intermediul transpunerii ei murale în culoare, devenind
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
panourile decorative. În arabescul foliar se pot desluși animale exotice întregind ansamblul decorativ mural: lemurieni, papagali Ara sau peruși, un leneș 593, o bufniță, păsări ale paradisului, pasărea rinocer etc. Plafonul transformă holul-atrium într-o fastuoasă și intimă seră exotică, pictată. În colțurile acestei sere se află grațioase personaje feminine îmbrăcate în veșminte la rândul lor exotice, asemănătoare unor sari-uri indiene, cu decorațiuni florale, dar având ceva și din simplitatea peplumurilor romane. Un vizitator francez, Léon Thévenin, care redactează și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
asemănătoare unor sari-uri indiene, cu decorațiuni florale, dar având ceva și din simplitatea peplumurilor romane. Un vizitator francez, Léon Thévenin, care redactează și o primă monografie a operei pictoriței, descrie de o manieră sensibilă efectul pe care această seră pictată îl are asupra lui. Plafonul salonului reprezintă o țesătură foliară de o artă rafinată, unde păsări, asemănătoare celor din arta persană, fac să țâșnească strălucirea și varietatea coloritului. Deasupra panourilor, fine și visătoare tinere se înalță asemeni unor mari flori
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
22 Ibidem, p. 134. 23 Edward Lucie-Smith, op. cit., pp. 51-52. 24 Edward Lucie-Smith, op. cit., pp. 53-54. 25 Dietmar Elger, Expressionism, Taschen GmbH, Köln, 2007. 26 Există mai multe tablouri cu acest titlu care urmăresc o scenă similară. Unul dintre ele, pictat aproximativ în 1914 a fost vândut la licitație. 27 Hans H. Hofstätter, Kingdom of the Soul. Symbolist art in Germany 1870-1920, Ingrid Ehrhardt și Simon Reynolds (eds.), Prestel, Munich, Londra, New York, 2000, p. 18. 28 Nicole Tuffelli, 19th Century French
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
eu, am făcut însă niște mici momente de amintire, plecând de la ce mi-a povestit în interviu fata lui Bergman, și pe care le-am recreat într-un decor foarte artificial, ca într-un studio vechi de fotografie, cu fundaluri pictate. Am patru sau cinci astfel de momente, care sunt și un fel de joacă, un soi de contrapunct artificial la fotografiile lui Bergman, în general, foarte fruste, realiste. Când vizionați materialul brut, în timpul filmărilor sau la sfârșitul lor? De obicei
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]