1,257 matches
-
la ureche prin zgomotul bombelor care îmi explodau în minte. —Ești bine? Îmi dădu mâinile la o parte de pe cap. —Ești bine, amice? Am deschis ochii. Falca vânătă, ochii prea apropiați, capul chel sub cele câteva șuvițe negre de păr pieptănate pe o parte îmi apărură în fața ochilor. Nu am fost niciodată mai bucuros să văd chipul nu prea arătos al lui Harry. Nu mi-am făcut un obicei din a mă duce la seiful din spatele dulapului ca să număr banii strânși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dinainte de Game Boy, de dinainte de-a deveni tată. Iar lumea își văzuse de mersul ei fără el. Daniel. Acesta era singurul lucru pe care Zach putea să-l spună. Are părul roșu. Niciodată n-am putut să i-l pieptăn cum trebuie. Jina nu și-a dat seama că plângea decât atunci când Zach a ridicat-o de jos. Daniel, a repetat el oftând. Canalul aducător de apă pe care Jina-l crezuse distrus și-a împins lacrimile pe o rută nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
deși până în secunda aceea nu știa sigur că se va duce. - Iei automobilul cel mic și pe urmă vii la palat?! Lică aprobă prin tăcere. Ada făcu cu el câțiva pași și-i spuse că-i stă bine ras și pieptănat așa! Lică, ce se temuse de vreo gălăgie pe chestia asta, fu mulțumit, dar n-o manifestă. - Ți-a trecut eczema aceea? îl întrebă Ada tot cam sfioasă impresionată de moda nouă a acelei tăceri. - Da! binevoi Lică, mereu prețios
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nehotărîre a Securității Între cele două păduri. Dar nimeni nu era nebun să-și atragă ad versarii În cea izolată, ușor de Înconjurat. Nici alții nu erau proști să creadă una ca asta, așa că potera a sosit, Începînd Îndată să pieptene pădurea cea mare. Văzînd uimit că revolverul său credincios nu percutează, răzvrătitul, la adăpostul unui baraj de bușteni, a ridicat mîinile, avînd norocul ca trupa să nu tragă, ci să și-l dorească legat. A luat ani grei de temniță
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
singură Împun sătură, una singură, și aceea cu păcat greu, numai În ziua de Paști. Iar fără această cămașă cusută gata, Vilma să nu se poată mărita. A mai azvîrlit părintele vîndut două anateme: să nu se poată spăla și pieptăna fata lui decît o dată În an cîtă vreme nu e dezlegată de blestem, iar după moarte, sta fia ei să nu-și afle liniștea, ci să bîntuie prin catacombele cetății, putînd reveni la viață, dacă tot i-a plăcut atît
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
volumul Îngerul vidanjor (ce titlu deocheat, simplist provocator!), apărut în 2006 la Editura Călăuza din Hunedoara, abundă exprimările scabroase, care la început șochează și în cele din urmă plictisesc: „ca în fiecare dimineață / îmi trezesc din așternut diavolul /... / el mă piaptănă eu îl masturbez / îl sărut în cur“; „obosit scârbit / timpul nu mai vrea să continue / îi mai ard câte un șut în cur / dar degeaba“; „sub pași trotuarul devine de scârnă / în gură în loc de cuvinte am viermi /... / craniul îmi e
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
acuza noi, cititorii, de hărțuire literară. Amenințarea cuprinsă în propoziția „nici o clipă-n a mea viață n-am să-ncerc să mă opresc“ ne îngrozește. Ar fi o tragedie ca o viață întreagă de acum încolo să citim asemenea poeme, pieptănate cu cărare și date cu fixativ: „Erai frumoasă ca regina și încântai orice privire; O zi întreagă n-am putut să-mi iau ochii de la tine. / În dreapta trimiteai un zâmbet, în stânga o dulce bezea, / Privirea când ți-am întâlnit-o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
funcțiune flașneta poetizării emfatice, comunicarea dintre el și intervievat se întrerupe. Frumusete si infrumusetare Una este să vezi frumusețea lumii înconjurătoare, pe lângă care alții trec ca niște orbi, și alta să înfrumusețezi realitatea, după metoda „te-am spălat, te-am pieptănat, fundă roșie ți am pus“. Această înfrumusețare exterioară a realității o practică pe scară largă Ioan Nistor, în volumul de versuri Metamorfoze (Emia, Deva, 2007). Unele dintre reprezentările lui seamănă cu bibelourile-kitsch, confecționate din ghips, scoici și oglinjoare care pot
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
repetare. Un anumit detaliu din lecturile vechi și-l amintea fără efort - momentul din Crimă și pedeapsă În care Raskolnikov lasă să cadă securea asupra capului gol al bătrânei, părul ei unsuros Înspicat cu alb, coada Împletită prinsă cu un pieptăn de os rupt pe gât. Ceea ce vrea să spună că oroarea, nelegiuirea, crima fac mai vii toate fenomenele, cele mai mărunte detalii ale experienței. În rău, ca și În artă, se găsește iluminare. Era, de bună seamă, ca povestea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
stătea În camera lui hohotind, după ce se pârâse singur. Și când nu era nimic de spus? Întotdeauna era câte ceva. Bruch povestea cum Își cumpăra jucării. La F.A.O Schwarz sau la magazine de antichități cumpăra maimuțe cu cheiță care se pieptănau În oglindă, băteau cimbale și dansau, În hăinuțe verzi sau fesuri roșii. Lăutarii cioroi 1 scăzuseră la preț. Se juca În camera lui cu jucăriile, singur. De asemenea trimitea scrisori denunțatoare, insultătoare, muzicienilor. Apoi venea, se spovedea și plângea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-l privești. Oglinda nu este reflectarea, ci cunoașterea. Ea nu reflectă lumina, ci iluminează. Aduce lumina interioară. Înțelepciunea. Ea te duce din reflexie În reflecție. Acest joc de cuvinte Îl amuzase pe Oan-san. - Acum Îmi explic, spusese el, de ce te piepteni atât de mult În fața oglinzii. Devii mai deșteaptă. Fata izbucnise În râs, iar mișcarea capului pe spate făcu să alunece gluga, lăsându-i părul negru și lucios să cadă În valuri peste umeri. Nu se aflau trecători În apropiere, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Aici mă alătur faimosului căpitan! interveni Alexandru. Un vin de Cotnari ar fi exact ce trebuie, după patru zile de luptă. Erina pregăti repede masa, Încercând să pară veselă și calmă. Dar nu era. După cină strânse masa și se pieptănă Îndelung, Încercând să amâne orice discuție. - Ce se Întâmplă, Erina? se auzi vocea căpitanului, care Își umpluse din nou cana cu vin. Pari tristă... - Nimic... murmură tânăra. Poate așteptarea... Căpitanul nu spuse nimic. În cameră se lăsă tăcerea, o altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu glumesc, oare de ce nu pleci? Din tot nu-și ridicase privirea din ziar și continua să-l țină În fața lui ca pe un scut. Pe ultima pagină se lăfăia imaginea unui jucător de badminton cu păr negru și abundent, pieptănat În așa fel Încât să semene cu vedetele filmelor americane. Zâmbetul Îi era reflectat de cupa lucioasă din mână. Titlul trâmbița: MULȚUMIM DOMNULUI PENTRU CUPA THOMAS. Margaret n-avea cum să ghicească numai din glasul egal și nepă sător al
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bicicletei, dar avea capul ridicat spre aparatul de fotografiat. Deși părea greoaie, avea trăsături fine, un nas acvilin și ochi Înguști, negri, moștenire din antichitatea orientală, o lume mai respectuoasă, mai solidară, și-a zis. Părul ondulat al femeii era pieptănat Într-o parte și strâns cu o mică agrafă, iar rochia neagră, severă, părea nepotrivită cu tinerețea ei. Trebuie să fi fost turcoaică, a spus Mick. Tata zicea că nu-i o adevărată grecoaică. Era mica lor glumă, ceva cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de vârstă mijlocie, îmbrăcată în obișnuitele haine militare, care voia să fie numită chef de către elevi. Insul cu păr grizonat și creț cerea respect într-o manieră total nesoldățească. Sprâncenele lui erau atât de lungi, că le-ai fi putut pieptăna. De la bun început ne-a pus în temă în legătură cu cariera lui. De la București, prin Sofia și Budapesta, ajunsese până la Viena, ca bucătar-șef foarte apreciat. În treacăt, erau pomenite numele unor hoteluri de lux din alte orașe. În Zagreb sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de mister, de discreție silită, cu o turburare neobicinuită acestei fete, în adevăr deosebită prin linia calmă a feței ca și a trupului, sufletului și cugetării. Elena semăna cu Hallipa mult, în afară de păr, pe care îl avea negru de tot, pieptănat cu două tâmple abia ondulate de la natură și care o asemănau așa de perfect cu mama lui Hallipa, încît portretul bunicei, luat drept al Elenei, era una din distracțiile de căpetenie propuse vizitatorilor. De îndată Elena rugase pe Lina să
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Hallipa fusese foarte cochetă. Tot aci s-a cam încruntat. Declarase de la început tuturor, în contrazicere cu ceilalți doctori, că-și ia răspunderea vindecărei. Proasta de Eliza nu spusese nimănui că în ultimul timp Lenora nu mai vrea să se pieptene, să se îmbrace, că lăsa cu greutate chiar pe ceilalți să o îngrijească. Asta era un simptom nespus de grav, o direcție în care trebuia muncit urgent. Pe urmă a cerut Linei să-i indice un loc fără "țară", înțelegi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Hallipa, clienta mea, cere reîntoarcerea provizorie, lângă mama sa, a domnișoarei Coca-Aimee. Luați măsurile necesare.". Scurt!. M-am întîmplat de două-trei ori acolo, în timpul când prepara pe Lenora pentru sosirea fetei. Interesant de tot! " Și cum obicinuiai, doamnă, să te piepteni pe când era acasă domnișoara Coca-Aimee? La fel ca acum? Deoarece fetița a manifestat cu atâta insistență dorința să te vadă, probabil că, alături de dragostea ei, păstrează în minte o icoană fidelă a celei mai delicioase dintre mame! In locul dumitale
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fii prima. Nu ne potrivim în păreri. Vreau să fiu ultima. — De ce Teofana? este dezamăgit. — Te rog, lasă cum vreau eu. Numai bine până se adună toți, mă aranjez. N-o să te țin lângă mine până mă spăl, până mă pieptăn, mă îmbrac, când tu trebuie să-ți primești oaspeții. — Bine dar să nu întârzii, acceptă Cezar. Ciau! Te aștept. — Ciau! N-ai nicio nădejde, îl necăjește ea. — Teofana! Să nu cumva să nu vii, că te iau pe sus. — Vin
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și al tinereții." O mașină s-a oprit chiar în spatele nostru. Am auzit ușa deschizîndu-se după care o voce educată ne-a salutat voios. Ne-am întors și Schneiderhahn i-a strîns mîna președintelui clubului, un bărbat înalt, cu părul pieptănat pe spate și strălucind de pomadă. Mașina sa era un Delage roșu întunecat cu apărători de noroi negre și cu aripi albe în jurul cauciucurilor și cu faruri rotunde fixate deasupra radiatorului. Ceva continuă să ticăie, un timp, sub capotă, după
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
porilor, ca pe un abur străveziu. Cămașa de borangic nu-i ascundea trupul, ci doar îl încețoșa, făcându-te să mijești ochii, ascuțindu-ți privirea pentru a încerca să deslușești granița aceea incertă dintre lumină și trup. Despina nu se pieptăna și nu se farda niciodată la oglindă. Singurul lucru pe care îl făcea pe măsuța din fața oglinzii era înșiruirea unor cărți de joc într-o pasiență fără de sfârșit. Juca absentă și fără patimă, reluând mereu jocul ca o morișcă pusă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în care cei singuri vor fi și mai singuri, iar cei fericiți vor fi și mai fericiți. Și Mișu, fericit, îi oferi o ultimă după-amiază de dragoste lui Popa. * La biserică totul fusese în regulă. Domnul Popa, emoționat, cu părul pieptănat peste chelie, o călcase pe picior pe mireasă, care înjură zdravăn exact când preotul se pregătea să înceapă slujba. În rest, rochia miresei a fost la mare înălțime. Ca și a nașei, care era portocalie, din supraelastic, bine întinsă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
în mediul lor de viață? Și dacă mai tare greșea încercând să facă bine? Dar realitatea era atât de rece, încât până și Contesa se trezi. Omul acesta își va reveni în curând și ea nici nu apucase să se pieptene! Alergă la oglinda de cristal și părul ei lung, mătăsos, nerușinat de bogat, începu să se unduiască aruncând scânteieri de stele în nările păroase ale lui Popa. Iar aici? își spuse el, încercând să-și aducă aminte ultimele evenimente. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
pe nimeni și nici nu mai știu pe unde e foarfeca aia. Am eu, Aurele, sări, nevastă-sa, de dincolo de gardul care despărțea curtea casei de micul spațiu destinat magaziilor. Ei, ai, și, ce dacă ai? Că n-am nici pieptăn. Taci din gură. Că am, eu, și pieptăn. Dar taburet, că taburetul pe care-i așezam pe tunși, În fund, Îi În lada autocamionului, la piață. Și, cât ți-i a-l aduce, rosti, a Îndemn, clientul. Nu. N-am
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
unde e foarfeca aia. Am eu, Aurele, sări, nevastă-sa, de dincolo de gardul care despărțea curtea casei de micul spațiu destinat magaziilor. Ei, ai, și, ce dacă ai? Că n-am nici pieptăn. Taci din gură. Că am, eu, și pieptăn. Dar taburet, că taburetul pe care-i așezam pe tunși, În fund, Îi În lada autocamionului, la piață. Și, cât ți-i a-l aduce, rosti, a Îndemn, clientul. Nu. N-am timp. Dacă ți-am spus că nam nici
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]