1,679 matches
-
Christos și Crucifix. Are grijă să rămână prieten cu Cranach (care-i ilustrează traducerea Noului Testament) și Dürer. Confruntându-se cu papalitatea, el știe prea bine că puterea se cucerește prin stânga, dar se exercită la centru, prin medierea gravurilor pioase. Obosit să-i admonesteze, în propria tabără, pe iluminați, pe puriști, pe fanaticii distrugători de imagini, el ordonă autorităților stabilite să-i elimine fără discuții. Deși mai riguros pe fond, Calvin păstrează o prudentă ambiguitate: în afara imaginilor de sfinți și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Scripturii: s-a născut atunci istoria religiilor. Poate că într-o zi teologii artei vor accepta să împartă apanajul cu etnologii arhipelagului Imaginii. În ziua aceea, istoria artei se va fi rupt în sfârșit de Istoria sfântă și de discursul pios. Distribuirea premiilor de excelență e mica ei monedă profană, la fel ca tradiționalele povestiri despre măreția și decăderea artei ideale (Istoria artei la antici) sau invers, decăderea și măreția artei actuale (Viețile celor mai excelenți arhitecți, pictori și sculptori italieni
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Dürer, Rubens fondează ateliere de gravură. În afara Chinei, unde imprimarea pe hârtie este la fel de veche ca scrisul, stampa pe lemn datează și chiar este semnată din anii 1410. Xilografia prospera într-un Ev Mediu pe sfârșite care avea pasiunea imaginilor pioase pentru a memoriza predicile călugărilor cerșetori, a ilustra Bibliile manuscrise, a-i învăța pe credincioși litaniile și rugăciunile. Gravura în taille-douce pe cupru, fără folosirea presei cu cilindru, ține, ca și tiparul, de artele metalului și de orfevrerie, în care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
triunghi", întrebare de cunoaștere, nu opune pe nimeni nimănui, dar nici nu unește. Ceea ce nu-i divizează pe oameni nici nu-i pasionează prea mult, iar ceea ce-i pasionează îi divizează cu pasiune. Aici este îngropat umanismul planetar, dimpreună cu pioasele noastre aspirații de unitate a popoarelor: în ireductibilitatea valorilor la adevăruri. Unitatea speciei omenești este un postulat al rațiunii, imperativ categoric întemeiat pe genom și geometrie. Dar nu pe o comunitate de semnificații. Însumarea biologiei cu progresul științific nu este
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ultimului secol între scăderea procentajului de participare la slujba duminicală și creșterea numărului de vizitatori ai marilor expoziții de artă. De altfel, chiar în interiorul cultului, înmulțirea credincioșilor și rafinarea devoțiunii nu indică o întărire a credinței. Se cunosc paradoxurile necredinței pioase evocate recent atât de bine de Jean Clair: "Creșterea exponențială a numărului de muzee pare nu atât un semn de desăvârșire, cât de decădere spirituală, la fel cum înmulțirea templelor romane nu marchează apogeul, ci sfârșitul unei mari civilizații"89
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
putea sta în centrul creației lui Dumnezeu. Pe măsură ce papalitatea își scăpa din mână turma, Biserica Catolică a încercat să respingă conceptele de zero și neant cu mai multă înverșunare ca oricând, însă zero prinsese deja rădăcini. Chiar și cei mai pioși intelectuali - iezuiții - erau sfâșiați între vechile moduri aristotelice de gândire și noile filozofii, care includeau noțiunile de zero și vid, infinitate și infinit. Fiind pregătit ca iezuit, René Descartes a fost și el sfâșiat între vechi și nou. A respins
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
a Papei Leon III, s-a dezintegrat după moartea împăratului, cînd, în urma tratatului de la Verdun din 843, Ludovic Germanicul devine regele francilor de Est, Carol cel Pleșuv, regele Francilor de Vest, iar Lothar, un alt fiul al lui Ludovic cel Pios, ocupă partea centrală a fostului Imperiu carolingian, din Danemarca pînă la Roma. Sfîntul Imperiu renaște cu Otto I la 962. El va dura (sub forma unei puzderii de principate-electorate, ducate, palatinate, markgrafate și comitate) pînă în 1806, cînd Napoleon creează
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
calea către Du hul Sfânt, ca ieșire la pășunea darurilor Sale (Ioan 10, 9).În teologia patristică Învierea este, deci, mai de seamă decâtNașterea Mântuitorului: „Bobul de grâu de nu va muri, rămânesingur” (Ioan 12, 24). De aceea, după „dogmele pioase”<footnote Sfântul Chiril al Ierusalimului, Cateheze IV, 2, P.G., 33, col. 456. footnote> ale Sinodului I Ecumenic, Sfinții Părinți au așezat sărbătoarea „Înălțării Sfintei Cruci” spre pomenirea Patimilor sfințitoare ale Mântuitorului,așa cum sunt pomenite îndeosebi în Sfânta Liturghie Ortodoxă, căciprin
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
secolului al IV-lea și proclamarea lor ca dogme, Biserica le rânduia peacestea în Simbolul său, ca pietre de hotar ale credinței ei pentru apărarea vieții în Hristos.Esența trăirii în Hristos consta după Sfântul Chiril al Ierusalimului din dogme pioase și fapte bune. Prin definirea de către Biserică a învățăturii ei, nu se conferă credinței sale numai caracterulde dogmă care să apere de diluare vinul cel bun al Evangheliei luiHristos, ci prin sensul de „ședere în Hristos” se apără și deplina
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
cea mai mare severitate și violență împotriva copiilor lui Israel. Se pare chiar că aceleași spirite înfierbântate de pateticul acestor spectacole au fost și cele mai dispuse să adopte nebunia cruciadelor; a fost o epidemie generală, ocazionată poate de aceste pioase tragedii, atât de elocvente pentru mulțime, atât de potrivite să o înflăcăreze, pentru că îi vorbeau de obiecte de care imaginația ei era deja plină." (Noul Eseu despre arta dramatică, cap. 20 "Dacă poetul dramatic trebuie să lucreze pentru popor") Acest
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din subtext. Sarcasmul, ironia și autoironia rezultă mai întâi din ambiguitatea confesiunii unui cinic, autodemascat prin analiza simptomelor de lașitate de care dă dovadă în raport cu atitudinea civică sau erotică: Trăiască lașitatea! Cedez, dar, eroilor aureola trecutului și întreaga împărăție a pioaselor aduceri aminte. Eu îmi rezerv nebulozitatea zilelor de mâine și nerăbdarea sfârșitului pe care vreau să-l trăiesc la fel cum l-am început. Mi-e sete încă de viață [...] Când voi fi sătul, îmi voi permite luxul să fiu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
forma organizată a unui cult, cu calendar și cult aferent, reducând mitul la fantezia literară a poeților, îndepărtată de convingerea intimă a omului grec, această respingere a mitologiei explicându-se printr-o prejudecată antiintelectualistă în materie de religie. Dar frica pioasă a omului în fața "supranaturalului" este un element comun tuturor, și fundamentează un sentiment religios "dincolo de religii", iar din cultele dezvoltate contextual poeții extrag figuri individualizate, inventând întâmplări dramatice într-un "roman divin": "în afara fricii pioase și a sentimentului difuz al
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
materie de religie. Dar frica pioasă a omului în fața "supranaturalului" este un element comun tuturor, și fundamentează un sentiment religios "dincolo de religii", iar din cultele dezvoltate contextual poeții extrag figuri individualizate, inventând întâmplări dramatice într-un "roman divin": "în afara fricii pioase și a sentimentului difuz al divinului, religia greacă se prezintă ca o vastă construcție simbolică, complexă și coerentă care face loc, la toate nivelurile și în toate aspectele ei, inclusiv cultul, gândirii și deopotrivă sentimentului. În acest ansamblu, mitul joacă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cea de-a doua). În fine, un al patrulea model pe care vreau să îl aduc în discuție este cel al haiducului, figură justițiară și mesianică, departe însă de modelul lui Robin Hood, cel supus principiului monarhic și, impardonabil, extrem de pios.903 Haiducul explodează practic în cultura de masă românească odată cu marșarea decisă pe linia naționalistă impusă în deceniul al optulea de regimul Ceaușescu, încununată cu găselnița protocronistă inițiată de către Edgar Papu în articolul "Protocronismul românesc", apărut în 1974 în revista
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
vie neclintite-n soare, sau lumina piezișă a după-amiezii, ori poate cerul încă albastru profund, sau musculițele încă active din aer, ca și cum ora ar sta în toate astea și nu în ceasul meu de la mâna stângă, mai degrabă o amintire pioasă de la părintele Ioan și nu un obiect în stare să indice timpul, e trecut de șase, După ce-mi aduci un pahar cu apă citește-mi din caietul meu, și-așa n-avem altceva mai bun de făcut, la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de mister și imaginație romantică, pe care, pierzându-le, e ca și când ai pierde candoarea vieții. În fundul văii, ca o linie demarcatoare, se afla o mică gârlă ce alerga printre bălării, iar dincolo de această gârlă, În partea opusă, era lăcașul de pioasă retragere a cărnii În rugăciune și claustrare. Noi mergeam pe o potecă pe partea de dincoace a văii, o potecă șerpuitoare ce ne conducea pe malul Înalt surpat al Oltului, de unde ne lăsam să alunecăm pe nisipul roșu-Încins, de la douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trântească ditamai monologul. — Cum? Cea care ar urma să-mi fie soție, cum adică? Hai, spune, spune, femeie, spune! — Păi... dat fiind că domnișorul e atât de bun... — Haide, femeie, spune, spune odată. — Vă amintiți doar ce zicea doamna... La pioasa evocare a mamei sale, Augusto lăsă cărțile pe masă și spiritul îi rămase o clipă suspendat. Adeseori maică-sa, acea blândă fiică a nefericirii, îi spusese: „N-am să mai trăiesc mult, fiule: mă cheamă tatăl tău. Se vede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
se alăture când Înotau dezbrăcați În nopțile calde, cu lună, În apele vreunui iaz sau ale vreunui râu. Odată văzură din depărtare un ciobănaș de vreo cincisprezece ani, satisfăcându-și poftele cu o capră. Altă dată zăriră două bătrâne foarte pioase, În haine negre, de văduve, cu cruci mari de lemn pe piept, așezate la amiază pe un pietroi mare din mijlocul câmpiei, nemișcate și tăcute, cu degetele Împreunate. Într-o noapte auziră muzică venind dintr-o ruină părăsită. Iar altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
resturi de răsaduri. Sub el, pe o coastă de deal, era o bancă ruptă. Lângă bancă Își văzu mama. Moartea o transformase Într-o elevă a unui internat religios. Văzută din spate părea foarte tânără, o adolescentă sau o fetiță pioasă, Îmbrăcată Într-o rochie modestă, care Îi acoperea brațele și cobora până la glezne. Mergea de-a lungul unei conducte de irigații ruginite. La intervale fixe se oprea și deschidea câte un robinet. Stropitoarea nu se Învârtea, ci doar elibera un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sfială o sâmbătă bună și să se Îndepărteze. Se Întoarse de două ori și se uită peste umăr la Fima, de parcă se temea să nu fie urmărit. Pentru o clipă Fima regretă că nu-i dăduse vânzătorului ăluia de fapte pioase și mașini uzate un răspuns acid, usturător, un pumn teologic pe care să nu-l uite niciodată. Ar fi putut să-l Întrebe, de pildă, dacă uciderea unei fetițe arabe de cinci ani ar fi suficientă pentru a primi cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vizita „locuri sfinte distruse de opresori, fie-le numele șters din cartea vieții“, și totodată se puteau bucura de „frumusețile lui Iafet, care lărgesc orizonturile umane“ - totul Într-o atmosferă de iudaism pur, strict cușer, sub supravegherea unor ghizi calificați, pioși și decenți, totul cu binecuvântarea și recomandarea Geniilor Torei 1. Agentul de voiaj spuse: Poate stimatul domn se va răzgândi și se va Întoarce la noi după ce Își va forma o părere? Fima spuse: Poate. Vom vedea. În orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un singur nasture și cu gulerul plin de mătreață. A fost pe vremea declinului său, când mărturisea că e încolțit cu vicleșug de o boală a sângelui. Spre sfârșitul unei vieți mizere el ne-a citit într-o liniște de pioasă reculegere, deși nici un om din sală nu putea să prindă vreun cuvânt. Se vedea doar mișcarea buzelor sale, mâna cu care întorcea paginile manuscrisului și brațul stâng cu cotul rezemat de catedră și cu pumnul în care își sprijinea capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mai mulți artiști (care, apropo, ar fi trebuit să fie un obstacol mult mai Însemnat pentru un Încuiat dominat de convenții ca Little Billee decât „pozatul la grămadă“). Recenzia lui din Harper’s avusese drept rezultat o scrisoare din partea unei pioase matroane americane care Îl mustra pentru că nu o condamna pe eroină pe acest motiv (i-o trimisese mai departe lui Du Maurier, spre amuzament), dar, una peste alta, era surprinzător cât de puține proteste se auziseră din partea publicului american, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aplecată Înainte, susținută grațios pe un singur picior, pentru a elibera săgeata, reprezenta Îngerul milosteniei creștine, În ciuda faptului că mai toată lumea credea că este vorba de tânărul zeu al iubirii profane, confuzie care trebuie să fi fost jenantă pentru umbra piosului filantrop, chiar dacă se potrivea cu caracterul nocturn al acestei părți din West End. Coti pe Haymarket și trecu printre coloanele imense ale porticului de proporții eroice al Teatrului Regal, pentru a-și cumpăra biletul de la casa dinăuntru. Ceru un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
recunoștea. Pe lângă asta, îmi potoleau foamea acele adevăruri care-și duceau, în cărți, propria lor viață bogată în înțelesuri și din ale căror răsaduri încolțeau poveștile mele mincinoase. Dar ce anume citea băiatul de paisprezece ani? Cu siguranță, nu tratate pioase, nici scrieri propagandistice, ce obligau cuvinte precum sânge și patrie la sonorități de efect. Nici caietele cu Tom Mix, nici romanele lui Karl May, volum după volum, nu-mi păreau captivante: lecturi ce alimentau, inepuizabile, foamea de poveste a colegilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]