3,087 matches
-
ideilor Pe care le cercetezi atent, Pe probe de laborator, Cu migală de ceasornicar. Clipelor multifațetate Le netezești muchiile aspre Și-ncerci să animi Mănunchiuri de stări anemice Străpunse de așchiile nepăsării. Reconstitui precum Cuvier Specia dispărută Încercând să-i pipăi desăvârșirea, Textura pulsatorie a infinitului. Themis a rămas tot legată la ochi. Tu, umile gânditor, i-ai înțeles sensul! Observi cum devii Într-o lume discontinuă Un Gregor Samsa surghiunit, Un rege al metamorfozelor eșuate? Realitatea e o metaforă plastică
REGELE METAMORFOZELOR EŞUATE de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353757_a_355086]
-
ci de un prieten... Doream să învățăm împreună și să ne petrecem timpul liber împreună, să ne ajutăm în orice situație, să mă aperi la nevoie și să nu permiți unor colegi lipsiți de bun simț ori derbedeilor să mă pipăie și să mă jignească... Doream să avem încredere totală unul în celălalt... - Și eu nu pot fi prietenul tău în ecuația asta? - Acum..., cred că nu. Sincer. Tu ai alte intenții și mă mândresc puțin, recunosc, eu fiind aceea pe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354003_a_355332]
-
versetele 1-53 în care se prezintă dovezi ale Învierii lui Iisus: mironosițele găsesc mormântul gol, îngerii le-au spus că nu trebuie să îl caute pe Cel viu între cei morți, Iisus se arată ucenicilor și îi îndeamnă să îl pipăie pentru a se convinge de materialitatea ființei Lui: „Vedeți mâinile Mele și picioarele Mele, că Eu însumi sunt; pipăiți-Mă și vedeți, că duhul nu are carne și oase precum Mă vedeți pe Mine că am.” Le-a deschis mintea
RITUALUL PASCAL ORTODOX de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354058_a_355387]
-
că nu trebuie să îl caute pe Cel viu între cei morți, Iisus se arată ucenicilor și îi îndeamnă să îl pipăie pentru a se convinge de materialitatea ființei Lui: „Vedeți mâinile Mele și picioarele Mele, că Eu însumi sunt; pipăiți-Mă și vedeți, că duhul nu are carne și oase precum Mă vedeți pe Mine că am.” Le-a deschis mintea pentru a pricepe scripturile, i-a sfătuit să propovăduiască învățătura Lui în toată lumea și „Pe când îi binecuvânta, S-a
RITUALUL PASCAL ORTODOX de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354058_a_355387]
-
de visare, în gânduri să o am./ Înalță-mă pe munte, mă-nvăluie în nor/ Să fiu plutirea lină a fulgilor în zbor” - Vis de iarnă. În lirismul poetei verbul demască adeseori timpul fizic, pe care-l aduce să-l putem pipăi, să-l simțim, pentru a reuși să înțelegem mai ușor strigătul de bucurie al autoarei, entuziasmul ori trăirile sale: poposește, topește, împresoară, zboară, gândește, vrăjește, dăruiesc, primesc, străpunge, ajunge, mărunțindu-l ca pe o ninsoare căzută pe noi înșine: „Și
DRAGOSTE PURĂ SCĂLDATĂ ÎN DORURI ALBE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354524_a_355853]
-
acasă? La ce oră începe meciul? La ce oră te culci azi? La ce oră îți bei cafeaua?" etc. Ei bine, la ore fixe, acelea ce aparent stabile sunt în timpul pe care nu-l vedem, nu-l auzim, nu-l pipăim și nu-l simțim, dar îl măsurăm (!), fixăm ceasul să ne atenționeze cu privire la ce avem de făcut ori să ne trezească din somnul ce s-a consumat în timpul nostru personal și, totodată, în timpul universal din care facem parte, că vrem
VALOAREA FIECĂREI CLIPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347066_a_348395]
-
piept și privindu-l descumpănită ca pe un dușman. Și-a trecut nervoasă dosul palmei peste buze pentru a șterge saliva ce i s-a părut că Sergiu a lăsat-o cu greu miros de băutură, după care și-a pipăit cu-ncetineală amândoi obrajii rămași fără culoare... - Adriana, ce-i cu tine? Ți-e rău, draga mea? Hai să ieșim puțin la aer! Vocea îngrijorată a lui Cristian venea parcă de departe, din altă lume, dar destul de cunoscută și liniștitoare
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
Ocupându-mă de Mihaela, mă simțeam mereu vinovată față de copiii mei, fiindcă erau cel puțin două perioade pe an în care lipseam mult de acasă. Într-o dimineață, m-am trezit cu o gheara pe sânul stâng. Carmen m-a pipăit: - Nu e cancer. Trebuie să facem investigații totuși, ca să vedem ce e. A urmat mamografia, cu recomandarea de a lua legătura cu un chirurg oncolog. Chirurgul nu vedea ce ar putea opera și i se părea o crimă să mă
MEDITATOAREA de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347224_a_348553]
-
Se îndrepta spre ușa coridorului îngust de nici doi metri, la al cărui capăt distal se afla scara de serviciu contortă. Folosea deseori acest drum mai scurt spre demisol. Micul coridor, niciodată iluminat, lipsit de ferestre... Deschisese ușa. Înainta precaut pipăind instinctiv, când și când, pereții. Odată i s-a părut că deslușește un sunet, o vibrație, un scurt impuls...Poate i s-a părut doar, s-a gândit atunci...A făcut un pas înapoi. Nu, nu se înșelase: aceeași emisie
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
și capul pe poziție și la înălțimea adecvată, deodată bipul, șocul scurt din timpan și imediat, în creier, unda filiformă, firul...Milimetru cu milimetru, încă puțin, simțea perfect acum, încă suporta, creierul îi era străpuns și captiv, a vrut să pipăie, să se asigure, a ridicat un braț, a dus arătătorul spre lobul urechii, mâna i-a zvâcnit violent din umăr flectată reflex de durerea cumplită din deget, în cortex i s-au descărcat parcă mii de volți când s-a
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
văzut zâmbetul; atunci în mod sigur și-ar fi schimbat culoarea timbrului. Am oftat mulțumită și am răspuns cu un mârâit care însemna mai mult „da”. Mamaie speriată m-a împins de pe ea, cu un oarecare efort s-a ridicat, pipăindu-mă din cap în picioare, să vadă dacă mă durea pe undeva: -Slavă Domnului, că nu ți-ai rupt ceva, maică! Astăzi prea nu ne-a fost bună ziua. Mă așteptam să fiu acuzată și ajunsesem să fiu compătimită, așa că deodată
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
cu palma peste gură și mi-am înghițit pentru a nu știu câta oară lacrimile în ziua aceea. Ne-am așezat în rând după cum ne auzeam numele strigat. Încă o dată mi-am tras cu greu rucsacul și, după ce mi-am pipăit buzunarul, să mă asigur că nu-mi pierdusem cei zece lei pe care îi aveam cu mine, m-am îndreptat spre rândul meu și m-am așezat la coadă lângă o fetiță de vârsta mea. Avea ochii roșii și după ce
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
Publicat în: Ediția nr. 316 din 12 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cristalul făgăduit - din noi, împreună Sensurile se adună, o parte se amplifică, o parte se neutralizează, iar unele sensuri se caută în permanență în torța luminii, în beznă pipăind cu căldură întunericul, atingând organele nobile, de la creier până la inimă, sufletul nu se lasă prins, nu-l găsești, el are un lăcaș enigmatic, mereu mobil, când se mută în palmă, iris sau curbura umărului, când în aplecarea spre omenire, o
CRISTALUL FĂGĂDUIT – DIN NOI, ÎMPREUNĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357176_a_358505]
-
când în aplecarea spre omenire, o femeie sau anotimp, autoregenerându-se după fiecare seară împuținată sau fiecare noapte insuficient de luminată. El, sufletul, întotdeauna se deghizează ca să nu fie susceptibil la expunere și fragilitate, spargere și destrămare. Ne căutăm în întuneric, pipăind spațiul interpus ca formă și mărime, culoarea o percepem deslușind muzica pașilor efectivi, proiectați pe ecrane fotosensibile, cuvintele ne călăuzesc în șoapte, escaladând dealuri ca niște puzzle- construite din reproșuri, indignări și mândrie. Ne căutăm să ne atingem în real
CRISTALUL FĂGĂDUIT – DIN NOI, ÎMPREUNĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357176_a_358505]
-
scriu, să le recit și în mai puți de o oră, stăteam lângă godinul vechi în care ardeau cărbunii cumpărați în toamnă. Nu eram fericită că îmi salvasem noaptea, dar nu eram nici tristă că ratasem joacă. Pe furiș îmi pipăiam fundul, mulțumită totuși că o luasem mai ușor decât cu “Imnul”. De data aceasta eram liniștită până și în privința lui tăticu; nu avea să știe nimic. A doua zi, ne întorceam de la școală: eu, cu un “foarte bine” la aritmetică
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
Jiji de la Jilava... conduce detașat. Ca și la mânării. Nu mai erau bilete! Nu era să rămân pe afară tocmai acum! Paranormalul îmi ridică mânuțele sus și trec prin trei filtre. Oamenii de ordine și control sever își fac meseria. Pipăie suplimentar, mai ales pe fetele doritoare de spectacol fotbalisic. Nu am înțeles de ce m-au pipăit de două ori!?! Cu siguranță, spre a se convinge că nu am asupra mea niciun obiect contondent, deși eram în pantaloni scurți! Galeria era
BUCURIA GOLULUI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357191_a_358520]
-
rămân pe afară tocmai acum! Paranormalul îmi ridică mânuțele sus și trec prin trei filtre. Oamenii de ordine și control sever își fac meseria. Pipăie suplimentar, mai ales pe fetele doritoare de spectacol fotbalisic. Nu am înțeles de ce m-au pipăit de două ori!?! Cu siguranță, spre a se convinge că nu am asupra mea niciun obiect contondent, deși eram în pantaloni scurți! Galeria era, deja, în faza finală de încălzire. Steaguri, doba mare, dobe mici, bannere, petarde, fumigene... și strigături
BUCURIA GOLULUI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357191_a_358520]
-
care și-au dezvelit trupul ca să facă plajă, să se scalde, să facă foc, să prăjească piept de pui, apoi să mănânce cu poftă, să bea bere, să spună bancuri și să râdă, și pe toate acestea în pielea goală, pipăindu-se între timp sau râvnind la soția altuia. Mă gândeam, îți trebuie o doză de perversiune ca să poți face toate acestea în grup. N-am fost în stare să fac nudism nicăieri, decât odată, m-am furișat și eu la
DIVORŢUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357198_a_358527]
-
la întorsătura lucrurilor. -Tu să pleci la mă-ta acasă! mi-a răspuns supărat. Am plecat după mamaie la grajd. Tataie a venit și el. Ne-am așezat amândoi pe cocenii uscați și o priveam pe mamaie care tot o pipăia pe burtă pe „Buna” ei. Am adormit cu capul rezemat de tataie, m-am trezit când mă puneau în pat, mai târziu. Mamaia îl grăbea pe tataia care, simțindu-se vinovat pentru prima dată că mă gonise, mă mângâia și
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
Simțim cu toții pe orizontală criza de valori, economică, de cunoaștere. Ieșirea din orice fel de criză se poate face fiind împreună, în armonie, ansamblând toate trăirile noastre, pe verticală, spre Dumnezeu. După unele gândiri filosofice, în viață suntem orbii care pipăim elefantul. Unul zice că e arbore, altul că e os, altul că e ceva mare, altul că e o coadă, altul că e... Fiecare simte altceva. Însă orice element are relevanța sa și trebuie să plece fruntea celuilalt, căci toți
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
și iubit și nu mai conta nimic. Vântul îmi aducea vocea Ta. Iarba mă atingea cu atingerea Ta. Și în sufletul meu erai Tu. În noaptea inimii mele Te căutam. Vroiam să Te văd și să Te mângăi. Să Te pipăi, să Te iau în brațe și să urlu de durere că ești cu mine. Sau de bucurie. Să mă topesc în îmbrățișarea Ta în clipa potrivită a mântuirii mele. Nu eu Te căutam pe Tine, ci Tu mă căutai și
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
și iubit și nu mai conta nimic. Vântul îmi aducea vocea Ta. Iarba mă atingea cu atingerea Ta. Și în sufletul meu erai Tu. În noaptea inimii mele Te căutam. Vroiam să Te văd și să Te mângăi. Să Te pipăi, să Te iau în brațe și să urlu de durere că ești cu mine. Sau de bucurie. Să mă topesc în îmbrățișarea Ta în clipa potrivită a mântuirii mele. Nu eu Te căutam pe Tine, ci Tu mă căutai și
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
plâns, spre cea pierdută și regăsită, spre lumina ochilor ei. Spre Daniela Nela. Apropierea, îmbrățișarea finuței ei după atâta timp, i-a redat și vocea... - Danielaaa! Pui mic! Finuța mea...! o copleși ea cu sărutări și îmbrățișări, în timp ce micuța îi pipăia fața, ochii, nasul și gura, trăgând-o de urechi și de bijuterii, râzând încontinuu și manifestându-și dorul și bucuria revederii. Prin ușa întredeschisă, Ecaterina, împreună cu colegele ei, se bucurau și plângeau, plângeau și se bucurau pentru cele două, nășica
ÎN MÂNA DESTINULUI...(10) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357766_a_359095]
-
că sunt orb, trăiesc la subsol murdar de finit și număr rănile ostașului ce sunt între cer și pământ, în Dumnezeu proptit de iubire-mbătat, de moarte curtat. Umbra ta e cât o petală căzută pe ochiul rădăcinii cu care mă pipăi. * Cheamă-mă încet și tandru cu numele de alaltăieri, cu amurgul de ieri, cu zvonul pământului neliniștit pe crucea de gând răstignit. Aș fi vrut să te strâng în brațe, Indiferent, ca o lacrimă de post, făcând mătănii în fiece
CU GÂNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357850_a_359179]
-
că sunt orb, trăiesc la subsol murdar de finit și număr rănile ostașului ce sunt între cer și pământ, în Dumnezeu proptit de iubire-mbătat, de moarte curtat. * Umbra ta e cât o petală căzută pe ochiul rădăcinii cu care mă pipăi. * Cheamă-mă încet și tandru cu numele de alaltăieri, cu amurgul de ieri, cu zvonul pământului neliniștit pe crucea de gând răstignit. * Aș fi vrut să te strâng în brațe, Indiferent, ca o lacrimă de post, făcând mătănii în fiece
GÂNDURI DE BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357849_a_359178]