2,058 matches
-
Este toamna vieții mele. N-au mai rămase multe luni din al patruzeci și nouălea an al meu. În timp ce-și compara viața cu escaladarea unor munți, simțea că privea în jos spre poale, după ce urcase aproape până în vârf. Piscul este considerat a fi ținta urcușului. Dar adevăratul lui scop - bucuria de a trăi - nu este vârful în sine, ci obstacolele întâlnite pe parcursul urcușului. Există văi, prăpăstii, râuri, și pante, și, pe când străbate aceste căi abrupte, cățărătorul crede uneori că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
VASILE ILUCĂ CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Ce nu știm despre Iași Cu mers de om potopit de gânduri, pășesc pe calea mănăstirii din piscul dealului care, pare că mă privește încurajator cu toate razele soarelui revărsate pe chipul ei de piatră...Niciodată nu mi s-a părut atât de frumoasă zidirea de pe creastă...Merg încet, dar gândurile îmi răvășesc mintea. Parcă ar fi un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
asupra Galatei - ctitoria lui Petru Șchiopu voievod - îmi cațăr vederea pe dealul Copoului, cu alunecare aproape involuntară asupra mănăstirii „din łarină”, zidire a lui Aron Vodă. De aici pornesc să urmăresc valea Holbocii și în scurtă vreme mă opresc în piscul Păunului... Încărcat cu priveliștile din zare, calc alături de bătrân spre zidurile Cetățuii. În fața turnului clopotniță, mă opresc și pe discul stemei Moldovei aflat pe fața lui citesc: „Herbul prea luminatului domn Io Duca Voievod, cu mila lui Dumnezeu, al łării
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
seamă lumina tot mai firavă a camerei mele și a stării mele de somnolență și simt că vrea să-mi deschidă vraiște ușa sufletului ascunzându-se într-un surâs al fricii mele. Buimacă, mă înclin în fața existenței, mă arunc de pe piscul clipei în hăul timpului și ca un ecou... Sunt eu sau nu mai sunt? Și cu ce drept mă amestec aici? Este oare viitorul un prezent? E vis sau realitate? Simt cum se furișează în mine o umbră. Tot mai
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
încearcă să dormi... Asta-i cel mai bine: când dormi nu consumi energie... Ieși. Afară noaptea era întunecoasă, cu un cer negru fără lună presărat de stele care acolo, în munți, păreau și mai aproape, de parcă ar fi atins crestele piscurilor ce se înălțau deasupra capului său, și rămase gânditor câteva clipe, ca să se orienteze, poate, sau ca să-și traseze în minte drumul pe care avea să-l urmeze din locul unde se găsea până la un fort îndepărtat. în primul rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Îndoială, inutil să precizăm că acest loc nu și-ar fi dobândit o asemenea importanță În istorie dacă n-ar fi avut, drept unic avantaj, faptul de a fi greu accesibil și dacă n-ar fi existat, În vârful unui pisc stâncos, un platou Îndeajuns de larg ca să cuprindă un oraș sau măcar un sat mai mare. În vremea Asasinilor, se ajungea acolo printr-un tunel strâmt, situat la răsărit, tunel care dădea spre fortăreața de jos, cu străzi Încâlcite, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-o imediat întreagă, ieșind neatinsă din strânsoarea lor, iată-i agățându-se unul de altul, apoi risipindu-se într-o clipă, împrăștiindu-se în împărăția fără margini a cerului, îmbrăcând și dezbrăcând forme, urcând dealuri și coborând văi, explodând deasupra piscurilor înzăpezite. Aproape în fiecare seară ieșeam în grădină, chiar și iarna, mă întindeam pe iarbă, priveam în străfundurile cerului ore în șir la tot ceea ce se petrecea acolo, lucru asupra căruia nu aveam nici un fel de control, de parcă aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vrea să mă pedepsească, ce îndrăzneală, cu ce drept, iar eu mă adresez spinării lui, știu că nu mergi singur, dar nu îmi răspunde, trage după el scara din balcon până în dormitor, apoi se cațără pe ea până ajunge pe piscurile înzăpezite ale dulapului. Mă uit cu ostilitate la labele picioarelor lui frumoase, deget după deget, desenând o diagonală perfectă, trăgând cu ochiul prin pielea măslinie, chiar sub nasul meu, pentru o clipă am impresia că nu ne va părăsi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
prin pădurea de cedri, care mergea paralel cu râul, părea nesfârșit, lăsându-mi sentimentul că întreaga lume fusese îngropată acolo pe vecie. Pădurea s-a terminat până la urmă și autobuzul a ieșit într-o vale împrejmuită din toate părțile de piscuri. De jur împrejur erau terenuri cultivate, iar râul de la marginea drumului sclipea frumos. În zare se înălța o dâră de fum alb. Ici-colo, se vedeau rufe întinse la soare și se auzeau câini lătrând. Stivele de lemne din fața caselor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
absurde, Într-un punct din interiorul turnului, printr-o fereastră circulară. În centru, un cavaler și un drumeț, În dreapta un pelerin Îngenuncheat, care se sprijinea pe o ancoră mare, ca pe un toiag. În partea dreaptă, aproape În fața turnului, un pisc, o stâncă de pe care se arunca un personaj cu spadă, iar În partea opusă, În perspectivă, Araratul, cu Arca Împotmolită pe culme. În partea de sus, În colțuri, doi nori luminați fiecare de câte o stea, trimițând asupra turnului raze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Belbo conducea spre sud-vest, În timp ce peisajul se schimba puțin câte puțin din kilometru În kilometru. Colinele din ***, deși era toamnă târzie, erau scunde și domoale; acum Însă, pe măsură ce Înaintam, orizontul se făcea tot mai larg, cu toate că la fiece curbă apăreau piscurile, pe care se cățăra câte-un sat. Dar Între un vârf și altul se deschideau zări nesfârșite, peste hățișuri, peste văi, cum observa Diotallevi transpunând verbal cu conștiinciozitate descoperirile noastre. Așa că În timp ce urcam, cu a treia, se desfășurau la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
livezi de pruni, o iau în jos, la vale, spre vâlcea, în stânga, până în Vadul Vărbilăului. Trec prin Scurtești și depășesc Pensiunea Morarului. Mai sus, urmez spre dreapta drumul forestier, de pe Valea Brădetului. Urcușul devine accentuat, chiar abrupt, prin pădure, către piscul mai îndepărtat, zis al Grohotișului. Pe neașteptate, soarele străpunge radios, prin desimea coronamentului de frunziș, locul lărgindu-se, odihnitor și vesel, într-un luminiș înverzit: Poienița căprițelor! Acum o recunosc, în special după buturuga din mijloc, scobită de intemperii și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
solitudinii, coboară adânc într-o dimensiune existențială, atunci întreg cadrul reflecției sociologice este animat de problematici și instanțe ce trec dincolo de descrierea faptelor și de cercetarea normelor comportamentale. Sub «terenul neted» al cunoștințelor sociologice reapar «fisurile», și totodată, se profilează piscurile cele mai înalte. Nostalgia Absentului Am ajuns, ajutați de formele de socialitate considerate până la limita absorbirii individului în tensiunea comunitară, la o arie a experienței, foarte particulară, și anume experiența religioasă. Ea prezintă în cadrul sensibilității și culturii contemporane o relevanță
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
pereții, și plafonul și ne trezirăm înconjurate de oceanul de aer înghețat, de munte, de culoarea safirului. Ne aflam pe spinarea unui elefant uriaș, de stâncă, cioplit pe vârful unui munte imens, alb ca laptele. Muntele era de fapt un pisc de cremene, ascuțit ca o lamă, cu smocuri de jnepeni cățărați pe câteva mici platouri de sub picioarele noastre. Halucinant, inaccesibil, muntele cu elefantul în vârf se ridica peste o lume plată, străvăzîndu-se prin aerul transparent ca o sticlă albăstruie. Colții
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sticlă albăstruie. Colții de fildeș și trompa ridicată spre frunte dădeau elefantului o înfățișare războinică și regală. Adunate una într-alta, ținîndu-ne de mâini în jurul patului unde Puia încă stătea culcată, nu ne mai saturăm să contemplăm lumea. Pentru că din pisc vedeam, în ciuda depărtării, cu o claritate absolută, tot ce doream să vedem pe pământ. Priveam un sat risipit între măslini și vedeam biserica lui veche cu clopotniță acoperită: cu tablă și pe tabla încinsă vedeam dormind ghemuită o pisică, și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
decât cel ancorat imanentului, imaginea unor stigmatizări dinspre absoluturi ce înnobilează? Resurecția aferentă inaugurării trăirii întru ascensiunea mistică impune saltul ontic peste complexitatea epuizantă a mundanului ca dimensiune cuprinsă în cadrele grosierului imanent. Cel dăruit acestei escaladări luminate teofanic dinspre piscurile transcendenței nu-și poate urma pasul vertical decât întru sacrificiul sinelui ca jertfă titanică și alogică aprinsă pe ancestralul rug al iubirii de celălalt. În acest context, nu se relevă experiența ascensiunii mistice, poate mai presus de cea a creației
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
prin ofrandă. Așa cum renunțarea indică un demers diferit de cel al sacrificiului din trăirea mistică tot astfel și durerea determinată prin frecventele pierderi suportate în banalul social reprezintă o stare existențială distinctă față de suferința celui ce jertfește în proiecția spre piscurile transcendentului. Astfel, omul ancorat cotidianului se confruntă cu multiple înfrângeri, scăderi ale potențelor și cumulului său dezvoltat prin conflict și ambiția depășirii celorlalți. Aceste cedări din propria posesie sunt împlinite sub presiunea constrângerii exterioare și a neputințelor ce cuprind interioritatea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pe care o numesc, tot într-un mod autoînșelător suferință. Una dintre stările în care pot fi prezente în realitatea lor tulburătoare, sacrificiul și suferința nefiind evocate doar numele fără substrat al acestora este trăirea mistică ce și-a atins piscurile propriei ascendențe spre absolutul transcendent. Sacrificiul întru suferința jertfirii de sine este gestul abisal în care dragostea autentică se revarsă într-un flux de pace a sfințeniei. Cel care, printr-un titanic efort, și-a eliberat conștiința din imanent proiectând
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
el. Asumându-și cândva chemarea transcendenței, misticul i-a recunoscut prezența în sine și dincolo de imanent. Și poate că la rândul său, a fost dezvrăjit din mirajul efemerității, a fost deșteptat în ascultarea chemărilor transcendente de un alt temerar al piscurilor spirituale.... Din perspectiva celor evocate mai sus se poate afirma faptul că spectrul celorlalți semeni este acceptat în sfera de profundă experiență spirituală a misticului deplin. Fără coborârea spre ceilalți și efortul sacrificant al luminării lor desăvârșirea individuală întru transcendent
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
suflul ce-i răpește durerea trupească redându-i liniștea și echilibrul funcțional al corporalității. Cei neatinși de plaga trupului sunt priviți aici ca reperul normalității la care suferindul speră să se întoarcă pentru el a fi asemenea lor reprezentând un pisc a cărui cucerire își merită sacrificiile. Cazul special al suferinței trupești pentru ceilalți, al sacrificiului întru martirizare nu presupune inexistența instinctului de protejare a propriei ființe, absența tendinței de căutare și implorare a unei posibile stingeri ce ar veni să
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de către ea. Acea regiune întunecată trebuie reluminată de focul pal ce exclude artificial prezența umbrelor existențiale din planul cotidianității banalului efemer. Desigur, la nivelul unui astfel de plan, suferința ca fenomen real, concret nu este anulată dispariția ei fiind un pisc al perspectivelor utopice dar sfera unei îndurerări individuale poate fi ușor restrânsă cât mai mult astfel încât efectele sale să fie ușor de prelucrat și diminuat tocmai prin această preluare. Impactul apariției stridente a suferinței particularizate este astfel gradual diminuat prin
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în abstractul revelator al artei. Desigur, cel mai adesea, el nu devine, la rândul său, un artist creator dar își asumă realitatea propriei evadări din vulgul mundaneității profane spre absolutul incandescent al spiritualității. Momentul reculegerii în fața capodoperelor de artă este piscul experiențelor interioare ce se depășește pe sine înălțându-se dinspre soliditatea pământului auster către azurul unui cer nesfârșit care se deschide într-un final de extaz și transfigurare. Aici admiratorul trăiește impactul unei libertăți care se apropie, ca intensitate și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ne-claritate și opturare ce nu permit înaintarea sigură spre scopul dinainte propus. Majoritatea membrilor cetății își stabilesc asemenea priorități-țintă de atingerea cărora depinde împlinirea unui statut superior social. În acest iureș trepidant spre atingerea reușitei mundane postulată iluzoriu ca pisc izbăvitor al existenței individuale, fiecare poate fi chiar prin lejeritatea neintenționării, obstacol și temei al încurcării pentru celălalt. Aici survin orgoliul concurenței, invidia dublată de exagerarea sentimentului de neputință, viclenia ca înțelepciune trunchiată și decăzută, falsitatea compătimirii de sine, răutatea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
atemporală a spiritualității întemeietoare ca trăire survenită pe fundalul deschis al aderării conștiinței la plutirea metafizică în depărtările marine pare a fi aici, experiența intensă oferită ego-ului întru zăbovirea reculegerii. Dar și desișul foșnitor al pădurii, vecinătatea cerului din marile piscuri montane, fluiditatea purtătoare de rod și renașteri germinale ce pulsează în șerpuitoarele fluvii sau liniaritatea copleșitoare a câmpiilor revărsate întru plan și orizontalitate, alături de alte forme ale chemării și dăruirii naturii, susțin actul reculegerii și predispun către acesta oferind individualității
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
vizează constant o absorbție spre înălțimi, absorbție în care ea însăși ca structură materială tinde să se ancoreze ascendent. Conform unei astfel de matrițe primordiale, arhitectonica templului trebuie să reflecte asemeni unei oglindiri amplificate parcursul mistic al credinciosului individual spre piscurile transcendenței dar și strângerea laolaltă, așezarea împreună a multitudinii de credincioși care-și împletesc venerările zeului într-un flux conic, într-o cascadă spirituală cu torentul inversat dinspre extensia pluriformă a mulțimii către ascuțișul ce focalizează totalitatea proiecțiilor spre Divinitate
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]