6,847 matches
-
spațiile verzi ale Slatinei, cu bogăția lor florală etalată încă de la începutul primăverii. Parcă sunt mai multe flori la noi (aduse de prin Olanda, pe foarte mulți bani, nu din țară!), dar nu este aerul atât de curat și plăcut plămânilor. Am convingerea că pădurile bogate, ce acoperă dealurile din apropierea orașului și coboară până sub streșinile caselor, sunt principalul izvor al acestui aer proaspăt și sănătos. De altfel, amplasat la poalele Rarăului, orașul Câmpulung Moldovenesc ne-a primit la o altitudine
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353046_a_354375]
-
după ce am terminat facultatea, cu concursul a mai mulți factori, am revenit definitv acasă. Nu aveam să știu ce a însemnat întoarcerea mea pentru Uraganul Victor decât mult mai târziu, când mama m-a informat că tata avea cancer la plămâni. Am început să îl însoțesc la radioterapie, știind că nu mai are siguranță să conducă și că nu se mai poate ține suficient de bine pe picioare. Cu toate acestea, în prezența lui, continuam să reprezint o furnică. Pășea zâmbind
NECUNOSCUTUL MEU TATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352590_a_353919]
-
de alcool, de mic copil probase și fumatul, iar din adolescență și până împlini vârsta de cinzeci de ani fumă continuu aproape două pachete de țigări zilnic. Și după ce începu să se simtă destul de rău află că are cancer la plămâni, făcu ceva tratament se simți puțin mai bine, însă trecu din nou la fumat și alcool și asta îi fu fatal pentru că starea sănătății lui se înrăutăți foarte mult. Stătu un timp internat în spital. Reveni acasă și iar trebui
POVESTEA UNUI ÎNVINS (8) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352696_a_354025]
-
nu se auzea țipenie/ de om nici gând/ și atunci a aprins candela între nori/ hrănind îngerii înghețați (dragostea). Copleșitoare metafore, ca și în poemul „tatăl”: noaptea își spală călcâiul / însângerat/ felinarele se topesc/ pădurea își frânge coastele albe/ peste plămânii vântului/ în curtea vecină/ bărbatul a făcut pârtie și a ieșit în drum/ dă bună dimineața uitării/ sub un drapel vechi/ cuprins de remușcări/ prezentul se curbează/ și ii sărută bocancii”. Poemul are simbol mesianic, fiind tentată să spun, întocmai
ELISABETA IOSIF ÎNTRE ALB ŞI NEGRU -CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353560_a_354889]
-
stavili până-n cer ne cresc în cale, Noi, comuniștii, nu cunoaștem jale : Proptim largi umeri, toți- rostim PARTID- Cad munți de fier, căi dalbe se deschid.// Azi când ne creștia fi a tot stăpâni, Bem crezul tău că flacără-n plămâni. Turnând nădejde, dragoste, mândrie, În munca dezrobita pe vecie Căci omul nou nu-idornic doar de spor : I-ai prins aripi și-i sufli vânt de zbor, Și-și cere liber largul pământesc Căci aripile cresc și cres li cresc...” Într-
A.TOMA- SAU CUM A PĂTRUNS PROLETCULTISMUL ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353674_a_355003]
-
de la piatră la celula, de la praf cosmic mort și fără viață la complexitatea EXTRAORDINARĂ a omului. Cică s-au lipit particule de praf între ele, așa, de capul lor, fără niciun Creator, si au alcătuit ochiul uman, sau creierul, sau plămânii, sau sistemul nervos, etc. Cine s-ar da pe mâna unui chirurg care de 99 de ori taie prost și aiurea, te ciopârtește din cap până în picioare, și abia 1 dată taie bine? Sau pe mâna unui șofer care te
CREATIONISM de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354187_a_355516]
-
picioare, sorbind tacticos câte o gură, din când în când, ori mai trăgea din țigara plasată în mâna stângă. “Știți, când am emoții, mă calmează să fumez...” Cerule, mare! O oră de fumat pasiv! O să ajung leșinată, dacă nu mor! Plămânii mei refuzau un așa tratament. Cred că mă albisem tare, de asemenea perspectivă. “Ok! Mai bine povestim, nu?” O, da! Orice, numai fum nu! ...și așa începu lunga poveste...a preotesei cu patru copii. Născută în Lugoj, copilărise în București
PREOTEASA BOEMĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354675_a_356004]
-
învățătura. Omul primitiv, din epoca de piatră de pildă, putea să trăiască fără învățătură. De fapt afirmația nu este chiar verosimilă. La nașterea sa orice pui, inclusiv de om, vine cu un bagaj genetic grevat în celulele sale. Are stomac, plămâni, creier și alte organe cu care Dumnezeu a înțeles să doteze atât omul cât și dobitocul. În plus mama puiului a fost învățată de mama ei să crească și să educe puiul pregătind-ul astfel pentru principala sa sarcină, aceea
IUBESC, DAR CUM? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347055_a_348384]
-
calm, de revigorare, o dorință de a permanentiza această relație cu cosmosul în elementele lui esențiale: pământ, aer, vegetație, lumină. Aș vrea să am picioarele puternic înfipte în pământ și prin ele să îmi circule toate energiile acestuia, să am plămâni uriași și să pot respira tot aerul pădurii, deasupra capului, o antenă prin care să pot capta toate energiile cerului și să pot deveni la rândul meu o sursă de energie și lumină, să întind mâini prietenoase către toți oamenii
NATURĂ ŞI CIVILIZAŢIE ÎN JUDEŢUL BRAŞOV de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/347117_a_348446]
-
întâi la școala națională și apoi după amiaza, la cea grecească 26. În timpul liber întreprinde cercetări arheologice la castrul roman Drobeta și la cetatea medievală a Severinului luând măsuri pentru consolidarea unor ziduri amenințate cu prăbușirea 27. Din cauza bolii de plămâni, a condițiilor materiale grele precum și al atmosferei nefavorabile create în jurul său de criticile ascuțite însă drepte, Grigore începe să se gândească tot mai mult la retragerea din învățământ28și îmbrățișarea carierei de inginer hotarnic, meserie mai potrivită cu starea sănătății sale
DR. MITE MĂNEANU. DESPRE NEAMUL PLEŞOIENILOR.GRIGORE PLEŞOIANU – UN OM AL EPOCII MODERNE de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1029 din 25 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347188_a_348517]
-
și cu un zâmbet care nu-mi promitea nimic bun, a început să-mi povestească: -Măi nepoata lui tataie, apropiai doi ani și sugeai lapte de la mă-ta care era slabă biata de ea, de ziceai că o să moară de plămâni. Nu știam ce însemna cuvântul plămâni, dar bănuiam, după privirea șireată, că iar îmi povestea ceva rău despre mine. -Și?! l-am grăbit nervoasă. -Mă-ta, adică Maria noastră, te iubea, cum nu a iubit mă-ta mare pe cei cinci
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
-mi promitea nimic bun, a început să-mi povestească: -Măi nepoata lui tataie, apropiai doi ani și sugeai lapte de la mă-ta care era slabă biata de ea, de ziceai că o să moară de plămâni. Nu știam ce însemna cuvântul plămâni, dar bănuiam, după privirea șireată, că iar îmi povestea ceva rău despre mine. -Și?! l-am grăbit nervoasă. -Mă-ta, adică Maria noastră, te iubea, cum nu a iubit mă-ta mare pe cei cinci pe care i-a avut; nu
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
mișcare bruscă, alerga pe scările în jos, să-l poată salva la timp pe străin. L-a tras pe nisipul cald cu sprijinul animalelor-prieteni care o însoțeau pretutindeni și i-a făcut respirație artificială ca să intre aer din nou în plămâni. Bărbatul s-a mișcat la un moment dat și a dat afară apa ce-i bloca respirația, apoi și-a deschis ochii ca să vadă o frumusețe de fată în fața lui. După ce și-a mai revenit, pescarul i-a povestit fetei
CASTELUL DE STICLĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357206_a_358535]
-
să le golească... O mușca de nări să o înăbușe, să o sfâșie. Aburii gurii felinei îi încețoșau vederea... Între colți, oasele maxilarului său trosneu frânte, îi curgea carnea pe gât. Ghearele ca niște pumnale încovoiate îi excavau adânc în plămâni și stomac... Mai mulți masculi, goi și păroși, veneau în alergare, urlând... S-au năpustit asupra animalului în agonie. L-au smuls din pumnalele cornoase înfipte în trupul lui. Striveau capul felinei cu pietre mustind de culori. Erau în genunchi
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
noul fărâmițând clipe trecute să înghit noaptea zâmbind în colțuri înțelesuri pe măsură să fiu sătulă trăind la nebunie lumină Știi realitatea ce locuiește aici se hrănește prin mine cu viață unghiile mă mănâncă până la os țigările mă fumează din plămâni tăcerea mă istovește de vin dar în fond această înfometare ce este?! e doar idee dârzenie stearpă căzută printre dinți ce face piruete într-un cerc vicios și râd... Referință Bibliografică: DE DATA ASTA UN TITLU RĂMÂNE FĂRĂ TITLU / Anca
DE DATA ASTA UN TITLU RĂMÂNE FĂRĂ TITLU de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357461_a_358790]
-
la uzina de preparare a minereurilor. La perforarea găurilor de mină se folosea perforajul umed cu apă. Dar existau destui mineri care ignorau acest fel de perforaj obligatoriu și preferau perforarea uscată, inhalând astfel mult praf, ceea ce ducea la îmbolnăvirea plămânilor celor din acel spațiu închis, numit front de lucru. Referință Bibliografică: 1966 Intrarea în Moldova Nouă / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 524, Anul II, 07 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate
1966 INTRAREA ÎN MOLDOVA NOUĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358282_a_359611]
-
putea spune că mi-a făcut ceva deosebit mie personal, l-am stimat, și nimic mai mult. Destinul său a fost destul de dur, fiindcă, la scurt timp după ieșirea la pensie, a plecat la Divinul Creator. Îl știam suferind de plămâni, încă de când ne cunoscusem. Desigur că mai existau și alți mineri localnici precum: Nicolae VÂLCU, frații Ion, Gheorghe și Nicolae GÂRJAN, frații MUNTEANU: Costa, Ilie și Alexandru. Un alt miner căruia i-am purtat și încă îi voi purta respect
MINERII DIN SUVAROV de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358285_a_359614]
-
mărunt și trecătorii se opreau, fără greș ... ”Vai, ce flori frumoase!” Perpendicular pe linia tramvaiului 4, la 5 minute de mers pe jos, stătea un drag prieten. “Aș putea să merg la el ... să-mi dea un tricou uscat ... măcar plămânii să-i scap de necaz. Până la mine ... dus și întors ... îmi lua mai bine de-o oră. Bani de taxi nu am ... îmi zic în gând ... și plâng, odată cu ploaia, pe linia lui 4. Nu de nefericirea pecuniară ... acută deja
PLOUA PE LINIA LUI 4... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358332_a_359661]
-
tulbureală, contururile fețelor ce se apleacă spre el sînt vagi, dar iradiază blîndețe și îi par cunoscute, nimic nu-i este lui ostil în burtică, bănuiește că o să iasă cîndva în altă lume și o să respire aer adevărat, dar deocamdată plămînii lui nu simt nevoia să se umple de bucuria de a țipa: iată-mă, exist!, stă ghemuit și scormonește prin amintirile de la începutul lumii, vorbește cu zeii, zburdă pe cîmpii cu fluturii, știe că materia este energie pură indestructibilă și
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
sprinten poteca prin iarbă, zărea malul sufocat de vegetația lacustră și, cu trestiile pe umăr, sorbea cu priviri nesătule frumusețea sălbatecă a răsăritului, nectarul lui zemos și cețos. Aerul, ca de eter, umed și înmiresmat, îi dilata nările invadându-i plămânii. Mulțimi de pești ca de platină, isterici și jucăuși, ciobind oglinda apei...Tandre, guralive și delicate, păsările își ceremoniau împerecherea matinală. Îi mustea iarba crudă sub tălpi, văzduhul tot era flaușat de aburi și raze de soare. - E minunat aici
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
chipul, îi părea surâzător, sau disperat...Îl contraria acea grimasă... Îl cerceta cu priviri curioase, se unduia în jurul lui, îl atingea, se simțea tras, prins, încolăcit, nu reușea să distingă fința în întregime, îl cuprinsese, nu mai avea aer în plămâni, lupta să se ridice, să scape din acea îmbrățișare, nici peștele nu i se dezvăluia cu totul, femeia îl presa cu sânii, îi mângâia fața, umerii și pieptul, fixând-l în ochi. Undeva, deasupra, departe, vedea din adâncuri voalul străveziu
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
tot caută drumeți pentru popas într-o imagine de vară - atât cât să umple cămașa de flori și s-o arunce în mare spre alte veacuri. Venisem să-ți cer codul de trecere prin foc, să te aud respirând prin plămâni doborâți de dragoste lângă femeia de piatră arsă, dar m-am ascuns în refluxul culorilor (erai prea atent să nu calc pe cochilii de ploi). Nu ne-am mai fi întors unul în celălalt dacă aș fi picurat inima pe
TE IUBESC DIN PUR ŞI SIMPLU de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358187_a_359516]
-
repezeau în stuf și rupeau vârfuri fragede de papură. Ugerele atârnau grele, pline cu lapte. L-am invitat pe ciurdar la o cutie cu bere și un sandvici cu friptura de pui. Aveam destulă. Era o desfătare să simți cum plămânii ți se încarcă cu oxigen. Aerul curat (chiar dacă mai simțeai din când în când și miros de fripturi sau pește prăjit), îți dădea puteri noi. Auzeai cum natura se trezește la viață. Vedeai cum stolurile de grauri zburau pe deasupra bălții
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357522_a_358851]
-
aceleași relicve. Înțelegea, acum, de ce oamenii se simt uneori, în zilele pustiitoare de noembrie, când plouă cu acid și întunericul devine consistent, străini în propria ființă și singuri în propriul corp... AER ... Domnul acela tușește convulsiv, se cutremură, își rupe plămânii... Ochii dilatați, buzele cianotice, fața congestionată...Îl privesc de aproape: arată oribil! Deschide gura. Se sufocă. Mâna la inimă, durerea îi flagelează mimica disperată...Cade ca secerat. Mă reped spre el. Oamenii fac cerc... Femeile cu palma la gură.... Ne
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
renunț nu ușor... Și eu sunt fumător, unul înrăit, inconștient...Respir mai mult fum, la birou, acasă, pe stradă...Tușesc, expectorez, put oribil... -Bătrâne, îmi explică amicul meu, internistul, n-ai nici pe dracu, uite radiografiile și E.K.G.-ul!...Doar plămânii încărcați, alveolele...Funingine și zgură...Ai senzația, uneori, noaptea mai ales, că te sufoci?... Că inima mai bate și haotic?... Normal, rărește țigările!...Și dacă mori la nouăzeci de ani, ce?!... Hai, că n-ai cancer și inima e în
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]