1,038 matches
-
voluptăților cu ecouri infinite pe care le avem numai și numai pe urma unei posesiuni viguroase, integrale, irezis ti bile și exclusive, afirmată cu toate predominanțele de care poate fi capabil băr batul, printre care calitatea lui eminentă de a plămădi din nou, pe măsura și după mintea lui, această pastă informă ce-i stă acum dinainte, transmutând, când socotește el de cuviință, calda Împreunare animală pe alte planuri, mistice sau eroice, pline de Încântări și devotamente, anume pentru ca femeia, supusă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de rafinament "genetic" acesta cred că este cuvântul potrivit. Pe de altă parte, nu-mi pot împiedica un val de melancolie amestecată cu sentimentalism ieftin: anii '80 când eram elev și făceam cozi lungi pentru o bucată de pâine, parcă plămădită cu pământ. Grătarul de lemn pe care era tăiată pâinea cu gesturi brutale și aspre. Mirosul extraordinar de frumos, de grâu și de cuptor, al magazinului de pâine. 21 mai 2003 S-a scris și s-a rescris despre incredibila
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
De aici și plusul de lumină și de pasiune umanistă pe care literatura noastră nouă i l-a adăugat, ca pe o caracteristică definitorie, față de cealaltă.“ (Scînteia, 30 decembrie 1971) „Istoria v-a descoperit din plămada din care s-au plămădit atâtea genii românești, și-i aparțineți. Binecuvântată deci fie istoria. Și dacă mâine, în tumultul treburilor de stat și de partid, veți găsi o singură clipă de răgaz, stați numai o clipă, după vorba poetului, ca o sabie cu vârful
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și-i mărturie clară la țelul lui sublim.“ („Conducătorului iubit“, Amfiteatru, ianuarie 1984) BUTNARU Aurel „Tot ce-i mai demn e-n cuvântul acesta magnet, Pacea în chip de zeiță a rodului adunat în hambare Dalta cioplitorului, veghea și versul plămădit de poet, Nădejdea și dorul, puterea gravată în medalii de soare.“ („Comunist“, în Anotimpuri, Editura Junimea, Iași, 1972 ) „Din vatră-n pisc să urci, lumină vie Să fii răsad, prin oameni să rodești, Tu, tinerețe fără bătrânețe, Partid al demnității
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
oamenii muncii participă la făurirea conștientă a propriului destin.“ („Cu poporul pentru popor“, Săptămîna, 21 august 1988) CIONOF Șerban, jurnalist „În concepția tovarășului Nicolae Ceaușescu, partidul are nu numai dreptul, dar și datoria față de poporul din rândurile căruia s-a plămădit, de a studia, pe baza concepției revoluționare despre lume și viață, procesele, fenomenele și tendințele dialecticii dezvoltării generale și de a-și elabora pe această bază orientarea politică generală atât în plan intern, cât și în plan internațional. Tocmai dinamismul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
popor, au produs mutații esențiale, fundamentale în viața noastră, a tuturor. În această nouă epocă - pe care o numim cu îndreptățită mândrie epoca Ceaușescu - sunt necesari oameni noi, oameni pentru care devotamentul împins până la eroism și entuziasmul revoluționar sunt dimensiuni plămădite în fiece clipă pe vastul șantier unde se edifică noua noastră societate.“ („Genial inițiator și strateg“, Teatrul, ianuarie 1989) NUȚU-BUSUIOC Aneta „Socializând puterea (politică și economică) și activitatea de conducere, treptat și într-o măsură mereu accentuată, socialismul cheamă la
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
bună pregătire profesională și o educație multilaterală, prin muncă și pentru muncă. În Raportul prezentat la Congresul al XII-lea al PCR, secretarul general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, arată, în acest sens: «Munca este uriașul laborator în care se plămădesc personalitățile cu adevărat proeminente, se afirmă talentele autentice, se nasc geniile, se făuresc capodoperele - atât pe planul creației materiale, cât și al culturii.»“ („Umanismul revoluționar - valoare fundamentală în societatea socialistă“, Revista de filozofie, martie- aprilie 1982) ONUL Luca „Ca și cum o
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
îndemână în obiecte utile existenței sale zilnice, punând în ele nu numai pricepere, ci și multă dragoste de viață. Cele mai accesibile obiecte ale muncii i-au fost la început pădurea, lemnul, piatra, lutul din care el însuși a fost plămădit, apoi cânepa, lâna oii, blana ei, pielea vitei pe care o sacrifica. Pe toate le-a folosit ca să-și facă existența cât mai acceptabilă cât mai plăcută. La început el realiza atât cât îi trebuia pentru sine și pentru familia
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
dezinteresat se află, însă, tot individul creat săi apere interesele stăpânului său, Dan Voiculescu. În practica clonării dinozaurilor se înregistrează, mai nou, un alt fenomen interesant: autoclonarea. Au apărut exemplare care nu mai sunt creația unui vechi tovarăș (care săși plămădesc un individ după chipul și asemănarea lui pentru al pune de pază la bunurile proprii și ași asigura totodată posteritatea), ci care au ajuns să se cloneze din proprie inițiativă. Ba mai mult, unii îi iau ca model nu pe
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
atunci când construiești o casă? Se simțea singură și trăia din amintirile care o copleșeau, pierzând uneori contactul cu normalitatea. - Victoria trebuie să rămână cu mine, cu mama ei, nu cu tatăl, orice s-ar întâmpla. Mama este cea care-l plămădește pe copil și-i dă viață. Dacă-l pierde pe copil sau îl dă în grija altuia nu se resemnează niciodată. Până când și animalele se zbat pentru puii lor. L. Deziluizii E foarte cald astăzi, chiar dacă vântul suflă ușor peste
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mici golemi purtând Adevărul Partidului înscris pe frunte. Filmul lui Pița nu numai că întreține o relație echivocă cu acest adevăr, dar de cele mai multe ori, se comportă ca și cum nici n-ar exista ! Căci nu era chemată cultura să modeleze, să plămădească această minune a geneticii de partid : Omul Nou ? Nu trebuia filmul, mai ales să contribuie la formarea acestuia în spiritul celor mai înalte etc. etc. ? Filmul acesta are insolența să ocolească aceste neprețuite precepte pe care grija părintească le emisese
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
sută de astfel de garsoniere, unele locuite chiar de tineri căsătoriți, ba chiar și de familii cu un copil. "La bucurie" o cunosc pe Livia, dar ,,la durere" cum o fi? Fără-ndoială, din cîte o cunosc eu, Livia e plămădită din aluatul acela atît de rar și-atît de căutat de bărbați, care le face pe femei să fie pilonul central al existenței umane; femeia-mamă, bobocul care, în palma bărbatului, se desface în floare... Ana lui Manole sau Vitoria Lipan două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
În care se definește raportul evreului cu alte etnii, se regăsesc la ruși („Un evreu face cât doi greci, un grec cât doi armeni, un armean cât doi nobili din Poltava [ucraineni]” sau, invers, „Din două cazane de evrei a plămădit dracul un armean”), la polonezi („Pe polon Îl Înșală neamțul, pe neamț italianul, pe italian spaniolul, pe spaniol jidanul, pe jidan Însă numai dracul”), la lituanieni („Un evreu Înșală trei nemți, un rus trei evrei”), la macedoromâni („Un ovrei Înșală
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
balaurul [norilor], Îi lasă calici ori chiar morți (credință din Bucovina ; <endnote id="cf. 35, p. 146"/>). De sărbătorile jidovești trebuie să ploaie. Atunci când jidovii s-adună și intră la cușcă, se pun pe rugăciuni și nu mănâncă decât pască plămădită cu sânge de creștin [...] Jidovii atunci se roagă pentru ploaie, că, dacă nu plouă, unul din ei, În fiecare târg, „trebuie să crape”, să moară. Când plouă pe această vreme, se aude : „Ce bucurie trebuie să fie pe capul jidanilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
motivația rituală a infanticidului, dar și unele „detalii tehnice” (butoiul cu cuie, de exemplu) <endnote id="(vezi nota 313)"/>. „De sărbătorile jidovești - sună o credință populară tot din nordul Moldovei, dar de la Începutul secolului XX -, jidovii nu mănâncă decât pască plămădită cu sânge de creștin ; un copil pe care-l fură, Îl pun Într-un poloboc, ale cărui doage sunt bătute cu piroane, și-l dau tăval(ă) ca să moară copilul, după ce i s-a scurs sângele prin Înțepături” <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dureros de frumos! Printre eucalipți se zărește oceanul tumultuos case mărunte pierdute prin ierburi. Sat pescăresc cu fete frumoase scufundătoare și flăcăi vânjoși, ce se zbat să smulgă oceanului pești și alge și scoici. Când scapă din încleștarea de ape, plămădesc cu migală obiecte mărunte de lut smălțuite-n albastrul furat cerului. Punta del Diablo așa i se spune locului unde oceanul nu se odihnește nicicând, născând talazuri înalte și de temut și bătrânii pun din os de rechin cruci albe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
eram! râde Maria sarcastic. Alergam desculță pe malul mării și recitam sonetele lui Petrarca, mă luam la întrecere cu vuietul valurilor și strigam: De nu-i iubire tot ce simt, ce-i oare? Iar dacă e, din ce-a fost plămădită? De-i rea, de ce durerea mi-e-nsorită? De ce, de-i bună, roadele-s amare? De-s bucuros să ard, de ce mă doare? De nu... de nu... la ce mi-e lacrima... la ce mi-i lacrima..." Am... am uitat... Proastă eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pedepsitor și nu o dată crud, al Vechiului Testament, Creatorul lumii, Demiurgul, l-a trimis pe pământ pe Iisus Hristos, Fiul Său, din pură mizericordie, pentru a salva o umanitate care nu-l privea în nici un fel, căci nu El o plămădise și îi insuflase viață. Din prea plinul milei Sale a voit să corijeze opera altuia, s-o mântuie. Mântuitorul a dat însă greș. Îndărătnică, sau prea slabă, omenirea nu i-a acceptat - nu i-a putut urma - Învățătura. Înălțarea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de aceea era centrul nostru cel mai sigur de informații. În fiecare marți Mussolini îi acorda ambasadorului o întrevedere de o oră, care era cu atît mai profitabilă cu cît Sir R. Graham făcea parte din acea puternică rasă scoțiană, plămădită din bun simț, spunea lucrurilor pe nume și reprezenta fațada imperială britanică. El a fost acela care, la miezul nopții, alarmat in extremis de mine, pe baza unor informații sigure, s-a dus în timp util la Duce pentru a
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
procese și om de afaceri suspecte, arivist aprig, fără scrupule. Colportor de vești imaginare, născocite din interes și din ambiția de a fi informat, măsluitor de situații și profitor de pe urma tuturora, Stănică se așează în galeria profitorilor caragialieni și e plămădit din pasta lui Pirgu din Craii de Curtea-Veche... Cel mai interesant cuplu în care pasiunea erotică se desfășoară în ample evoluții este acela format de Otilia și Pascalopol... Tip de rafinat, de blazat voluptos, cu rezerve de candoare sufletească, moșierul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
roșii. Cei înstrăinați, metamorfozați, diavolii groazei, au reușit temporar să sfâșie orice rezistență și să întrerupă prin torturi nesfârșite orice licărire de lumină, să înmoaie avânturi și să îngroape, temporar, frumuseți sufletești. Au văduvit pentru mult timp neamul de valori plămădite în Duhul Adevărului, demnității, înțelepciunii și a credinței în Hristos. Din cei uciși, mulți au rămas necunoscuți, pustnice altare. La Pitești ura cu nebunia s-au îmbrățișat dănțuind pe cadavre. Îmi pun o întrebare: de ce la Pitești au fost schingiuiți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
alte veșminte decât cele de azi, pe măsura nevoilor neamului nostru și a aspirațiilor sale. Trecutul lasă pentru istorie și pentru neam un bilanț macabru și dureros, nu-l repetați și cei de azi. Acum când se preconizează și se plămădesc în Parlament noi legi de prigonire a legionarilor, din adâncul sufletului meu mult chinuit, cu trupul istovit de înverșunate și crude torturi ce am îndurat ani și ani, strig: opriți defăimarea și crima, opriți decimarea legionarilor români și creștini. Torționarilor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
purtăm chipul lui Hristos, de aceea tot omul botezat e chemat și învrednicit să slujească adevărul. Să nu negăm obârșia, „să facem om după chipul și asemănarea noastră” a rostit Dumnezeu, să nu ucidem, dar, în noi, acest sâmbure care plămădește veșnicia. Omul e o valoare care se perfectează continuu. Să răspundem cu fapte mărețe și vom fi ceea ce trebuie să fim, fiii lui Dumnezeu. Să nu ne resemnăm. Să nu ne îndoaie nici o grijă. Din lacrimi să plămădim bucurii eterne
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
sâmbure care plămădește veșnicia. Omul e o valoare care se perfectează continuu. Să răspundem cu fapte mărețe și vom fi ceea ce trebuie să fim, fiii lui Dumnezeu. Să nu ne resemnăm. Să nu ne îndoaie nici o grijă. Din lacrimi să plămădim bucurii eterne. Încrezători în brațul nostru, cu fruntea la cer, cu ochii aprinși de doruri să zidim altare. Neînfricați în lupte, să nu subscriem capitulării greului lor. Să amuțească în noi râvnirile slujirii cărnii, să nu ne cotropească țărâna, să
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Corabia mistuită (1983), cu alte nuvele de „mistere”, ca Mătușile sau O casă ciudată. Paginile din București, oraș de vis și de dor (1977) recompun o microistorie a capitalei, de la pașoptism la comunism, autorul încercând să contureze imaginea unui oraș „plămădit de istorie, taine, vise și legende”, cu episoade extraordinare, figuri simbolice, momente gastronomice și mondene (la Capșa) sau de cultură. Moartea boxerului (1978), volum de povestiri polițiste, ca și Pasagera (1989), are drept protagonist un milițian, fost sportiv de performanță
TEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290147_a_291476]