1,291 matches
-
odată Un ghiocel cu cap plăpând Ce de sub neaua înghețată Se zbătu singur, tremurând. Iar blândul soare vrând să-i vie În ajutor, îl ocoli Și îi trimise o solie O rază spre a-l încălzi. Și-atuncea floarea cea plăpândă Plecase căpșoru-n jos Și plină de recunoștință Îi spuse: “mulțumesc frumos”. E primăvară! Un ciripit voios se-aude-n vale. E vocea primăverii. A sosit! În coruri mii și mii de rândunele Îți spun cu toate-un dulce “Bun venit!” Spre orizont
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de bucurie. Toma Maria-Emanuela, clasa a VIII-a Școala Gimnazială “M. Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Gheț Octavian Veșnica lună Din cer veșnica lună Coboară-ale ei raze De parc-ar fi străbună Printr-ale ale ei faze. Ca pe o stea plăpândă, Ca pe un vechi catarg Lumina tremurândă De tot se pierde-n larg... Și-a nopții strălucire Cuprinde-ntreg pământul Rămâne o lucire Se-aude numai vântul... A codrului cântare Învăluie lumina Și-mi freamătă chemare Doar pomul și surdina
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fastidios! De s-or întoarce știu doar codrii Și apa falnicelor mari, Căci în capcană fericirii Căzut-au mulți din ei hoinari... Ființă blândă Privire-ngândurată, Privire muribundă, A lumii nestemată În tine se abundă. De-ai fi o stea plăpândă Sau luna bolții vechi Tu, o ființă blândă A viselor perechi Și-o floare-nmiresmată De te-ai asemăna Știu sigur, ființă sfântă, Pe mine m-ai chema... Iar de-ai pleca vreodată Din vechiul nost’ pământ Pe-o apă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ochii pictați de imensitatea de verde crud în care roșul pur al macilor își flutură petalele. O mare de galben sau de verde în care roșul aprins al macilor întregește armonia culorilor, precum niște mimoze cu petalele lor mătăsoase și plăpânde, ce tremură la orice adiere de vânt. Alergând ca un copil sălbatic, las adierea vântului să îmi atingă chipul, voalul roșu de mătase să-mi învelească tălpile obosite de atâta alergat prin viață, iar ploaia de vară să îmi mângâie
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Bilha, al cărei unic fiu era încă prea mic ca să meargă la vânătoare. Într-o dimineață devreme, pe când toată lumea încă dormea, s-a auzit o voce de femeie: - Unde sunt fiicele Sarei? Unde sunt nevestele lui Iacob? Era o voce plăpândă și totuși mă trezise dintr-un somn adânc, la picioarele mamei mele. Ca și mine, Lea s-a trezit și s-a repezit afară și a ajuns exact în același timp cu Rahela. Într-o clipă, Bilha și Zilpa au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Mai e un copil, a zis Meryt. Vino, Den-ne, a zis ea. Prinde geamănul. Cu o singură împingere, Hatnuf a mai născut un copil, foarte diferit de fratele lui. În timp ce primul fusese gras și perfect, dar mort, acesta era plăpând, zbârcit, dar dotat cu niște plămâini de taur. Meryt a râs la auzul acestui sunet, iar camera a izbucnit în chicote, hohote și râsete de ușurare și de bucurie. Copilul nespălat, plin de sânge, respingător, era trecut din mână în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o cafea, vorbea de parcă și-ar fi vorbit sieși, fără să țină seama de prezența lor, evitîndu-le privirile. - M-au angajat ca menajeră, stați să vedem, era prin... Era cu cîțiva ani Înainte să se nască PM. Bietul copil, era plăpînd, mereu bolnav... Trebuie să spun că Arthus nu s-a interesat niciodată de el, și maică-sa nici atît. Oricum, În familia asta, totul era doar pentru fiul cel mare, Erwan. E adevărat că avea toate calitățile, era frumos ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
așteptarea loviturii de grație. Și nu auzi decît zgomotul sec al lamei care se Închide În ascunzișul mînecii. - Nu tu ai ucis-o. PM Întredeschise ochii, descumpănit. Fratele lui Îl amăgea? Vorbele lui sunau totuși adevărat. Speranța se Întoarse, firavă, plăpîndă. Poate că pînă la urmă n-avea să moară. - Lui Mary i-a tăiat gîtul cineva, spuse simplu Ryan. PM și-o reaminti pe tînăra femeie cu plete lungi care-i bîntuia nopțile de atîta amar de ani. Avea gîtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
putea să reînceapă lucrul. Pretutindeni pe suprafața planetei, umanitatea vlăguită, secătuită, Îndoindu-se de ea Însăși și de propria-i istorie, se pregătea de bine de rău să treacă pragul unui nou mileniu. 7 Unii spun: „Civilizația noastră e Încă plăpândă, Din noaptea neagră abia de ieșim. Imagini dureroase stau Încă la pândă; N-ar fi mai bine să nu le răscolim?” Povestitorul se ridică, Își adună gândurile și reamintește Liniștit, dar ferm, se ridică și reamintește Că o revoluție metafizică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
țină În frâu. Temperamentul Îl determină să fie nearticulat. Ea e cea rațională și a venit Îmbrăcată Într‑un taior albastru cu două rânduri de nasturi În față. E micuță. Sau poate că soțul ei supradimensionat o face să arate plăpândă. Oricum, are o mutriță drăguță, englezească, și care privește mereu În sus. Cred că atunci când copiii se uită la ea, văd o față plăcută, Înțelegătoare... - Și deci care‑i baiul? - Baiul e că Îmbătrânesc. Toți oamenii Învățați comit aceeași greșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a tremurat. - E treaba mea de unde-l am, tu vezi-ți de ale tale! Te avertizez! A luat insecta cu el și a ieșit trântind ușa. M-a lăsat cu ochii holbați și gura căscată, deci se poate și așa, plăpândul știe să se enerveze, ba chiar să amenințe. M-am ridicat și am început să mă plimb prin cameră. Uite că îl scosesem din sărite pentru prima oară. Acum aveam ocazia să-i arăt că vreau să plece, puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
era un bărbat blând, politicos, răbdător și de o sensibilitate aparte. Totdeauna, suferea mai puțin pentru dânsul, și mai mult pentru alții. Tot așa era și Vasilica... Incă de copil, lupte lăuntrice închideau în sine zbuciumul nepotolit al acelui trup plăpând, delicat și frământat. Vasilica, uneori, cădea într-o stare nostalgică, amintindu-și clipele de fericire petrcute în copilărie la casa de pe Deal. Iși petrcea, cât era ziulica de mare, scotocind prin livadă, curioasă și surâzâtoare, ciugulea struguri în vie ca
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de așteptat, însă nu s-a mai deslușit nici un zgomot... Apoi, dintr-odată, parcă am perceput unul - un zgomot însă nesfârșit de anemic și neînchipuit de jenant: pîca-pîca!... Am ciulit din nou urechile. Zgomotul s-a repetat, nerușinat, penibil și plăpînd: pîca-pîca!... Am și chestionat-o revoltat pe prietena mea: "Ai spus ceva?", încredințat că ceea ce îmi înregistraseră timpanele fusese un mic 33 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI să-și lase bala sa de melc asupra unei noi bulbucături de pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
destăinui cât porți tu la picioare. La tălpi sau în înălțime? I-am făcut un semn și păcătosul de Fuzzy a apărut, după zece minute, c-o pereche de sandale aburite dintr-un magazin. Era o pereche de sandale nemaipomenite, plăpânde, albastre, jupuite parcă de pe-un fluture, și, când le-am ridicat deasupra capului, am răcnit, cu ochii rîzîndu-mi în cap, către ei: "Băieți, asta este!" Apoi i-am trimis după tine, cu strigăte și șuturi în fund. Mai trase
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
piese de muzeu, cu care nimeni nu mai avusese curiozitatea să se împuște în ultimii 200 de ani. Căutară să se lipească de niscaiva studenți arabi, expediați de statele lor în Republica Socialistă România la studii, mai ales de unul, plăpând și nervos, despre care toată lumea pomenea cu încîntare în glas că s-ar fi aflat în posesia unui pistolet militar MACAROV, cu amortizor de sunet, calibru 9 mm. Își trimeseră bezele cu studenții aceia, îți făcuseră semne cu oglinjoarele, își
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vase comunicante: unul crește din celălalt, nivelele comunică osmotic, se egalizează și se confundă, se provoacă reciproc la o mișcare de translație și echivalare, propusă privirii ca spectacol al metamorfozelor perpetue: „pe ghergheful Înalților cedri se urzește brocartul poemului”, „visul plăpînd ia forma zăpezilor din zboruri”, „frunzele sunt fluturii verzi adormiți În cuvinte”, „elanul se imprimă În arbore și-n slovă”, „cu un toiag Învie În literă un șipot”, „e seva care urcă În glas și În tulpină”; poetul e Îndemnat
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
rânduielile slujbelor sfinte, mai apoi să Învețe copilul să facă semnul Sfintei Cruci și apoi, este foarte frumos pentru o mamă creștină să-l Învețe pe copilul ei cum să pronunțe dulcele Nume al lui Iisus, când glasul este foarte plăpând și limba sa poate să pronunțe.” Numeroși părinți Însă, fie sunt nepăsători față de educația religioasă a copiilor, fie sunt atât de orbiți de iubirea lor prea mare pentru odraslele lor, Încât nu vor să vadă nimic rău În firea lor
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ – O NECESITATE PENTRU SUFLETUL TUTUROR COPIILOR. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mariana DINTER, Adriana NASTASĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2133]
-
țară și de orice altceva păgânii n-au putut auzi de la el nimic. De aceea, atât guvernatorul cât și chinuitorii s-au înverșunat foarte împotriva lui încât, nemaiavând ce să-i mai facă, i-au lipit de părțile cele mai plăpânde ale trupului plăci de aramă înroșite. Acestea sfârâiau, dar el rămânea neînduplecat, neînfrânt și statornic în mărturisirea lui, răcorit și întărit doar de izvorul cel ceresc al apei vieții care țâșnește din coasta lui Hristos (In. 8, 38; 19, 34
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
universală, logica nației mele la fel, zeii mei se cuvine să devină ai tuturor, forma minții, ba chiar și a capului cu care gândesc, tind să devină exclusive. La calitatea de om, care nu are de partea ei decât forța plăpândă a abstracției, trebuie să ajung, după ce parcurg - mijlocit și rațional - calea dificilă a transferului și analogiei, pe când în hotarul primit, care are de partea lui vigoarea concretului, mă aflu instalat din capul locului fără nici un efort. Orice mare conflict are
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a tot ce îți este superior, ca soluție colectivă și deznădăjduită de supraviețuire. Sânt deci tentat uneori să circumscriu această expectorație azvârlită, prin jocul urii și al întîmplării, pe obrazul oricărei fapte care nu are de partea ei decât "forțele plăpânde ale veșniciei". Însă aș greși făcând astfel. Când Odiseu coboară în Infern, umbrele morților se îmbulzesc în preajmă-i să primească sânge pentru a învia o clipă, pentru a reveni o clipă la cuvânt. Toate aceste sanguine luări de cuvânt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
însă nu este acelaș lucru. Suntem în momentul trecerei de la barbarie la civilizație și trebuie ca societăței noastre să i se dea acel fel de teatru care să-i dezvolteze și să-i cultive inima; căci precum pe o vlăstare plăpândă un soare prea arzător este în stare să-o usuce; de asemenea și o societate tânără dîndu-i modele numai pur simțuale, o menține în starea de materialitate și-i corupe sufletul. Capitalul intelectual al actorilor ar fi putut să fie
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
viața apucată și idioată. Se îmbrațisează toți fericiți și smiorcăiți. ȘAPTE Încăperea, însângerată. Mariedl și Tatăl sunt legați de bancheta patului cu fire croșetate, fratele lui Mariedl și mama sunt pe saltea. TATĂL LUI MARIEDL: Putrezește lipsa de viață în plăpânde rupturi din sine. Cine ne-a legat oare atât de cu grijă? Mariedl aburește ca o grămadă de gunoi pe care o ținem permanent sub observație. Cine oare ne-a legat? Uterul matern puțind a cancer ațoșeste în găurile proaspăt
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
al femeii este pus de narator „în vina Sorții, care s-a dovedit zgârcită în ajutorul ei tocmai acolo unde ar fi fost mai multă nevoie de el, adică la femei, pe care le cunoaștem cât sunt de slabe și plăpânde.”120 Decameronul se dorește a fi o modalitate de evadare dintr-un univers mărginit, de consolare a gândurilor pesimiste ale femeilor, pe care altcineva nu s-a gândit să le analizeze sau să le privească cu gravitatea cuvenită, este o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
al femeii este pus de narator „în vina Sorții, care s-a dovedit zgârcită în ajutorul ei tocmai acolo unde ar fi fost mai multă nevoie de el, adică la femei, pe care le cunoaștem cât sunt de slabe și plăpânde.”120 Decameronul se dorește a fi o modalitate de evadare dintr-un univers mărginit, de consolare a gândurilor pesimiste ale femeilor, pe care altcineva nu s-a gândit să le analizeze sau să le privească cu gravitatea cuvenită, este o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
paliere sociale" cu o zgomotoasă revedere și cu Nicolae Dabija la proclamarea independenței Moldovei unde subsemnatul i-a luat primul interviu (înaintea BBC) lui Mircea Snegur iar apoi pe estrada din centru stăteau colaboratorii TVV. GRIGORE VIERU era un tip plăpând, cam străin de lume dar mereu arătat mulțimii pentru valoarea sa: POETUL cel dintâi al Moldovei în renaștere, și promotor al limbii române unice... Avea darul de a fi printre marii 189 prieteni chiar din prima clipă. A avut, cred
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]