1,860 matches
-
își flutură din nou aripile, tare, foarte tare, și simți că se ridica în aer. Trecuseră săptămâni întregi de când îi tăiaseră ultima dată aripile, acesta era motivul. Putea să zboare! Se înălță mult deasupra pământului și descoperi că putea să planeze. Nu prea mult. Animalele mirositoare erau mult sub el, urlând în sus, dar Gerard coti spre vest, urmând drumul pe care plecase Stan. Se îndepărta de răsărit, mergând spre întuneric. Cu mirosul lui puternic simți aromă de mâncare și zbură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
spre cer și să se îndepărteze. Douăzeci de minute mai târziu, în aerul mai rece, ajunse la coastă și porni în lungul ei. Era mai ușor acolo, pentru că erau curenți ascensionali, o binecuvântare pentru aripile lui obosite. Nu putea să planeze, dar tot îl ajuta. Trăia o senzație relativă de pace. Cel puțin asta simți până când o pasăre albă uriașă - extrem de mare, gigantică - se repezi pe tăcute spre el, trecu în viteză pe lângă și creă un vârtej care îl dezechilibră. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
relativă de pace. Cel puțin asta simți până când o pasăre albă uriașă - extrem de mare, gigantică - se repezi pe tăcute spre el, trecu în viteză pe lângă și creă un vârtej care îl dezechilibră. Când Gerard reveni pe traseu, pasărea se depărtase, planând pe aripile ei uriașe și plate. Avea un singur ochi, în centrul capului. Sclipea în soare. Iar aripile nu i se mișcau. Rămâneau drepte și plate. Gerard era mulțumit că nu era un cârd de astfel de păsări, ci numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Împărat roman, cam de zece ori mai mare decît mărimea naturală, iar pe mama ca pe unul din acei fluturi de o rară frumusețe pe care vara stăteam să-i observ În vecinătatea copacilor Înalți În jurul cărora le plăcea să planeze: o imagine atît de clasică ar trebui să mă liniștească. Dacă mi-aș fi Închipuit-o pe mama ca pe un colos, iar pe tata În chip de fluture, m-aș vedea cufundat din nou În probleme de identificare introiectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
spiritul, douăzeci de veacuri În care cea mai măruntă effusio seminis În afara căsătoriei a fost un peccatum gravissimum?) Ea reînsuflețindu-i sexul, el rumegînd vechi sentimente de culpabilitate! Tata scrisese În legătură cu fidelitatea În cadrul cuplului: „CÎnd o altă dragoste se ivește, planează deja mirosul morții“. Văzîndu-mă gata să cad În mrejele lui Maureen, cînd el m-ar fi vrut fidel Lui Delphine, mama a două din nepoatele lui, aș fi Înțeles să intervină chiar la Începutul acestei relații pentru a Îndepărta din preajma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
gata să cad În mrejele lui Maureen, cînd el m-ar fi vrut fidel Lui Delphine, mama a două din nepoatele lui, aș fi Înțeles să intervină chiar la Începutul acestei relații pentru a Îndepărta din preajma mea mirosul morții care plana În camera aceea din Cadogan Street, unde ardeam totuși destulă tămîie. Dacă ar fi văzut fotografiile lui Maureen cînd poza pentru impermeabilele Aquascutum, pentru cremele de frumusețe Revlon, pentru perucile Deltress („You’re ready for anything in a Deltress wig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
echilibru pe valurile Înalte ce-o Înspăimântaseră odinioară. Înțelesese brusc plăcerea schiului și a pericolului pe care ești stăpân; atunci se transformase dintr-o fetiță speriată Într-o adolescentă Îndrăzneață. În Bel Air, Kitty și Matthew priveau un șoim care plana deasupra unor pini Înalți, o trecătoare mostră de artă vie, prin bunăvoința zeului Împrejurimilor. Șoimul zbura spre Kitty și, pentru o fracțiune de secundă, păru că se va așeza pe umărul ei, dar se roti și plonjă deasupra văii. Priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Își agită cilii lungi și-și face botișorul În formă de inimă. Minnie e logodnica lui Mickey. Mănânc o salată imensă cu un haddock fraged ca o carne de copil. Cu miere și piper. Paulicienii sunt aici. Cel de colo planează printre corali ca aeroplanul lui Bréguet - lungi bătăi din aripi de lepidopter, ai putea paria o sută contra unu că și-a ochit foetusul de homunculus abandonat pe fundul unui athanor acum găurit, aruncat la gunoi În fața casei lui Flamet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lui Wakefield Îi e destul de cald În puloverul lui, În pardesiul de marcă și cu pălăria lui cu boruri largi, despre care crede ca Îl face să semene cu un gangster. Mașina lui Maggie, o utilitară sport Încrustată În gheață, planează ca În vis prin preeria albă. Ea Îi Înmînează programul. Astă seară este liber. MÎine la amiază, prînz cu barosanii, la Începutul după-amiezei - vizită la sediul Companiei, plecarea spre casă În seara aceleiași zile. Are un acut sentiment de déja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de propriul daimon este o crimă, una dintre cele mai grave. PARTEA A TREIA WINTRY CITY Wintry City e ca și acasă, Wakefield a fost aici de atîtea ori În ultimii ani, Încît e plin de nerăbdare cînd vede avionul planînd jos, pe deasupra unei imensități de cartiere cu căsuțe de cărămidă, animate de familii vechi de varii etnii, de imigranți proaspeți și de familii muncitorești. — Ce mai face ceaunul meu favorit, În care toate cele fuzionează? Îl Întreabă pe taximetristul arab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să-ți arăt cît sîntem de singuri și cum crește restriștea din noi./ În zări, iată, se ivesc besnele”. Oarecum pe aceeași linie se situează scurta secvență „Ea“ (în Contimporanul, anul II, nr. 33, 3 martie 1923), unde figura Libertății planează - spînzurată - deasupra „noului ev”: „De curînd, poliția tuturor neamurilor a prins-o ca pe o prostituată, și din steagurile a treizeci de națiuni i-au ghemotocit căluș pestriț și au spînzurat-o pe furiș noaptea, deasupra planetei... Cine, oare, se gîndește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și nu mai știu cum. - Unde în birou? - Acolo, chiar pe teancul de cărți din stânga, cum te uiți la Cioran. Ancuța privea direct spre posterul de pe perete, care îl înfățișa pe Cioran, cu telefonul într-o mână și cu cealaltă planând deasupra teancului. - Gata am localizat-o. - Dictează-mi e-mailul. Într-adevăr, Giulia era în stare să facă un film despre Dracula chiar și gratis, oricum trebuia să facă un film pentru examenul de an. Dar un film în colaborare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
se ocupe de plictiseala asta. Mama mea a dat din cap și s-a întors înspre singurul bărbat de până atunci care nu-și feri privirea când îi întâlni ochii. Lea avea văzul perfect. După una dintre poveștile ridicole care planau în jurul familiei mele, Lea își stricase ochii vărsând un râu de lacrimi la gândul că va trebui să se mărite cu unchiul meu Esau. Asta ar fi însemnat să crezi în povești, ba chiar să ajungi să vrei să cumperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a tras de mânecă, întrebându-mă în șoaptă ce m-a apucat de râd așa, iar eu i-am făcut semn că nimic, apoi am mai înaintat puțin și mi-am mai scos o dată capul din grâu, porumbeii tot mai planau pe deasupra postului de observație, am văzut că de jur-împrejur, pe o rază de vreo treizeci de metri, grâul era călcat în picioare, santinelă nu era, de parcă lancea aia i-ar fi ținut locul, și atunci m-am uitat în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mergeau alături, la doi pași În urma sicriului; Hipiotul-Cărunt era lângă ei, ținuse s-o Însoțească pe Jane până la ultimul ei domiciliu. Drumul era plin de pietre, arid, și totul avea probabil un sens. O pasăre de pradă - poate un șoim - plana alene, nu prea sus, În aer. „Locul ăsta trebuie să fie plin de șerpi...”, deduse Bruno. Luă de pe jos o piatră albă, ascuțită. Chiar Înainte de a ajunge la cimitir, parcă pentru a-i da dreptate, Între doi boscheți de lângă zidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
localizarea precisă a epavei. Oceanul era liniștit și coborâsem suficient către ecuator cât să ne bucurăm de nopțile pline de stele ale sudului. Era cald. Fiona îmi arăta, în fiecare seară, un pescăruș care găsise o mare plăcere în a plana aproape fără să miște aripile deasupra iahtului nostru. Întunericul din jur îi punea și mai mult în valoare silueta imobilă, de parcă era o sfârlează înfiptă în acoperișul cabinei. Mi-era teamă de viața nouă pe care o duceam. Era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
care l-ar putea avea, fără s-o intereseze altceva decât să testeze limitele echipamentului și ale propriului corp. Cocoțată pe mobil ca o pasăre pe o creangă, își desfăcu brațele larg, ca și cum ar fi fost pe punctul de a plana asemenea unei rândunele și sări jos. Nu era o reușită. Deși îndeajuns de sigur, mobilul nu funcționa prea bine pe post de suprafață de lansare, iar săritura se transformă într-un soi de țopăit răsucit. Ateriză în mâini, pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fără copii, întârzierea mi-a dat timp să privesc în jur. Mi-a plăcut din totdeauna Kilburn, cu trotuarele acoperite de gunoaie, cu amestecul etnic tumultuos - găseai de toate, de la cârciumi irlandeze cu rumeguș pe jos și scuipători, asupra cărora planau mereu zvonuri legate de IRA, până la agenții de voiaj și coafoare ținute de indivizi din India de Vest și la cel mai bun și mai ieftin restaurant cu specific sud-indian din Londra... În timp ce convoiul nostru de mașini trecea prin centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
știu nimic, atunci n-au cum să vă spună. Așa că nu are rost să-mi pierd timpul mergând. Schimbând subiectul, maiorul Întrebă: — Cum stați cu engleza? — Bine. — Bun, asta va ușura mult lucrurile. — Cine-i maiorul ăsta? Ambrogiani repetă numele, planând din nou peste toate consoanele mai ascuțite. — E ofițerul lor de legătură. Sau, cum spun ei, el „face legătura“ - folosi cuvântul englezesc - „dintre ei și noi“. Surâseră amândoi văzând ușurința cu care engleza le permitea vorbitorilor să transforme un substantiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
este În Veneția? Întrebă Brunetti. Un zâmbet de Încântare pură ieși la suprafață În ochii lui Viscardi. Încercă s-o reprime, dar nu reuși. Nu, commissario. Nu e În Veneția. E În Vicenza. Brunetti Își duse furia acasă, și aceasta plană Între el și familia sa În timpul mesei. Încercă să răspundă la Întrebările lor, Încercă să fie atent la ce spuneau, dar În toiul relatării Chiarei a ceva ce se Întâmplase la școală În dimineața aceea, văzu zâmbetul viclean de triumf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
deveni materializarea unei nemaipomenite flăcări. O, de când, poate, de mai bine de un an, se urmăreau, se doreau, se sorbeau din priviri, ori de câte ori soarta Îi aducea, fie și numai pentru o clipită, pe unul În fața celuilalt! De când, de câtă vreme, plana, acest moment, Între ei doi, și, iată, că, acum, pe neașteptate, el sesizase, izgonind și răpunând, totodată, neîndrăzneala, frica, rușinea, prejudecățile de tot felul, care le devastau viețile, de câte ori privirile li se Întâlneau, nevinovate! Acum, da, clipa, enormă, ca o
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
sigură. Eu sunt un adversar (dacă pot eu să mă numesc astfel) leal. Poate că Otilia te iubește pe dumneata sau pe altcineva (eu te-aș prefera pe dumneata). Ei bine, atunci demnitatea mea îmi comandă să nu las să planeze calomnia asupra ei. Otilia e o fată cuminte și aș fi mândru să am un copil ca ea. Dacă vei fi dumneata norocosul ei tovarăș (fiindcă nu văd siguranța ferecirii decât în căsătorie), află de la mine că Otilia trebuie respectată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trepte de ciment ale aprozarelor, croitoriilor și magazinelor de mobilă, culcușite la parterul versanților formați din blocuri cu câte opt sau zece etaje, Ho diábolos trântea melancolizat câte o tumbă, zburând așa, cu boașele atîrnîndu-i, cu brațele aruncate în cruce, planând iscusit și gâdilând cu muștiucul buzele trecătorilor pe care îi îndrăgea cel mai mult, (- Na, țațo, la piculină. Sărută mumos piculina...) amuzîndu-se că fumează pipa păcii cu cei mai de treabă bucureșteni... Dedesubtul său, încolonate frumos, ca la manifestație, defilau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vin pelin, din care ăsta își extrăgea învățăturile lui despre strung... De abia peste doi ani și-a dat săracul seama că nu mai răzbea să se culce deodată cu toate matracucile Operei, care îndruga vocalize. Și că pe deasupra României plana serios pericolul ca ori să se desfințeze Opera, ori să se desființeze meșterul Calistrat. - Ce mă face să presupun că s-a desființat Opera? - Mi se pare corect. Că doar nu Opera îl strungărea pe șurub... Opera e doar așa
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
corect. Atunci nu mai ai cum s-o driblezi! Federația a omologat! Trebuie ca s-o găsești... - În seara aceea mi-am părăsit separeul într-atît de tulburat... - Nu mă opări! - ...Încât, pîn' la baraca dispeceratului de șantier mai mult am planat... Devenisem căpiat să mă întorc în țară. Să văd, devin aici, sau nu, stăpânul lumii? Sau dacă nu pe de-a întregul, măcar al apartamentului, din care, cu atâta ușurință mă lăsasem alungat. Așa că, întîi, la dispecerat, într-un container
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]