1,060 matches
-
unului'. 'Unul' nu posedă nici identitate cu sine, 'identic și unul', fiind diferit de numai 'unul'. Unul nu este nici în 'diferențiere de sine', din același motiv că 'unul și diferit', este altceva decât doar 'unul în sine'. Urmând raționamentul Platonic 'unul' nu poate primi nici o determinare individuantă, pentru că orice determinare adăugată 'unului în sine' îl transformă în ceva diferit, ceva distinct de 'unul pur', unitate fără distinctivitate. Fără determinări de tip loc-poziție, mișcare, identitate, diferență, etc, rezultă că unul 'nu
Parmenide (Platon) () [Corola-website/Science/303653_a_304982]
-
avea nici o legătură. Rezultă că dacă zeii au făcut lumea umană au făcut-o fără să știe cum, ei neavând acces la știința din lumea umană, știința și lumea imperfectă, necesar fără interferență cu lumea divină. Menționăm că toate argumentele Platonice au vicii de procedură pe care nu le enumerăm pentru a nu complica excesiv super sumara prezentare a dialogului, dar invităm pe cei curioși să îl citească și să se delecteze cu ingeniozitatea intelectivă a construcției lui.
Parmenide (Platon) () [Corola-website/Science/303653_a_304982]
-
a fost în sfârșit pe potriva căutărilor sale: încuviințarea că există lucrurile incorporale, aspirația spre contemplarea Ideilor, l-au făcut pe Iustin să creadă în scurt timp că a dat peste înțelepciune și să aștepte viziunea lui Dumnezeu, însuși țelul filosofiei platonice. Înțelegând că a găsit filosofia adevărată, s-a retras la malul mării spre a medita. Aici a întâlnit un bătrân care, fiind creștin și căzând de acord, până la un punct, cu filosofia platonică în termenii căreia Iustin îi vorbise, l-
Iustin Martirul și Filozoful () [Corola-website/Science/303842_a_305171]
-
aștepte viziunea lui Dumnezeu, însuși țelul filosofiei platonice. Înțelegând că a găsit filosofia adevărată, s-a retras la malul mării spre a medita. Aici a întâlnit un bătrân care, fiind creștin și căzând de acord, până la un punct, cu filosofia platonică în termenii căreia Iustin îi vorbise, l-a întrebat ce crede despre suflet. Sufletul preexistă trupului și transmigrează, fiind etern și trecând dintr-un corp într-altul, ar fi spus Iustin, în deplin acord cu Platon. Dacă greșește, este pedepsit
Iustin Martirul și Filozoful () [Corola-website/Science/303842_a_305171]
-
Din acest punct de vedere, filosofia greacă este înțeleasă ca o revelație prin rațiune, având aceeași valoare pe care a avut-o revelația profeților evrei. Între filosofie și creștinism există deci o continuitate. Încercând să evite dificultățile întâmpinate de teoria platonică despre suflet (problema transmigrației), Iustin va ajunge să considere că sufletele nu sunt eterne prin natura lor (spre deosebire de doctrina lui Platon, unde sufletele proveneau din lumea ideilor și deci erau de aceeași natură cu Ideile), ci coruptibile și decompozabile, adică
Iustin Martirul și Filozoful () [Corola-website/Science/303842_a_305171]
-
lumea greacă și vechimea lui considerabilă. Comentariile la "Teogonie" recunosc caracterul ermetic al textelor orfice și subliniază că riturile nu pot fi înțelese decât individual, prin inițiere (coloanele VI și XX). Aceste interpretări se dovedesc a fi influențate de filozofia platonică, ele sunt probail o reacție la critica raționalistă care îi era adusă orfismului în acea perioadă. În Italia de sud, Tesalia și în multe alte regiuni din Europa de sud au fost găsite, tot în context sepulcral, lamele de aur
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
Boone Carlyle (Ian Somerhalder) este unul dintre personajele principale din serialul de televiziune american Lost. Boone este un personaj contradictoriu, cu o pasiune dusă la extreme, de iubire mai mult decat platonica, pentru sora lui, Shannon. Boone este ucis în primul sezon al serialului, dar mai apare pe parcurs, sporadic, în secvențele de viață ale surorii lui. Boone s-a născut în octombrie 1981. El este fiul Sabrinei Carlyle, femeie bogată, proprietara
Boone Carlyle (Lost) () [Corola-website/Science/304155_a_305484]
-
furnizează scheme cu care atrăgătoarele cântărețe de teen-pop prafează în jurul barelor fără centru ale lui [Diane] Warren [...] este în mare măsură datorită acelei noi formații r&b [Pilge] care pretinde exprimaricizare emoțională TOTALĂ, musicantissi-Maximarae și mai puține curbaje. Inutile notele platonice ... incomparabile cu Paris Hilton, Jessica Simpsons, ce cântă peste aștepări, în timp ce femeia cu acoperirea plămânilor înălțați o pot ridicaăn vârful oricărui top din Europa." Ieșirile lui Carey folosind instrumente electrronice cu mai puțin de 5 clape precum drum machine, sintetizatoare
Mariah Carey () [Corola-website/Science/304319_a_305648]
-
la sfârșitul anului 1931 la reședința de la Berchtesgaden, locuința preferată a führerului pentru tot restul vieții. Unchiul Evei, Alois Winbauer descrie primii ani ai relațiilor lor: Heinrich Hoffmann în memoriile sale adaugă: Dacă la început relația lor era mai mult platonică, ea fiind doar o tânără ștearsă și sfioasă, în 1932, la 20 de ani, Eva devine amanta führerului. Discreția în care a învăluit întâlnirile cu Hitler a făcut asupra lui o impresie dintre cele mai favorabile. Tot în această perioadă
Eva Braun () [Corola-website/Science/312547_a_313876]
-
fi considerată „idealistă”. Idealismul metafizic este o doctrină ontologică care susține că realitatea însăși este incorporală sau experimentală în esența sa. Pe lângă asta, idealiștii nu sunt de acord cu faptul că anumite aspecte ale mentalului ar fi mai fundamentale. Idealismul platonic afirmă că abstracțiile sunt mai fundamentale pentru realitate decât lucrurile pe care le percepem, pe când idealiștii subiectivi și fenomenaliștii tind să privilegieze experiența senzorială în detrimentul raționamentului abstract. Idealismul epistemologic este o viziune potrivit căreia realitatea poate fi cunoscută doar prin
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
1997-2003] "Viața lui Isidor" [= "Damascii vitae Isidori reliquiae", ed. C. Zintzen, Hildesheim: Olms, 1976] Wolf, J. Chr., „Excerpta ex Damascii libro MS. peri archon”, în "Anecdota Graeca, sacra et profana", Hamburg, 1722-1724, vol. IV, pp. 195-262 Kopp, J., "Damascii philosophi platonici quaestiones de primis principiis", Frankfurt am Main, 1826 Ruelle, Ch.-E., "Damascii successoris Dubitationes et solutiones de primis principiis", "În Platonis Parmenidem", vol. I și ÎI, Paris, 1889 Polymnia Athanassiadi, "Persecution and response în lațe pagânism: the evidence of Damascius
Damascius () [Corola-website/Science/311407_a_312736]
-
avar, cheltuielile sale depășesc cu mult cele permise. Tot Strozzi i-l prezintă pe umanistul Pietro Bembo, prietenul lui. Prestigiul intelectual, acompaniat de prestanța fizică fac impresie asupra Lucreției și începe cu el o strânsă corespondență. După câteva luni dragostea platonică dintre cei doi devine mai pasională, după cum arată corespondența lor , încât atunci când poetul se îmbolnăvește în iulie 1503, ea merge să-l viziteze. La Medelana, unde se refugiase curtea din Ferrara din cauza ciumei, Lucreția primește vestea morții papei Alexandru al
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
frumusețea sa ("dacă există cineva de o frumusețe perfectă în această lume aceasta este regina de Navarra", scria Brântome). E dificil de separat realitatea de ficțiune, unele din aceste relații fiind nefondate, ca cele incestuoase cu frații săi, altele fiind platonice. La sfârșitul lui 1560 Caterina de Medici a încercat să o căsătorească pe Margareta cu Don Carlos fiul regelui Spaniei Filip al II-lea, iar mai târziu cu Sebastian I al Portugaliei, dar în ambele cazuri tratativele au eșuat. Așa
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
Schnädelbach lasă oarecum în suspensie răspunsul la această importantă întrebare, dar se-nțelege din text că el este negativ. Al șaselea defect al creștinismului, după Schnädelbach, este rodul efortului de a integra platonismul. Ca urmare a acestei infuzii de filosofie platonică, a fost introdusă o separare radicală între suflet și corp, între lumea de aici și lumea de dincolo. Rezultatul este un dispreț pentru lumea pământească. Al șaptelea defect originar al creștinismului ține de modul de tratare a adevărului istoric. Recursul
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
bărbații homosexuali. Chiar dacă "shonen-ai" literar se traduce "Boy's love" (dragoste între băieți) termenii nu sunt sinonimi. În Japonia "shonen-ai" este folosit ca termen pentru ficțiunile care descriu povești despre băieți preadolescenți și /sau adolescenți al căror relație evoluează de la platonic la romantic, în timp ce " Boy's love" este folosit ca nume de gen pentru ficțiunile care descriu sau conțin contexte sexuale și fac referire la vârsta protagoniștilor (excepție făcând "shotacon-urile"). Personajele principale de obicei sunt :"seme"(agresorul/atacator) și "uke" (ținta
Yaoi () [Corola-website/Science/310504_a_311833]
-
deci să facă rațional ceea ce trecea sau era ravonal, să facă deci un creștinism filosofic. Reprezentanții acestei mișcări considerate ca un mare pericol pentru religie și biserica creștină au fost Basilide din Alexandria, Carporates din Alexandria care a folosit teoria platonică a reminiscenței pentru a demonstra natura divină și deci, superioritatea lui Isus față de oameni, iar cel mai important dintre ei pare a fi fost Valentin care avea să impresioneze prin vastitatea cunoștințelor și ascuțimea inteligenței. Lui i se datorează inventarea
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
de față, decât sub forma abordării generale a ideilor sale care au raport cu filosofia. Despre sf. Augustin s-a spus că ar fi un "Platon creștin", formulă adevărată nu numai pentru că în opera lui se găsesc teme și motive platonice și neoplatonice, dar și pentru că reînnoiește spiritul creștin cu cercetarea considerată stare fundamentală, așa cum ea trecea și în opera filosofului grec. sf. Augustin a definit scopul propriilor sale cercetări ca fiind sufletul și Dumnezeu. Problematica cercetării, pe lângă scop ca element
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
că realitatea lui Dumnezeu nu este compatibilă cu creatura, fiind una, simplă, infinită și de neînțeles. Neavând aceeași natură cu creaturile, nu poate fi înțeleasă rațional. Dumnezeu este contopire, obscuritate, mister. Metafora platoniciană a luminii este răsturnată aici; pe linie platonică, Dumnezeu era lumină, deci iluminare, adică extaz intelectual. Pentru Palamas, El este obscuritate, ascundere, incompatibil cu puterile noastre de înțelegere. Omul nu este coesențial dumnezeirii, prin urmare unirea cu Dumnezeu nu are loc printr-o esență comună (fie ea intelectul
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
Duhului Sfânt, ceea ce înseamnă că gândirea profană (dialectica) nu poate fi adecvată la conștiința religioasă. Corpul omenesc este un templu, o biserică a lui Dumnezeu, deci nu poate fi privit ca un principiu al răului. Această dihotomie trup-suflet, de sorginte platonică („"soma-sema"”), este considerată de Palamas drept cea mai mare eroare a păgânilor. Trupul este creat de Dumnezeu, deci este sediul îndumnezeit al sufletului și al intelectului. Cunoașterea lui Dumnezeu trebuie să aibă loc prin intelect. Palamas înțelege însă intelectul în
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
instrument pentru această „anulare” a lucrării minții este rugăciunea neîntreruptă, cu ajutorul căreia ne putem proteja de intervenția gândurilor, înfrânând mintea. Palamas se pretinde potrivnic aristotelismului și în general modului de gândire transmis de lumea elenă, deși gândirea sa este profund platonică, "energiile necreate" fiind în esența lor avataruri ale ideilor platonice sau mai degraă ale ideii plotiniene de emanație. Putem recunoaște, de asemenea, în teza energiilor necreate, un inedit răspuns la problema universaliilor. Palamas este la un moment dat condamnat, dar
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
cu ajutorul căreia ne putem proteja de intervenția gândurilor, înfrânând mintea. Palamas se pretinde potrivnic aristotelismului și în general modului de gândire transmis de lumea elenă, deși gândirea sa este profund platonică, "energiile necreate" fiind în esența lor avataruri ale ideilor platonice sau mai degraă ale ideii plotiniene de emanație. Putem recunoaște, de asemenea, în teza energiilor necreate, un inedit răspuns la problema universaliilor. Palamas este la un moment dat condamnat, dar venirea la putere a lui Ioan VI Cantacuzino îl reabilitează
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
tradițional, se numea „platonism” în mod indistinct. Este prin urmare un termen metodologic sau didactic, un instrument modern de delimitare între platonismul precreștin și cel de după Hristos. Astăzi termenul este utilizat pentru a desemna, în consecință, acel segment al tradiției „platonice” care s-a dezvoltat în cultura păgână a Greciei elenistice în primele secole după Hristos, o tradiție spirituală esențialmente mistică dar distinctă de creștinism. Reprezentanții acestei tradiții se considerau ei înșiși platonicieni, asumându-și însă o învățătură diferită de ceea ce
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
Punctul de pornire al acestei tradiții se situează în Egiptul elenizat, la Alexandria, astfel încât și influențele dinspre religiile orientale și-au spus, la rândul lor, cuvântul. În concluzie, putem spune că neoplatonismul a fost o tradiție care se autoidentifica drept „platonică”, fără a fi însă astfel în mod riguros. El poate fi totuși înțeles dintr-o perspectivă contextuală, ca un ultim efort a intelectualității grecești non-creștine de a se reabilita și de a rezista în fața creștinismului, a cărui ofensivă începe, la
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
lui Xenocrate a fost Polemon (350-267 î.Hr), care împinge platonismul spre o sinteză cu influențe stoice. Acestora le urmează reprezentanții așa-numitului Platonism Mediu, o perioadă de vreo cinci secole, caracterizată de sincretism filosofico-mistic, susținut de doctrine în esență platonice dar cu serioase infuzii stoice, aristotelice, orientale, neopitagoreice. Este vorba de personaje destul de puțin cunoscute ca Arcesilaus, Carneades, Antiochus din Ascalon (130-68 î.Hr, în perioada activității sale Academia fiind deja pustiită, în urma căderii Atenei din anul 88, astfel încât Antiochus
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
încercând să apropie platonismul de aristotelism și de stoicism), Aristus (fratele lui Antiochus, conducătorul școlii până în anul 55 î. Hr), Posidonius din Apameia (135-50 î.Hr.), apoi Theomnestus din Naucratis (activ în anul 44 î. Hr), după moartea căruia centrul filosofiei platonice se mută la Alexandria, unde Heraclit din Tyr era deja activ în calitate de reprezentant al Noii Academii. În Noua academie din Alexandria activează nume ca Eudorus, cel împreună cu care asistăm la completarea amalgamului de doctrine existent deja în Academia Medie cu
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]