1,160 matches
-
un schimb de cuvinte bine măsurate cu sula bătrână de la recepție. Și-a luat toate măsurile ca, de data asta, să ajung acolo unde trebuia și m-a escortat personal până la ușa salonului Pluto unde mi-a spus, făcând o plecăciune: — Acum e bine, domnule? — Excepțional, am spus eu. Uite, ține asta. Nu, vă mulțumesc, domnule. — Ei, hai. Ce înseamnă cinci dolari? — Clubul nostru luptă împotriva bacșișurilor, domnule. — De data asta n-are cum să-ți facă rău. Nu ne vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
înjurat, iar chelnerii și-au râs de mine și m-au înșelat. Încet dat irefutabil, m-am bășit în taxiul care ne ducea înapoi la apartamentul ei dublu. Limba îmi era ca un frazzfurter carbonizat. Pe la jumătatea drumului, însoțit de plecăciunile portarului - un adevărat desfrâu de umilință bine jucată - am constatat într-una din oglinzile din hol că fermoarul pantalonilor se rupsese și că chiloții roz se zgâiau triști prin șliț... Am o teorie. Ele hotărăsc, nu-i așa? Fetele hotărăsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să vă ajute să păstrați 108 și mai departe acest tezaur sfânt ce s-a păstrat de la strămoșii noștri rugători. Vă mulțumim pentru dragoste. Dumnezeu să vă binecuvinteze și să să vă aibă sănătoși și buni rugători către Domnul. Cu plecăciune, duhovnicul Sfintei Mănăstiri „Marta și Maria” Căușeni împreună cu stareța și preotul slujitor Gheorghe. Protoiereu Mitrofor Andrei Cireș 24 august 2004 În această sfântă mănăstire îți aduci aminte că întradevăr nu-ți aparții ție însuți, ci lui Dumnezeu Celui Ce te-
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
a intra în supărările nevoii, de-a grăi împotriva cugetelor sale sau a mai suferi vorbe împotrivă. Depărtat fiind de curți, nu mai are grija Domnilor, nici a se sili să intre în dragostea lor. Nu se vede a sluji plecăciunilor ce le cer cei mari, ci se află întru a sa norocită sărăcie. A nu face cuiva strâmbătate se silește, după cele viitoare păzește cele de față și așază grijile sale pentru sine, neamestecîndu-se în trebile altuia. Nelipindu-se de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
închis la culoare. Salută alți senatori, mai vorbi puțin și făcu doi pași în urmă. Domitius Corbulo îi spuse, cu vechea lui încredere de militar: — Augustus, te rog... Sora mea Milonia murea de nerăbdare să vină - râse. Femeia făcu o plecăciune, vizibil emoționată: tânărul Împărat văzu o revărsare de păr negru, strâns lejer, cum se obișnuia în Phrygia; glasul care vorbise venea de departe. Ea își înălță capul, el nu observă dacă era frumoasă sau nu, dacă era tânără sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
unei istorii adevărate. Fără o istorie cu exemple ilustre, nu se poate educa spiritul unui popor și ne vom trezi că ajungem, ca niște orfani părăsiți, scuipați și batjocoriți de popoarele lumii, așa zis civilizate, cărora să le mulțumim cu plecăciune și nespusă deferență, când ne mai dă câte o pomană amărâtă, invariabil însoțită de un strașnic șut în fund... Marea migrațiune Ieri că cam zburlisem eu un pic pe presa aceasta care mă stresează, ori de câte ori intru în contact cu vreun
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de preferat să fii tu primul care te uiți la el, și nu invers, sau să-l privești într-o oglindă. Desigur, puterile lui sunt foarte limitate, dar, așa cum te cunosc eu, este mai bine să-l eviți. Fac o plecăciune adâncă în fața Vasiliscului. Pe cap poartă o coroană jackard, negru cu auriu, ce imită pielea de boa și mișcă apos din ochii lui mari și verzi fără sprâncene. Îmi întinde o gheară de cocoș și se prezintă ceremonios: Bazilikos, văr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fi un fenomen foarte lent, totuși nu destul de lent ca să-l priceapă toată lumea. Dacă nu intervine o catastrofă, rămâne în bună măsură neobservat, la fel cum trecerea de la timpul mitic la cel real este, în fapt, imperceptibilă. Mai fac o plecăciune în fața filozofiei Vasiliscului și plecăm. Alte creaturi fabuloase Ai grijă la Hinchipun, spiridușul șchiop! Mai cu seamă dacă e seară și ulițele sunt pline de șanțuri și gropi; dacă zărești un felinar fosforescent care te orbește, stai o clipă locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
îmi fulgeră pentru o clipă imaginația. Tocmai dau să plec, când Hipogriful se îndreaptă în galop spre gard, îmi deschide poarta cu ciocul și mă poftește înăuntru. Dacă nu mă înșel, ți-ai dori o plimbare prin văzduh??? Fac o plecăciune cu reverență, căci Hipogriful trebuie mereu întâmpinat cu respect, și mirarea înflorește nestingherită pe fața mea. Cum de mi-ai aflat gândul? Gândurile sunt lucrul cel mai ușor de citit, nu e necesar să cunoști niciun alfabet pentru asta, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
procesului într-o zi ploioasă. (Se înclină și pleacă. Își reia poziția în banca acuzării.) Judecătorul: Grefier! Verifică te rog de ce procesul nu a fost planificat într-o zi cu ploaie. Grefierul: Se anunță secetă toată luna, domnule. (Face o plecăciune și iese.) Judecătorul (către avocatul acuzării): Nu era necesar. Toată lumea a înțeles că era vorba de o activitate civică de majoră importanță. Judecătorul: Domnii Philip sunt poftiți în față pentru interogatoriu! (Pauză...) Aș dori să fac o precizare. Domnii Philip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
acord, dar trebuie să admitem că este o soluție demnă de a fi luată în seamă. (Judecătorul își scoate o cască din ureche și îi face semn cu mâna să continue... Sinele Mare face un pas înainte, urmat de o plecăciune.) Sinele Mare: Ne pare rău că am supărat-o pe doamna Cleopatra. În graba și entuziasmul nostru de a veni și de a pleca, mai ales, de-acasă, după cum eram însuflețiți de sentimente nobile... într-o direcție sau alta, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o coroană de sârmă pe cap. Alături, în dreapta mea, îl recunosc pe furnicoiul vătaf, ce purta o armură metalică, cu zale argintii. Ținuta lui dreaptă și harnașamentul dădeau impresia de un înalt grad cavaleresc. A arătat spre mine, făcând o plecăciune adâncă în fața împărătesei. Spune, care ți-e dorința?! tună ea lovind cu sceptrul nestemat în podeaua de marmură roșie. Nu știu să am vreo dorință! răspund în timp ce măsuram cu privirea sala uriașă a tronului cu pereții bordați cu catifea neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
acest cuvânt într-o singură limbă. Mă întreb, dacă cu alte ocazii, într-o altă limbă, voi mai putea simți la fel în raport cu acest cuvânt. După un timp, m-a vizitat Ndonde, căpetenia tribului Makonde. Părea îngrijorat. A făcut o plecăciune și a început să-mi relateze ce a văzut la televizorul hanului de la marginea rezervației. Mergea adesea acolo să consume bere, ce-i era interzisă în ideea că alcoolul ar putea avea efecte imprevizibile asupra spiritului războinic al tribului Makonde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
s-o păstrezi de-aici înainte și s-o trăiești altfel. Ești absolvită și iertată! Oricare îți vor fi fost motivele ce te-au condus aici! a tunat părintele făcându-și larg semnul crucii. Ea îi mulțumește atunci, schițând o plecăciune rapidă și pleacă ca din pușcă spre apartamentul ei, ca și cum nu mai putea pierde nicio clipă. Înghite aproape întreg flaconul de somnifere, cam cât și-a calculat ea că ar fi necesar pentru ca de data asta să n-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
În aceeași zi l-am văzut pe Moș Crăciun. Survola în cercuri deasupra lor într-o sanie trasă de doi reni. Renii s-au oprit la marginea terasei și Moș Crăciun a sărit sprințar din sanie, a făcut o adâncă plecăciune și a început să descarce niște cutii mari și pătrățoase, înveșmântate în hârtii lucitoare împodobite cu funde. Cei cinci omuleți s-au ridicat pe rând de pe bancă și, în ciuda hainelor sofisticate, păreau mai mult ca oricând niște copii. Se bâțâiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
îngerul, desfășurând un pergament pe care era scribăluit în hieroglife, probabil, numele meu. Îmi indică cu unul din degetele-gheară unde trebuie să semnez. Nu pot înțelege numele meu, de-acolo din cer, așa încât semnez indescifrabil. Rulează disciplinat pergamentul, face o plecăciune onctuoasă, rotindu-și o dată aripile deja deschise pentru zbor. Apoi îmi întinde mâna: Puțină nesinceritate nu strică nimănui, ăsta a fost în parte unul din scopurile vizitei mele. Mai gândește-te la asta, trișează puțin și-ai să vezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Înlocuite, pentru ei, cu niște jilțulețe meșteșugite, cu spătar Înalt. Teofilo continua să Îi facă semn cu mâna, În timp ce restul rămăseseră nemișcați. Îl așteptară pe poet să se apropie pentru a se ridica toți deodată, Înclinându-și fruntea Într-o plecăciune mută, măsurată dar politicoasă. Dante Își plecă și el fruntea, uluit: Întregul corpus al artei fiziognomoniei era acolo, dinaintea ochilor săi. Câinele, vulpea, maimuța, leul, În chip de oameni, Îl fixau atent. Și calul, și acvila... Până În acea zi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
limbi străvechi, ca de altminteri și vecinul său, Antonio da Peretola, jurist și notar, ilustru expert În ambele Drepturi, continuă el, Îndreptându-și degetul spre un chip cu trăsături ascuțite și echivoce, ca ale unei vulpi. Bărbatul răspunse cu o plecăciune ceremonioasă. — În serviciul Curiei romane, Îmi Închipui, zise Dante, Încercând să Își ascundă răceala. — Șeful Cancelariei Sanctității Sale. Cândva, confirmă vulpea. Însemnele și prestigiul rangului său erau dezvăluite de lanțul greu de aur și de inelele ce Îi Împodobeau degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
s-ar fi bucurat de un permis de liberă trecere. În dreptul ușii se Încrucișă cu cârciumarul, care avea aerul că așteptase momentul acela pentru a se apropia de el. Părea nerăbdător să Îi spună ceva, dar se mărgini la o plecăciune stângace și la câteva vorbe de salut bolborosite. I se păru că, În timp ce vorbea, nu scăpa din ochi grupul celui de al Treilea Cer, și că nici acestora, la rândul lor, nu le scăpa nici un gest de al său. Ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
am întors către calculatorul în a cărui strălucire rece și albăstrie, ca a safirului, mă scăldam de săptămâni întregi. Bea avea parte de ceremonii cu trandafiri și yoga, eu mă alegeam cu radiații de la calculator și cu cocoașe de la atâtea plecăciuni menite să satisfacă toate mofturile șefei mele. Din păcate, verdele mă prindea și mai puțin decât albastrul. Cana cu cafea era aproape goală. M-am îndreptat către bucătărie ca să mi-o umplu la loc. — E grozav! am auzit-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
rugăciune pentru ca acest copil să supraviețuiască. Îngropase deja șapte fii și fiice. Dar mulți au rămas convinși că copilul era un demon. Dintr-un motiv ascuns, Laban, care era cel mai superstițios om care se poate întâlni (scuipa și făcea plecăciuni ori de câte ori se întorcea spre stânga, urla la fiecare eclipsă de lună), a refuzat totuși să plece urechea la cei care susțineau că Lea ar trebui lăsată să moară noaptea afară. A proferat niște înjurături, mai degrabă blânde, pentru că copilul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Într-o clipă, tata s-a aruncat la picioarele fratelui său. Am crezut un moment că a căzut străpuns de o săgeată nevăzută sau de o suliță aruncată de undeva. Dar apoi s-a ridicat în genunchi, a făcut o plecăciune adâncă și apoi și-a dus fruntea la pământ iar și iar, de șapte ori. Așa își saluta de obicei un sclav stăpânul. Mama și-a întors privirea, rușinată. Unchiul meu părea și el stânjenit de gestul fratelui său, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ciobănesc al lui Iacob, Esau s-a întors spre fratele său și l-a întrebat, cu o voce care suna exact ca a tatălui meu: - Cine sunt acești bărbați falnici? Și Iacob și-a prezentat fiii, care au făcut o plecăciune adâncă în fața unchiului lor, așa cum fuseseră învățați. - Acesta e Ruben, întâiul meu născut, fiul Leei, care stă și ea aici. Mama și-a plecat și ea capul foarte jos, cred că mai puțin din respect, cât mai mult ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
s-au terminat și ele au continuat să cânte spunând un sunet care nu însemna nimic și totuși dădea glas bucuriei, plăcerii, dorului, liniștii. „Lu, lu, lu”, cântau ele. Când au terminat, Ruben le-a aplaudat și a făcut o plecăciune adâncă înspre rudele noastre. Iosif, Iuda și Dan de asemenea s-au ridicat și s-au înclinat în fața lor. Eu m-am gândit în sinea mea: „Aceștia patru sunt favoriții mei și ei sunt cei mai buni dintre frați”. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au adunat în jurul focului, sperând că străina va veni și ea și ne va spune o poveste. Mesagera a ieșit din cort și văzându-ne adunate în jurul ei, s-a înclinat adânc, cu degetele desfăcute larg, într-un fel de plecăciune ciudată. Apoi s-a îndreptat, s-a uitat la fiecare dintre noi în parte și a zâmbit ca un copil prins cu o smochină furată. Wenrero era și ea om ca toți oamenii. Eram fermecată. Le-a mulțumit mamelor mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]