1,535 matches
-
învolburatul Olt, într-o casă înconjurată de alei de trandafiri, de vietăți de toate felurile, de oameni calmi și binevoitori, deviza romanului fiind, fără mari rezerve, dorința de implantare a lucidității într-un timp și într-un spațiu aflat în plenitudinea transformărilor. Scriitoarea ne prezintă o lume rânduită (în toată complexitatea ei genetică, educațională), dar nu și desăvârșită, precum o „carte de semne, un trepetnic” (Mircea Vulcănescu). Aflați în căsuța lor, la poale de munte, cei doi soți, Alexandra (Alek) și
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cunoașterea necuprinsului dumnezeiesc, incapacitatea de a putea ajunge la capătul cunoașterii acestui necuprins, totodată omul cunoscându-și propriile limite. Sufletul, atras fiind de Dumnezeu, este într-o continuă și fără oprire mișcare ascendentă pe scara virtuților către treptele superioare ale plenitudinii harului, până la îndumnezeire. Acest urcuș este elanul către Dumnezeu ce presupune eliberarea de patimi și o creștere spirituală spre „măsura vârstei deplinătății lui Hristos”. Este vorba de doctrina epectazei (întindere, urcuș, alungire) ce este una dintre contribuțiile majore ale Sfântului
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
urcuș continuu spre desăvârșirea a cărei hotar este nehotărnicirea. Cu alte cuvinte, singura limită a perfecțiunii este faptul că nu are nici o limită. Potrivit acestei învățături, sufletul, atras fiind de Dumnezeu, este într-un continuu urcuș către treptele superioare ale plenitudinii harului. Îndumnezeirea omului, aici pe pământ, ca și în veșnicie, implică un progres permanent și o întindere fără sfârșit. Este și o formă de stabilitate, căci sufletul este fericit, participând la Dumnezeu, dar și o continuă mișcare ascendentă, fără limite
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
esențial urmând să fie jucat fie de un personaj-raisonneur, fie de însăși conștiința "scindată" a protagoniștilor. Ca personificare a conștiinței și a rațiunii umane, corul era menit să vehiculeze "sensul liric" (citește: metafizic) al întregii drame, aducând "esența", "ideea", la plenitudine și vitalitate, într-o viziune organică și cuprinzătoare. În cor se condensează de fapt "întreg lirismul situației și al destinului" (sensul ocultat, transcendent), în vreme ce "pe seama actorilor se lasă cuvintele atotgrăitoare și gesturile atotcuprinzătoare ale dialecticii tragice denudate"94 (spectacolul). Deși
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
științifice în ceea ce privește formarea universului, prin afirmația că știința este suficientă în descoperirea originilor și legilor sale, nu credem că este fondată în totalitate, întrucât ea exclude sacrul, pe care nici limbajul, nici știința nu-l pot cunoaște sau descrie în plenitudinea formelor și potențelor sale. Poziția lui Socrate legată de relativitatea cunoașterii ni se pare mai adecvată în această privință și mai convingătoare în încercarea de a găsi un răspuns plauzibil întrebărilor formulate. De altfel, însuși renumitul savant englez ajunge în
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Ibidem, p. 189. 64 Juan Martín Velasco, Introducere în fenomenologia religiei, Editura Polirom, Iași, 1997, p. 56. 65 Ibidem, pp. 74-75. 66 Velasco subliniază faptul că divinul reprezintă "realitatea absolut diferită de toate celelalte realități mundane, deplina perfecțiune și totala plenitudine de ființă, Binele suprem, valoarea supremă și demnitatea augustă". (J. Martín Velasco, op. cit., p. 82). 67 Ibidem, pp. 82-83. 68 Julien Ries, op. cit., p. 35. 69 " Această declarație a fost comunicată lui Gabriel Liiceanu odată cu dorința expresă a lui Petre
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
era legată de această primă tresărire. Vedeam cum veneau la noi oameni, care vorbeau cu tata și cum din ceea ce spuneau izbucneau hohote de râs, sau înjurături de admirație, sau sticliri de ironie în priviri, dispreț sau satisfacție secretă, o plenitudine a trăirii, o jubilațiune intensă, adesea pentru un singur cuvânt rostit de al lui Bașă, capiule și ce i s-a răspuns, căscăundule, ce putea spune cutare și în loc de asta a spus, ce bă?! Cu degajări nu o dată spectaculoase de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ei de motorină din podelile negricioase, cu scậrțậitul acela sinistru din încheieturile bătrậnelor uși greoaie, școala era pentru mine un adevărat Paradis. Mă îndreptam către ea cu bucuria de a-mi umple sufletul de lumină și taină și reveneam cu plenitudinea întậlnirii cu minunata mea Frență. Lecțiile mi le făceam acolo în cậmp, la iarbă verde, alături de vacile sau oile care pășteau liniștite primprejur. Înmuiam ușor condeiul în călimara cu cerneală și urmăream cu precizie matematică liniile oblice, subțiind sau îngroșậnd
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
fibrele toxice reducând activitatea lor asupra organismului, ele formează compuși insolubili cu metale grele (plumb, cobalt, mercur, cadmiu) și le elimină din organism. Sunt bogate În pectină merele, sfecla, dovleacul, vinetele, morcovii, caisele, prunele. Fibrele dietetice creează o senzație de plenitudine, reduc rata de absorbție a glucozei În sânge la nivelul intestinului, ceea ce este foarte important pentru cei ce respectă dieta. Fibrele sunt implicate În excreția acizilor biliari care conțin colesterol. Fibrele dietetice au un efect benefic asupra dezvoltării pozitive a
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
constipația. Multe persoane normale evacuează un scaun la 2-3 zile, deși majoritatea prezintă câte un scaun zilnic, iar unii chiar de 2-3 ori/zi. Simptomele cauzate de constipație sunt puțin alarmante: oboseală, cefalee, insomnii, ușoară anorexie, disconfort abdominal, senzație de plenitudine. Cauza constipației ar putea fi întreruperea peristaltismului în regiunea fără plexuri intrinseci; materiile fecale trec pe aici cu dificultate. Diareea Eliminarea frecventă de scaune neformate care conțin resturi alimentare nedigerate reprezintă diareea. Ea apare din cauza tranzitului accelerat din intestinul subțire
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
nu o permit. Căile descendente medulare pot influența reflexul de micțiune, determinând capacitatea de a opri sau iniția micțiunea în mod voluntar. Pe măsură ce vezica se destinde, impulsurile de la receptorii vezicali transmit, de-a lungul căilor ascendente medulo-corticale, o senzație de plenitudine și nevoia de a urina. Dar, ca răspuns, micțiunea pot fi oprită temporar prin activarea căilor descendente care stimulează inervația simpatică a sfincterului uretral intern și nervii motori somatici ce inervează sfincterul extern. La fel, micțiunea poate fi inițiată, chiar dacă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
lungul Întregii veri. Simțind un frison În preajma artezienei, trecătorii o ocolesc și Își ridică gulerul. Este un refuz, o Închidere vinovată și o frustrare voluntară care dă altă perspectivă și altă rezonanță vîntului. VÎntul este aici kigo pentru că apare În plenitudinea efectului să tomnatec, atinge apogeul simbolic al vremii vitrege de toamnă. Se răstește, vorba lui Topîrceanu, cu vocea lui tiranică. VÎnt de toamnă - fîntîna-arteziană alungă trecătorii Dan Doman Iată mai jos un poem parcă făcut să ilustreze ceea ce s-a
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
artei o mai nobilă menire, să o reintegreze vieții umane cu o pondere mult mai substanțială În economia acesteia. Și să recupereze astfel terenul pierdut, scoțând-o din orizontul minoratului perpetuu și asigurându-ne că ea este responsabilă de asigurarea plenitudinii vieții, că numai datorită ei viața Își poate regăsi vibrația tonică originară, autentică. Situarea esteticului În prelungirea eticului Îi redă celui dintâi seriozitatea și forța pierdută, dar, totodată, salvează și eticul de anemierea și fadoarea rigoristă. Fapta umană ce resimte
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
scriu, se vorbesc sau se cântă. Numai ele sunt demne de o prezidare semidivină. Motivul unei absențe Absența categoriei "artă" în cultura greacă și în cele influențate de ea ulterior nu constituie o lacună, ci o ontologie. Este marca unei plenitudini, nu a unei insuficiențe. Iar considerația redusă față de realizatorii de imagini nu vine numai dintr-o indemnitate socială, ci și dintr-o constatare filosofică de inanitate. În spatele oricărei estetici stă o cosmologie; ca și în spatele refuzului esteticii; iar concepția lor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
escaladați, în secolul al XVIII-lea, fiindcă îi descria Rousseau). Și, așa cum Augustin Berque vorbește de "tranziția peisagistică", moment intermediar între "societățile ținuturilor" și "societățile peisajelor", ne-ar plăcea, pe urmele lui, să evocăm creația artistică drept moment intermediar între plenitudinea magică și modelizarea prin intermediul mașinilor 69. În istoria mondială a formelor, "arta" ocupă un loc fugitiv și redus: efemer și cantonal interstițiu între Egipt și America, ca să prescurtăm. Precum Landschaft-ul german sau, pentru a crea o imagine, precum Parisul antebelic
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
convențională, depeizantă și rece. Alb-negrul ține de detașarea simbolică; culoarea, de atașarea indicială. Mai puțin exigentă și mai amabilă, ea desăvârșește "efectul de realitate", care este aptitudinea unei imagini de a nu apărea așa cum este, ci drept lumea însăși în plenitudinea și concretețea ei, adusă ca atare până la noi în învelișul ei sonor crud. Odată cu videosfera, întrevedem sfârșitul "societății spectacolului". Dacă există o catastrofă, aceasta este. Eram în fața imaginii, acum suntem în vizual. Forma-flux nu mai este o formă de contemplat
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cum am văzut, copilăria semnului era viitorul semnului. Orientarea nu mai este spre codurile și corpurile domestice, ci spre starea sălbatică și mișcarea liberă. "Limbajul corpului": triumf festiv a Liniei Trup asupra Liniei Cuvânt. În deșertul afectiv al raționalizărilor moderne, plenitudinea corpurilor tăcute (ca desenele copiilor și-ale nebunilor) revitalizează energiile pierdute. Artă naivă și mută, deci internațională (favorizată în această calitate de toate regimurile totalitare, ca fiind cea mai puțin subversivă dintre artele scenei), dansul a găsit în transmisia video
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sub specie temporis. Dar noua divinitate este actualitatea: Întruparea împinsă până la limită. Micul ecran nu face să vibreze lumina celei de-a opta zile, cea a viziunii apocaliptice care ne va permite în sfârșit să-l vedem pe Dumnezeu în plenitudinea lui (sub toate fețele lui). Mai modest, el iluminează cele șapte zile ale săptămânii iradiindu-ne cu realitate. Icoana creștină spunea: Dumnezeul vostru este prezent. Icoana postcreștină: prezentul să fie Dumnezeul vostru. De la idol la idol, aceasta ar fi atunci
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
expresie privilegiată unei mulțimi de iubiri familiale aproape anonime, omenește cu nimic mai puțin intense pentru că stau mai jos în ierarhia poeziei (sau a societății homerice). Statornicia lumii pe ele se întemeiază, și nu doar ca forță germinativă, ci ca plenitudine de viață a afectului uman. Ecoul, cât o epopee de mare, al trăiniciei și patosului acestei legături este însăși Odiseea, povestea întoarcerii acasă, cu iubire, a unui soț la soția și la fiul lui. Pe de altă parte, atunci când principiul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
lui și locul lui în ierarhia existențelor din univers. Și cu cât este mai mare puterea de viață care însuflețește un om, deci tensiunea dintre forță și limită, cu atât destinul lui este mai tragic. Iar Iliada, ca poem al plenitudinii forței, 67 al atotprezentei dureri și al morții, este cel mai tragic poem. Tot ce conține epopeea poate fi analizat în această lumină, până în amănunt. În Iliada, durerile generic umane capătă formă specifică prin dubla determinare a stării de război
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
la sfârșitul întrecerilor de care. 121 Această latură a firii lui Ahile, străină de imaginea omului violent și crud când era stârnit de durere, de mânie și de ofensă, poate fi adâncită și în alte direcții. Este în el o plenitudine și un prisos de viață care se cheltuiește și altfel decât în sfera discordiei și a nimicirii. În anumite naturi, forța vitală ia forma generozității. Ahile, bucuros fiind să-și sporească averea adunând prăzi (obiecte de preț, animale și femei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
poveri ale lui. Și apoi, sistemul de referință în care poate fi definită libertatea marelui spirit al Furtunii nu ține de sfera arbitrarului. Libertatea lui Ariel are totuși un conținut care îi conferă consistență și densitate, iar acesta este bucuria, plenitudinea bucuriei de a fi. Privească cineva lumea, întreaga lume și toate înfățișările ei: dacă știe să vadă, va vedea, regn după regn, până și în acela care cuprinde durerea, că existența iradiază o mută jubilație care așteaptă să i se
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
expresie privilegiată unei mulțimi de iubiri familiale aproape anonime, omenește cu nimic mai puțin intense pentru că stau mai jos în ierarhia poeziei (sau a societății homerice). Statornicia lumii pe ele se întemeiază, și nu doar ca forță germinativă, ci ca plenitudine de viață a afectului uman. Ecoul, cât o epopee de mare, al trăiniciei și patosului acestei legături este însăși Odiseea, povestea întoarcerii acasă, cu iubire, a unui soț la soția și la fiul lui. Pe de altă parte, atunci când principiul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
lui și locul lui în ierarhia existențelor din univers. Și cu cât este mai mare puterea de viață care însuflețește un om, deci tensiunea dintre forță și limită, cu atât destinul lui este mai tragic. Iar Iliada, ca poem al plenitudinii forței, al atotprezentei dureri și al morții, este cel mai tragic poem. Tot ce conține epopeea poate fi analizat în această lumină, până în amănunt. În Iliada, durerile generic umane capătă formă specifică prin dubla determinare a stării de război și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Priam la sfârșitul întrecerilor de care. Această latură a firii lui Ahile, străină de imaginea omului violent și crud când era stârnit de durere, de mânie și de ofensă, poate fi adâncită și în alte direcții. Este în el o plenitudine și un prisos de viață care se cheltuiește și altfel decât în sfera discordiei și a nimicirii. În anumite naturi, forța vitală ia forma generozității. Ahile, bucuros fiind să-și sporească averea adunând prăzi (obiecte de preț, animale și femei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]