1,400 matches
-
să privească pe pereții din odăi ca să copieze în acuarelă un tablou ori o fotografie. Bătrânul nu-i dădu însă voie să stea decât lângă el în sufragerie, trimițîndu-l cu Felix să aleagă și să se înapoieze. Într-o zi, plictisit, îl puse să-i povestească ce-a văzut la cinematograf, unde el nu fusese niciodată. Titi, narator din plăcere, începu: - Întâi arată un puț cu roată, pe urmă vine o fată cu o găleată mare, apoi apar doi bătrâni, un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
gândești și la lucruri mai pozitive, dar lasă-mă pe mine, ca avocat, să te pilotez. Te tulbur numai cu o întrebare: Ți-a lăsat moș Costache vreun act, vreun, ca să zic așa, testament? - Nu mi-a lăsat nimic, zise plictisită Otilia, lasă-mă acuma.Nu mi-a lăsat, și nici nu știu c-ar fi făcut vreun testament. Mie nu-mi trebuie absolut nimic. - Pianul e al tău, în orice caz, își dădu în petic Stănică,trebuie să-l revendici
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
maică? întreba o bătrână pe Marina. - Ia, mort! crezu Marina că explică. G. Călinescu - Tânăr sau bătrîn? - D-apoi cine mai știe? Peste șaizeci de ani.Bătrînă dădu din cap: - Tânăr, vai de mine, ce-a avut? - Boala morții, răspunse plictisită Marina și se duse dupăpreoții care tocmai veneau. Popa Țuică era mai supărat ca oricând de uneltirile necuratului, asupra căruia țuica nu avusese un efect satisfăcător. - Toți suntem muritori, tăiculiță, fu consolația lui. Văzînd-o pe Aurica și uitând unde se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dacă n-ar fi fost mai intelectual să-și fi îmbrăcat tricoul mov. Oricum nevărgat, necangrenat de crustele sărate ale transpirației. Genel se și înființă în inima ei, înhățîndu-i și palpîndu-i șoldul jilav. Palma îi era fierbinte, vocea de oficialitate plictisită să tot azvârle tâmpitele în închisoare. - Nu te strigă pe tine, către seară, golanii la portiță: "Nicolici C. Maria, treci afară ca să ne facem exercițiile de antiaeriană pe tine"? - Nu mă strigă, piui deznădăjduită fătoaca. Nu mai mă strigă nici unul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
spațiul cel mai plin de pucioasă al rubricilor revistelor de scandaluri. Nenorocește bărbați, foarfecă tineret, sleiește averi, e exact genul de cucoană ce-și amenajează o căpiță de fân în salon pentru jocurile adulterine. Ultimul ei soț, doctorul Scurfuleț, încornorat plictisit, îi trântește anumite prafuri în mâncare și îi înnoadă câteva glande. În cel mai scurt timp, trupul ovaționat și afurisit al taifunicei doamne Cosiția se va acoperi cu un planșeu gros de osânză și va cântări un chintal. Urmează divorțul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prezenta și cele două, trei dezavantaje ale faptului că, atunci când ți-era lumea mai dragă, chicotea. Se întoarse și chicoti, mai departe, către lungană: - Ți-am spus eu! Ce zici?... Să-i spunem? Soră-sa, slăbănoaga, baletă un mic gest plictisit, din care se putea înțelege orice. Cocondy reluă: - Patricia este un nume de aviatoare! - Vreți să spuneți că într-adevăr a zburat? - Da, domnule! Și, în timp ce zbura, a doborât și câteva recorduri mondiale. De altitudine. De zbor neîntrerupt, de kilometri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zumzăiau prin cap, îi plăcea. IF-ul intui corect că într-o țară cu ioc presă și televiziune, lăsată doar la discreția zvonurilor, Bucureștiul, la ora aceea, mai avea o țâră și avea să explodeze sub noutatea istoriei cu Raicopol. Plictisit, orașul sugea asemenea istorioare ca un burete. Probabil că, prin regula amănuntului adăugat, pe alocuri, se ajunsese deja la varianta cu o echipă de parașutiști pachistanezi ce-și găsise adăpostul prin subteranele metroului și care, deschizând chepenguri secrete, puteau debarca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
curate, frumoase și albe de la apă, se cunoaște că muncește cu ele. Mulțumită fizicului toate fetele o admiră iar băieții se uită la ea cu jind. Ea știa ce urmărește Marinică, tot încerca să se bage în viața ei, și plictisită nu-i dădea nici o atenție. Văzând că nu are nicio șansă cu ea, a început s-o vrăjească pe Malvina. Într-adevăr, Malvina era solidă, blondă cu ochi albaștri, bucălată iar pistruii de pe obrăjori accentuau aerul șăgalnic naivă, un copil
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mai bine. Baia l-a reconfortat și nu putea să-l refuze. Soția era de înălțimea lui Paul cu ochii albaștri, o dobrogeancă veselă și drăguță care îl șicana mereu. Paul o contrazicea puțin însă în final dădea din mână plictisit. Aveau un apartament cu două camere mobilate frumos și un prunc pe care îl iubeau... într-un cuvânt era o familie fericită! Paul ar fi dorit să muncească șofer, deci să lucreze în exploatare și să renunțe la atelierul de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
înmormrntarea trebuia să aibă loc atât de târziu și vorbea cu ajutorul lui, aflat tot pe capră: - Ce-o mai fi și asta? Să duci omul Ia groapă cînd>e noapte!... - Nu i-o fi plăcut lumina soarelui, spunea leneș și plictisit celălalt cioclu, un om înalt și slăbănog, cu mâini lungi ca de maimuță și un chip livid de băutor. Dricul intrase într-un șanț acoperit cu o zăpadă pufoasă, și o roată din spate se scufundase până la butuc. Ajutorul se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pentru viață, iar conștiința o rană deschisă în sâmburele vieții. Nu este omul un animal abandonat morții? Și nu este o tragedie în faptul de a fi om, adică un animal veșnic nesatisfăcut, suspendat între viață și moarte? Sânt complet plictisit sau mai bine zis distrus de această calitate de a fi om. Dacă aș putea, aș renunța pe loc, dar ce să mă fac, animal? Drumul înapoi nu-l pot parcurge. Și apoi, aș risca să devin un animal care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sau nebuni, de permit fericirea alături de ei. Oamenii talentați și dotați se mistuiesc în mizerie și boală, capetele productive ale omenirii își consumă energia în utopii, pentru ca bogații să poată visa. Iar bogații cine sînt? Nefericiți din fericire, sterili și plictisiți, emasculați și dezgustători. Lumea este atât de nedrept organizată, încît nu poți decât înnebuni dacă te gândești la sistemul de repartiție, la inegalitățile prin sistem ale universului. Dacă justiția socială ar fi singura mea obsesie, aș fi pierdut. Nu înțeleg
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Între mine și clădirea de beton În care se afla și clasa mea nu erau decât câțiva deținuți care culegeau gunoaiele de pe jos. Totuși, traversând curtea, m-am speriat de un cor de fluierături, râsete batjocoritoare și „invitații” din partea deținuților plictisiți, aflați În clădirile din jur. Toate Închipuirile pe care le aveam mai devreme În legătură cu Îmbunătățirea sistemului penal dispăreau cu repeziciune. În primăvara petrecută În Kentucky am Învățat multe despre motivație. Atunci când am fost rugat să predau un curs de drept
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
descreștere când Sara e dezamăgită de faptul că stă prea mult departe de casă. Până să se mărite, experiențele sunt puține. Graficul urcă ușor la începutul fiecărei etape (studii, munca la GG, munca la kibuț) și coboară atunci când se simte plictisită sau izolată social. Perioada de dinaintea căsătoriei este foarte greu de reprezentat în grafic. Sara nu oferă explicații pentru alegerea profesiei sau pentru motivele și planurile care ar putea clarifica traseul vieții ei. Alegerile legate de carieră sunt decriptate pe considerații
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
Al doilea sex este o operă fundațională în tranziția de la feminismul egalității la cel al diferențelor. The Feminine Mystique este o lucrare ce ridică vălul confortabil de pe situația americancelor casnice, de pe imaginea lor de femei împlinite, fiindcă arată cât de plictisite, de prostite de reclame și de viață limitată între pereții casei, de inutile și dezabuzate se simt acestea în „sfânta familiexe "„familie" republicană”, și a avut un impact suficient de mare ca să o determine pe autoarea ei, Betty Friedanxe "„Friedan
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
dezvoltare. După observarea atentă a fiecărui copil, pentru stabilirea cerințelor individuale de Învățare, cadrele didactice pot planifica activități instructive adecvate nivelurilor de dezvoltare. Elevii ale căror așteptări depășesc sau se situează sub nivelul lor de dezvoltare Își pierd interesul, devin plictisiți, neliniștiți sau se simt frustrați. Centrele de activitate le permit copiilor să-și exprime opțiunea, răspund nevoilor și intereselor elevilor, iar conținutul disciplinelor, dezvoltarea conceptuală și a deprinderilor se Întrepătrund cu interacțiunea directă a copiilor cu materialele și mijloacele didactice
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
omorât ! — Era, oricum, mai mult mort decât viu, ridică Golea din umeri. Cum poți să omori așa ceva ? Melania se năpusti asupra lui, lovindu-l cu pumnii. Bărbatul așteptă ca furia femeii să se potolească, dar, după câteva clipe, mai degrabă plictisit, socoti că e timpul să pună capăt scenei, așa că îi trase un dos de palmă care o trânti la podea. — Unde ai pus sacii ăia ? întrebă. Și, aducându-și aminte, ieși ca să cotrobăiască prin magazie. Se întoarse, despături și estimă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ce cântă și zboară în același timp, omulpasăre își ascuți limba între dinți, slobozind triluri suitoare. Se înălță, fâlfâind din aripi, și desenă rotocoale tot mai mari și mai iuți. Sau cel puțin așa credea el. Calu îi făcu semn, plictisit, să se potolească și Mierlă încetă să-și mai agite aripile, strângându-și brațele pe lângă trup și înghițindu-și piuitul. Calu fornăi, sumețindu-se ; în liniștea care se lăsă, se auzeau măruntaiele muntelui de gunoi, bolborosind. — Bă, care ești acolo ? necheză
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-i da idei, zise Isaia. Se apropie de foc și-și deschise cărțulia de rugăciuni, silabisind din vârful buzelor. Își făcea, din când în când, câte o cruce largă și continua, absorbit. — Nu te mai fă atâta, îi aruncă Pârnaie, plictisit. Nu e nimenea pe aici să te vadă. — Lasă-l să exerseze, interveni Bunelu, privind trist la chiștocul pe terminate. Ca să poți convinge pe alții că nu te prefaci, trebuie să fii și tu convins. Cum vine, ca să păcălești pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
despre un tată așa de grijuliu de progenitura sa și se gândi că Gonzalv trebuia ajutat să obțină o catedră. Automat își aduse aminte de Conțescu și ceru informații asupra lui. Conțescu nu murise - relată Gonzalv Ionescu în mod flagrant plictisit; dimpotrivă, susținea că se află mai bine. - E o remisiune aparentă, boala nu iartă, zise tare Gonzalv, iar în sine deplânse neglijarea cursurilor, situația iarăși turbure a catedrei în toamnă, dezorientarea studenților. Într-atât îi intrase în cap lui Gonzalv
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai era vorba de o simplă delicvență. Se chema că "dobitocul" făcea altă politică. "Dacă e așa, treaba lui, mie nu-mi mai rămâne decât să-l dau afară din casă." Ideea însă apărea pedagogicește și mai riscată. Prin urmare, plictisit, Ioanide cădea tot mai mult în muțenia lui și, în ciuda motivelor de a stârni un scandal imens, nu făcuse deocamdată absolut nimic. Aceste preocupări dădură fizionomiei lui Ioanide, la masă, o astfel de înfățișare, încît doamna Ioanide crezu că pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fără o lungă experiență. De data asta arhitectul tăcu, fiindcă era jignit, precum și din frica de a nu se exprima brutal. Femeia G. Călinescu începu să mânuiască tacâmurile și Ioanide auzi, atins până în adâncul sufletului, sonoritatea cuțitului și furculiței. Indolenta, plictisită și renunțând a analiza cazul, mânca. Arhitectul, om inteligent, nu putu să nu observe comicul împrejurării. Ar fi putut curma scena intrând pur și simplu în sufragerie. Însă amorul propriu, curiozitatea psihologică de a vedea până unde merge insensibilitatea Indolentei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
uzeze solicitând prea mult de la un guvern a cărui calitate legală o punea la îndoială. Voia grațiozități, nu succese obținute prin luptă. Pomponescu reușise a crea cuvântul de ordine al renunțării la superfluu, și asta era de rău augur. Ioanide, plictisit, deși mereu indiferent, macheta pentru el fiind o faptă suficientă, se-ntîlni iar cu Gulimănescu. . - Ce mai faci? Întrebă acesta, plin de râsete în ochi. . - Cu sănătatea bine. N-am bani! - Cum asta? De la biserică și primărie trebuie să scoți o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un gest oarecare, spre a para întrebarea. . - Mă Ioanide, tu trebuie să ai copii mari, parcă așa mi-ai spus.Arhitectul făcu un gest de denegație. . - Cum? N-ai copii? Nu vrei să ai copii? . - Am avut! zise în fine plictisit și trist Ioanide. - A! Care vasăzică, ți-au murit. E prost, foarte prost, îmipare rău. Și eu am avut un băiat, care mi s-a prăpădit. Pe urmă am căpătat altul. Ce să faci? Fără copii nu poți trăi. Ai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și liniște. Ceasornicul din buzunarul vestei pocnea îngrozitor. Într-o zi, soneria telefonului zbârnâi cu putere, făcîndu-l să sară în picioare. Ex-ministrul se duse singur la aparat, plin de palpitații. . - Doctorul Fessler? fu întrebarea glasului necunoscut. . - Greșeală! răspunse Pomponescu demoralizat. Plictisit, începu să scotocească prin hârtiile sale, să reia cunoștință de arhiva lui internă. Dădu peste o tipăritură curioasă, grotescă pentru un cititor nepregătit, și care era a unui unchi al tatălui său, colonelul Remus Pomponescu. Acesta întocmise o genealogie a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]