1,069 matches
-
cu laptele meu... Mîncați, prieteni, beți și îmbătați-vă de dragoste! 2. Adormisem, dar inima îmi veghea... Este glasul prea iubitului meu, care bate: Deschide-mi, soro, scumpo, porumbițo, neprihănito! Căci capul îmi este plin de rouă, cîrlionții îmi sunt plini de picurii nopții." 3. "Mi-am scos haina, cum să mă îmbrac iarăși? Mi-am spălat picioarele: cum să le murdăresc iarăși?" 4. Dar iubitul meu a vîrît mîna pe gaura zăvorului, și mi-a fost milă de el atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
pantofi negri, foarte bine lustruiți și-o cravată portocaliu-deschis. Părea un loc scump. Jeanșii mei erau uzi și întăriți de noroi. Pete lungi, maronii mi se întindeau pe brațe și pe față și pe cămașa udă leoarcă. Bocancii îmi erau plini de apă și lipăiau. — Bună, am spus. Mă întrebam dacă vindeți dictafoane. 17 O adiere invizibilă de vânt Stăteam pe marginea patului meu din hotelul Willows și despachetam un dictafon nou din cutia lui de plastic și polistiren. La începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
antipodul mișcării neo-woodstockiene Înfierate de Bruno. Cu grijă, acesta scoase din portofel un manifest intitulat SOLIDARITATE CU MIOARELE BRIGASCE! L-am scris as-noapte..., făcu el cu voce joasă. Am discutat ieri-seară cu crescătorii de animale. Nu se mai descurcă, sunt plini de ură, oile lor sunt pur și simplu decimate. Asta din cauza ecologiștilor și a Parcului național din Mercantour. Au reintrodus lupii, haite de lupi. Care mănâncă oile!... Vocea lui Bruno urcă dintr-odată, izbucni În hohote de plâns. În mesajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
facă nimic cu viața lor. Mama le‑a făcut o cafea ca să se încălzească, le‑a dat și câte o felie de pâine unsă cu un strat gros, iar fiul ei primește o felie la fel. Tinerii cu găleata sunt plini de zel și de socialism, Hans e plin de o ambiție care‑i așa de puternică, încât îl face să înoate împotriva curentului; chiar și împotriva curentului de înaltă tensiune, care‑i un dușman invizibil, se poate lupta, iar Hans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
stindardului n-am făcut multă vreme nimic ca să-l afirmăm. Ne-am rezumat la mesele În comun, urmând modelul chibuțurilor (În fine, Îl vedeam pe Leac mâncând), chiar dacă de muncă umăr la umăr nici nu putea fi vorba. Eram prea plini de bani, Florin se descurca de minune cu atelierul lui sofisticat, Sorin nu avea deocamdată nevoie decât de asistența noastră pasageră. Suportul ideologic al noii noastre organizații era destul de greu de formulat. Era greu să te afirmi anarhist Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
aici? - Pentru că vrem să-i stingem de tot doar după ce ieșim din munți, În fața altor neamuri cărora să le arătăm marea noastră putere, le-am răspuns. Nu-mi pricepură toate vorbele, dar ceva-ceva prinseră ei, așa că se uitară la noi plini de mirare. - Eu sunt Krog, iar printre prinșii mei se află Dupna, strănepotul zevzecului de fiu al Tatălui, cel căruia Tatăl nu i-a lăsat nimic din puterea lui. - Dupna, zici? Îngânară oamenii aceia. Vrem și noi să-l vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Întunecați, cu fețe Întunecate, cu fețe cenușii, cu un aer febril, hăituit, mizer, chinuit, forfotesc Încolo și-ncoace, dar parcă lumina strălucitoare și vraja zilei i-au fermecat pe toți cu puterea unui descîntec, așa Încît și ei parcă sînt plini de speranțe, de veselie, de bunătate, parcă sorb, ca dintr-un izvor de energie esențială, Înălțătoare, băutura amețitoare și măreață a zilei. Între timp, pe stradă gonesc proiectilele strălucitoare ale mașinilor zburînd ca gloanțele luminoase, polițiștii voinici, cu obraji roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
coruptă a orașului - o viață ucigătoare, perversă și sterilă, ce sălășluiește lent În uriașele Încăperi ale nopții strălucind de finețea vătămătoare a mîndriei și urii, acolo unde răsună doar cuvinte frumoase și curtenitoare, iar ochii veșnic bătrîni și răi sînt plini de bucuria unui consimțămînt mîrșav. O lume a morților ticăloși, atît de puternică prin zidurile protectoare ale bogăției sale obscene, prin corupția sa iubitoare de moarte și necredință, prin impertinența plenitudinii sale istovite și prin greutatea derutantă a mulțimii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spre băiatul care rămăsese În ușă, rosti ironic, pe tonul aspru al celeilalte femei, dincolo de care se simțea totuși clar nuanța plăcută a glasului ei răgușit. — E-n ordine, „Georgia“! Hai, intră! Băiatul intră Încet, privind-o Încă cu ochi plini de uimire. O recunoscuse din prima clipă. Era o fată din orășelul unde se afla universitatea de stat la care era student și provenea dintr-o familie de oameni modești și cumsecade, bine cunoscută În oraș; dispăruse de-acasă cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pricep? Ha, ha, ha!... Pricep chiar foarte bine, ha, ha, ha!... Ai perfectă dreptate... ha, ha, ha... Cum să nu pricep? Sau poate fi vorba de un dialog amical, de o curiozitate binevoitoare, poate cam aspră, Între oameni simpli, dar plini de bunăvoință? Atunci să ne Închipuim o scenă: o scenă cum am Întîlnit de zeci de mii de ori În labirintul nopții pe tot țărmul continentului. Într-o fundătură Îmbîcsită, prin ferestrele camuflate, Încadrate Într-un perete vechi de cărămidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Închisoare, pe care el Îi apărase. Se dusese să-i vadă și tocmai venise de-acolo, iar taică-tu spunea că, În clipa cînd l-a văzut, a priceput imediat de unde vine și că pantofii și marginile pantalonilor Îi erau plini de praful roșiatic din Niggertown, cum nu mai e altul pe lume. „Așa o fi, Mel“ - a zis taică-tu - „cred că nu ți-e tocmai ușor, dar tu n-ai nici o vină“— a zis. „Ai făcut tot ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
da filmulețe cu cocoși musculoși, pășuni verzi cu floricele și muzică de Vivaldi. Ei, ce spuneți despre proiectele mele de a avea pe masă hrană „eco", adică sănătoasă? Știu că veți cârcoti împotriva preocupărilor mele actuale și-mi veți spune plini de nostalgie, că pe lumea aceasta mai există câteva bunicuțe, care au, fiecare, câte 10-15 găini, care mănâncă porumb netratat și fac fitness toată ziulica la liber, prin bătătură, că în urma unor cercetări aprofundate s-a descoperit că mai există
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ca să nu te mai reîncarnezi? Subiectul disputei mai scotea din când în când capul pe ușa dormitorului. Avea o figură îngrozită. Spre marea sa mirare, convorbirea nu degenerase în insulte, țipete, blesteme. Din contră, în ultima parte ochii Adelinei erau plini de lacrimi. La sfârșit, i-a urat rivalei o noapte ca o trufanda. Clar, în ochii lor el era monstrul. L XLVI Am ajuns în Roman pe la nouă seara. Ningea cu fulgi mari, peronul era luminat jalnic de un bec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
avut lupte cu ei. Se retrăgeau și distrugeau armamentul, Îl aruncau de o parte și de alta a drumului, ici-colo se mai auzeau tunuri. Când ni s-a comunicat capitularea ne-a dus Într-o pădure numai de brad, eram plini de păduchi, ca de pe front, de, și am rămas acolo În refacere. Luna aia de refacere a fost cea mai grea. După o săptămână mereu Întrebam, când mergem acasă, când mergem acasă? Se zvonea că mergem Împotriva Japoniei care Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să fie amabilă și să facă două cafele. Nu părea să se sinchisească de cei câțiva care Încă mai așteptau În curte să fie primiți În audiență. Spuse că Îi cunoaște pe toți și știe exact ce vrea fiecare. Sunt plini de jalbe mărunte, de intrigi și de ifose. Amabilitatea inspectorului i se părea Însă foarte suspectă fostului său elev. La Casa de copii școlari, acolo unde se văzuseră ultima oară, relațiile lor nu erau decât cele obișnuite dintre un simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să se teamă de cruzimea dușmanului sau asigurîndu-se cu abilitate de aceia care i se par mai îndrăzneți. În plus, este firesc ca dușmanul să ardă și să devasteze țara în primul moment al atacului, atunci cînd oamenii sînt încă plini de curaj și hotărîți să se apere; de aceea, după cîteva zile, principele trebuie să se teamă mai puțin, deoarece cînd curajul tuturora a slăbit, pagubele s-au produs și ele, iar răul este acceptat și împotriva lui nu mai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
reușit să domnească tot timpul fericit, cu toate că a asuprit poporul, însușirile lui îl făceau să apară soldaților și popoarelor lui atît de minunat încît acestea din urmă stăteau uimite și ca încremenite în fața lui, pe cînd cei dintîi se arătau plini de respect și mulțumiți. Și pentru că faptele lui au fost deosebite pentru un principe nou ce era, vreau să arăt pe scurt cît de bine a știut el să adopte natura vulpii și a leului, animale pe care, cum am
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Începură să se Încălzească la soare și să sară. Când săreau, pluteau. La Început făceau un salt și când aterizau rămâneau Împietriți pe loc ca și cum ar fi fost morți. Nick știa că până să termine de mâncat aveau să fie plini de viață ca de obicei. Fără roua din iarbă i-ar fi luat o zi Întreagă ca să umple o sticlă de cosași și unde mai pui că pe mulți i-ar fi strivit Încercând să-i prindă cu pălăria. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
veți primi pământ și un împrumut de la stat ca să vă construiți o vilă, să vă cultivați pământul și să vă întemeiați o familie. Eu, care sunt o biată santinelă la graniță, o să fiu țăran pentru câțiva dinari. Toți plaustri erau plini cu pământ. Cele două șanțuri se vedeau clar. Soldații se îmbrăcară în grabă. În clipa aceea, la marginea pădurii, la vreo patru sute de picioare de ei, venind parcă din infern, își făcură apariția quazii. Strigau cu toții, rotind securile deasupra capetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
senină, Velunda s-a arătat în pădure, printre frasini, în apropierea unui izvor. Așa îi povestiră lui Vitellius cei doi mesageri trimiși dincolo de Rhenus ca s-o aducă pe vrăjitoare. Spuseră că refuzase să-i urmeze. Adăugară cu hotărâre, dar plini de respect, că vrăjitoarea - după cum știau cu toții - nu ieșea niciodată din pădure, care era templul și sălașul ei, și că toți cei ce doreau să-i vorbească trebuiau să meargă la ea. Chiar și cel mai puternic om din lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Pentru că voi sunteți ca mormintele văruite, care, pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinlăuntru sunt pline de oasele morților și de orice fel de necurățenie. 28. Tot așa voi, pe dinafară vă arătați neprihăniți oamenilor, dar pe dinlăuntru sunteți plini de fățărnicie și de fărădelege. 29. Vai de voi, cărturari și Farisei fățarnici! Pentru că voi zidiți mormintele proorocilor, împodobiți gropile celor neprihăniți, 30. și ziceți: Dacă am fi trăit noi în zilele părinților noștri, nu ne-am fi unit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
de diferite dimensiuni, un ferăstrău, bile, mese de elongație și o ghilotină mică, toate autentice, uzate, le privesc cum stau În repaus de cîteva sute de ani, pe pereți atîrnă gravuri ce explică modul de utilizare al aparatelor, le utilizau plini de rîvnă, conții, din vîrful unui turn admirăm orașul, e frig, a Început lapovița, studiem prin lunetă catedrala Saint Bavon, Înaintea căreia se află o sculptură modernă, cinci siluete din bronz, netede verzui, rugîndu-se În genunchi. La Bruges ploua mărunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lor, puternice, stâncoase, nu opresc trecerea oamenilor dintr-o parte într-alta a Țării. Un înțelept care i-a străbătut și cercetat de aproape spunea că munții aceștia nu despart locuitorii Țării unii de ceilalți, ci îi unesc. Pentru că sunt plini de drumuri și de poteci care trec dintr-o parte într-alta a lor, anume ca oamenii să poată merge mereu și mereu, pe jos, cu calul sau cu mașina, unii spre ceilalți. Munții sunt ca șira spinării pentru Țara
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Acum, însă, zace prăbușit într-un scaun din fața planșetei și plânge. Mă uit la el: e un tip înalt, distins, cu părul blond ca grâul copt, are ochii de un albastru adânc, care seamănă cu niște lacuri acum, pentru că sunt plini de lacrimi. Poartă ochelari. Îi ține atârnați de gât. Este Inventator pentru că născocește adică inventează tot felul de chestii interesante. Odată, demult de tot, a inventat o turbină pe care apoi a inventat-o și altcineva din altă țară și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
clatin deloc. Nici spre dreapta, nici spre stânga. Pantofii albaștri o duc pe Ana unde vrea ea... Acum pantofii ei înaintează rapid și nu-i poate clinti nimeni și nimic din drumul lor. Deci, amândoi, și eu și Ana, suntem plini de elan și siguri pe noi. De când mergem, oare ? Nici nu știu cum a trecut timpul. Am întâlnit până acum tot felul de minunății. Am trecut pe lângă niște lacuri cu ape limpezi și cu cerul albastru reflectat în ele, un
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]