9,563 matches
-
cum i se face dor de ea. Trecuseră doar două ore și știa că trebuie să se întoarcă. Pe drum luă un buchet imens de flori și o scoică mare din plastic. Tocurile ei nu mai atingeau asfaltul și Mara pluti până la etajul patru. În cadrul ușii, Nela molfăia gumă. — Doamna a mâncat, și-a luat medicamentele și acum sforăie. — Poți să pleci, Nela. Mulțumesc. Nela se încălță în hol cu sandalele ei cu două barete, din care degetul mare îi ieșea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
atingi, dar întotdeauna cămașa sau vesta ți se prindea în fierul ondulat și nu te puteai întinde mai tare. De multe ori, când atârnai așa peste parapet, îți cădeau tot felul de lucruri din buzunare, pe care le vedeai apoi plutind departe de maluri. Pixuri, hârtii de gumă de mestecat, chei, șervețele, baterii, monede, bucăți de cretă colorată, carioci verzi și albastre. Înainte să cobori de pe pod, îți promiteai să ai răbdare să cauți, dar era imposibil, căci râul purta și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
despre tata nu mai știam nimic. Cumpărasem un televizor nou, mama începuse să se uite din nou la știri, eu lăsasem înotul și mă apucasem de patinaj. În fiecare duminică, mama mă însoțea la antrenament. Îi plăcea să mă vadă plutind peste gheață și făcând cercuri în spirală, așa, ca în desene. Apoi mă lua de mână și hoinăream prin oraș până se întuneca și ajungeam acasă frânți. Amândoi pierduserăm noțiunea timpului, până în după-amiaza în care am băgat cheile în ușă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
lui nu mai era nici un perete al dormitorului, nici noptiera, nici măcar televizorul, doar Daniel, care își făcea drum cu lama groasă a cuțitului, lăsând în urmă o adevărată cărare. Emil îl ascultă. Picioarele lui călcau lianele tăiate ca și cum ar fi plutit peste ape. Amândoi înaintau greu, dar încercau să nu-și julească mâinile și picioarele. Ploaia continua să cadă și să înmoaie pământul, care se făcea tot mai cleios și se întindea pe pantalonii și bocancii lor. Mai e mult? — Nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
un bilet rezervat, era arca. Luis încercă să-și vândă obiectele din casă, dar nu i le cumpără nimeni, apoi mașina și casa, însă nimeni nu era interesat să cumpere. Acum se căutau plute, bărci, șalupe, chiar și vase, orice plutea pe apă era ca și vândut. — De ce nu încercați la spital? — La spital? — Da, se caută organe. Poate vă găsește compatibil cu cineva și așa mai faceți rost de niște bani. Se plătește bine? — Cum să nu... mai ales cei
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
I se făcu somn. Înainte să adoarmă avu timp și putere să semneze declarația în favoarea operației pe cord deschis. Adormi și nu mai simți nici o durere. Apa acoperise și cele mai înalte clădiri și continua să crească. Din loc în loc pluteau tot felul de ambarcațiuni încărcate aproape la refuz. Se auzeau strigăte,motoare funcționând, valuri și ploaia. Arca Guvernelor Aliate se putea vedea de departe, fiind cea mai mare din toate vasele; luminile îi străluceau peste întinderea de ape ca lumina
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
putea vedea de departe, fiind cea mai mare din toate vasele; luminile îi străluceau peste întinderea de ape ca lumina unui soare de care nimeni nu-și aducea aminte. Deși orchestra cânta melodii vesele de jazz și cha-cha-cha, în jurul vasului pluteau regrete și tristețe. Singurul pasager fericit era Luis. Din păcate trupul său nu rezistase operației și se stinsese în mai puțin de o oră de la transplant, însă fiecare organ donat se afla acum pe arcă, respirând din plin aerul încărcat
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mare atât de limpede și de frumoasă. Lui îi plăcuse oportunitatea: putea lucra în liniștea cabinei, dar, in același timp, se va bucura de croazieră. Încă nu acostaseră în nici un port, nici nu-și dăduseră seama că de cinci zile pluteau fără să simtă nevoia de a călca pe pământ. Lipsa stabilității unui sol solid nu îi afectase în vreun fel, dar în scurt timp lucrurile aveau să se schimbe. Marea la rândul ei poate fi puternică. Nava părea imensă, avea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
dumnezeiesc, terminând cu o șampanie învechită în vinotecile Burgundiei. În cele două ore cât durase masa, Olgăi, care gustase spornic din aceste licori îmbietoare, i se cam împăinjeniseră ochii. În zadar îi șterse de câteva ori cu batista, obiectele, oamenii pluteau într-o ceață destul de densă. în fond, își spuse sieși, era cu soțul ei la un restaurant și era firesc să se simtă bine. Erau în luna de miere și voia să se bucure de tot ce îi oferea acest
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Tot drumul până la șantier se gândi cum să soluționeze o situație care putea deveni o problemă, dacă el nu găsea o rezolvare rezonabilă. În fond, fata avea vina ei, toate avansurile acelea chemătoare îl făcuseră să sară din barca ce plutea pe o apă liniștită, într-o altă barcă ce putea să întâmpine vânturi neprielnice, chiar furtuni. Nu se absolvea de vină, dăduse curs invitațiilor, când putea foarte bine să treacă pe un alt trotuar, lăsându-i fetei posibilitatea de a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mintea mea te voiam o ruină. - Spune odată, nu mă mai fierbe, spune Olga ce anume ai făcut? Olga începu cu glas scăzut; oboseala și boala își spuneau parcă acum și mai mult cuvântul. Clipa cea mare a destăinuirii, ce plutea tainică în încăperea sordidă de spital, topise nu numai glasul Olgăi, ci și ființa ei și așa fosilizată. A început totuși, după o pauză greu de suportat de către Ina, cu o voce care se vedea bine că nu era a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
voluptate mă invadă. Mă eliberasem de greutatea corpului. Ființa mea tindea spre universul ușor și insensibil al regnului vegetal - o lume calmă, dar plină de forme, de culori mirifice. Gândurile își pierdură coeziunea, topindu-se printre aceste contururi și culori. Pluteam printre unde ce mă acopereau de mângâieri vaporoase. Îmi auzeam inima bătând, percepeam pulsațiile arterelor. Totul căpătase o semnificație profundă și îmi crea o imensă plăcere. Aspiram din tot sufletul să mă abandonez somnului uitării. Și dacă această uitare ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
îmbolnăvisem, mă trezisem într-o lume atât de străină și de incredibilă, că n-aveam nevoie de cea a canaliei. Purtam în mine un univers misterios și mă simțeam obligat să-l explorez în detaliu. Și noaptea, când ființa mea plutea la hotarele a două lumi, înainte de a se scufunda într-un somn profund și gol, visam. În spațiul unei clipite, parcurgeam o existență diferită de a mea. Respiram un alt aer, plecam foarte departe, ca pentru a fugi de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
fost suficient un simplu gest, un efort de voință pentru a respinge tentația asta, dar cercul de foc ce-mi încingea craniul se făcuse și mai strâmt, și mai arzător, încât m-am scufundai subit într-un ocean confuz unde pluteau oribile fantome. Era încă noapte când am fost trezit de gălăgia unei bande de gardieni beți, care trecea pe stradă. Se înjurau grosolan și cântau în cor: Hai să bem, Vinul orașului Rey să-l bem! Dacă nu bem acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
vedere : o pasăre, În colivie, scoate un tril. PÎnă aici nimic nou. Numai că autorul desenului a avut geniala idee să pună și trilul respectiv, care-a ieșit din colivie, Într-o altă colivie mai mică, cu care nota muzicală plutește spre cer ...Să evadezi dintr-o colivie, Într-o altă colivie! În finalul Scaunelor, Oratorul care trebuia să transmită mesajul bătrînilor, era mut. CÎntecul păsării Închise, deși teoretic evadase, rămînea Încarcerat. La fel, Într-un alt desen umoristic, vedem, În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de ironie amicală, "ai grijă și nu mai fă ghidușii de-astea, că dacă nu-ți punea asu' de caro din prima, furai două banane ca nimic și se scria în dreptul lor!" Știam și eu foarte bine treaba asta, dar pluteam ambetat pe aripile gloriei. Eram un zeu al bridge-ului hălăduind prin Olimp. Aveam o limpezime analitică de cleștar și intuiții de geniu. Simțeam prin toți porii jocul. Priveam cu o milă nedisimulată la cei doi amărâți care, într-un
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
termodinamicii avu asupra lui Relu un efect devastator. Oarecum prin ricoșeu. Pierdu câteva secunde prețioase stând înțepenit în ușă. Asta nu din cauza corpolenței și nici în urma vreunui atac de lumbago. Înlemnise privind roiul de bancnote ce se zburătăceau în cadrul ferestrei, plutind apoi lin către bulevard, spre marea bucurie a trecătorilor. Câteva, urmând o mișcare turbionară de mult mai mică amploare și de sens contrar celei generale, mai planau nițeluș și prin cameră. Dar, spre marea lui disperare, erau foarte, foarte puține
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu a unei strâmbături a mandibulei - Trăim timpuri generoase, cu tot cutremurul.... Văzându-l din cale afară de necăjit, funcționarul îl sfătui să-și spună necazul tovarășului primar, care-l va primi, chiar dacă nu are zi de audiențe. Deși se vedea plutind într-o atmosferă confuză ca cea proprie Castelului lui Franz Kafka, Gerard primi hapul. Primarul, Coriolan Jina, îl primi oferindu-i loc pe unul din fotoliile de epocă și ordonă să i se facă o cafea. Gerard, cucerit de onestitatea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
decisesem să dezvelesc adevărul în linii mari. Poate că și simțeam acest lucru. Așa cum era Iozefina. Sau măcar așa cum eu însumi o cunoscusem. Povestindu-i Reliei despre Iozefina, o vedeam în fața mea pe dactilografa textului meu dramatic, ca prin minune, plutind din nou deasupra noastră, ca un abur, și privindu-mă adânc în ochi, din seamă afară de insistent. Îmi priveam în răstimpuri, palmele și mă întrebam dacă ele au mângâiat cândva cu adevărat, acea piele catifelată a Iozefinei, refăcând pentru a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Dacă tot ai deschis vorba, atunci scoate-o la lumină, că altfel moare acolo între sculele lui ducă-se pe pustii!... Pâcu s-a prefăcut că nici nu aude spusele prietenului său și și-a văzut de lulea... Când fumul plutea în jurul capului lui ca un nimb, a pus mâna pe ulcica cu vin, a gustat din ea cu măsură și, dregându-și mustața cu dosul palmei, cum îi era obiceiul, a pornit să vorbească, cu glas de taină: Pe când satul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
la acest paragraf doar frunzărind cartea, parașutați la Întâmplare de buricele propriilor degete În căutarea unor mici puncte de atracție locale, cum ar fi dialogurile marcate prin liniuțe la Început de rând, din care până acum am pus doar unul, plutesc Într-o oarecare ceață. Ne aflăm În Purgatoriu, loc unde sufletele celor dispăruți care n-au comis În timpul vieții păcate grele se purifică prin suferințe Înainte de intrarea În Paradis. Fiecare dintre aceste coridoare duce către unul dintre corpurile clădirii unde
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Închisoare, unde s-a stins În chinuri rezonabile, după contaminarea cu germenii unei boli tinere, proaspăt coborâte din Anzi. Odată instalat oficial asediul, din clădiri au Început să iasă animalele de companie, alungate de stăpâni nu atât pentru că asupra lor plutea riscul colaboraționismului cu inamicul, cât pentru că reprezentau un bot ori un plisc În plus de hrănit. Primii au ieșit, În mod neașteptat, câinii, pe care i-am fi bănuit de ceva mai multă fidelitate, dar care și-au demonstrat cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
rupt, inutil să vă spun că goneam ca un expres prin halte neluminate, incitat de acest puzzle intelectual, ce vrea să-mi transmită?, cine e ea?, de unde venim și Încotro ne ducem? La poalele unei scări În formă de melc, plutind Într-un nor de făină, mă aștepta o grămăjoară de fulgi, iar un gând insidios m-a săgetat: nu cumva urmăream un pui pane? Am zărit la tot pasul scene bizare: Într-un ungher, un tip biciuia o veioză, ceva
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-l, strigând la el ori la ea. Apoi, bătrâna orgă a Auditoriului oftează adânc din imensele-i tuburi verticale, iar din spatele scenei un val năvălește cu putere, luându-i În brațele sale pe instrumentiști. Sala se umple cu apă. Violoncelele plutesc ca niște sicrie cu trup de femeie, cele trei tromboane se scufundă lent, În formație, cu grația căluților de mare. Sub apă, omul cu talgerele Își agită brațele, Încercând inutil să apropie cele două tipsii, ca o pasăre care plutește
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
plutesc ca niște sicrie cu trup de femeie, cele trei tromboane se scufundă lent, În formație, cu grația căluților de mare. Sub apă, omul cu talgerele Își agită brațele, Încercând inutil să apropie cele două tipsii, ca o pasăre care plutește printr-un aer vâscos. — Interesant. Continuă. — Atât. După aceea mă trezesc plângând. Nici măcar În vis nu pot merge mai departe. — Te obsedează sfârșitul ăsta imposibil? — Te Înșeli, doctore, sfârșitul lumii are loc În fiecare secundă. — Ai trăit totuși o sută
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]