1,541 matches
-
T, 1988, 4; Simion, Scriitori, IV, 105-117; Marian Papahagi, Cuvintele rămân, TR, 1989, 5; Steinhardt, Monologul, 239-243; Poantă, Scriitori, 71-74; Petru Poantă, Un trubadur modern. Alexandru Căprariu, TR, 1995, 48-49; Dicț. scriit. rom., I, 525-527; Micu, Scurtă ist., II, 349; Poantă, Dicț. poeți, 50-52; Al. Căprariu, Corespondență, îngr. și pref. Oana Cătina, București, 1999; Ghițulescu, Istoria, 418. M.Pp.
CAPRARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286082_a_287411]
-
bibliografice: Simion, Orientări, 189-195; Oarcăsu, Oglinzi, 160-165; Felea, Reflexii, 107-115; Regman, Cronicari, 66-74; Constantin, Despre poeți, 156-160; Nițescu, Scylla, 130-148; Felea, Poezie, 7-13; Bugariu, Incursiuni, 67-73; Grigurcu, Teritoriu, 158-169; Caraion, Duelul, 7-13; Stănescu, Poeți și critici, 22-31; Pop, Poezia, 189-221; Poantă, Modalități, 106-115; Streinu, Pagini, III, 49-51; Petroveanu, Traiectorii, 328-335; Tomuș, Istorie, 242-245; Felea, Secțiuni, 107-113; Cândroveanu, Alfabet, 14-25; Andriescu, Relief, 24-31; Barbu, O ist., 276-294; Tașcu, Incidențe, 31-35; Piru, Poezia, II, 358-369; Laurențiu, Eseuri, 11-19; Steinhardt, Între viață, 131-134; Felea
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
Barbu, O ist., 276-294; Tașcu, Incidențe, 31-35; Piru, Poezia, II, 358-369; Laurențiu, Eseuri, 11-19; Steinhardt, Între viață, 131-134; Felea, Aspecte, I, 64-68, III, 98-106; Ștefănescu, Preludiu, 97-104; Alexiu, Ideografii, 40-49; Nițescu, Poeți, 140-158; Iorgulescu, Scriitori, 18-23; Simion, Scriitori, I, 226-233; Poantă, Radiografii, I, 217-222, II, 12-16; Regman, Explorări, 133-147; Grigurcu, Poeți, 177-187; Alboiu, Un poet, 26-32, 104-106; Cristea, Faptul, 128-131; Lit. rom. cont., I, 617-621; Gelu Ionescu, Orizontul traducerii, București, 1981, 184-185; Martin, Paranteze, 107-113, 140-142; Tomuș, Mișcarea, 143-145; Dobrescu, Foiletoane
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
acestor fete, talismanele lor mititele de argint se loveau unele de altele. Era clinchetul unei rachete mici de tenis, care se lovea de niște schiuri mititele, a turnurilor Eiffel miniaturale lovindu-se de balerine de un centimetru jumate, stând pe poante. Era sunetul broscuțelor Tiffany și al balenelor care cântau Împreună; al cățelușilor zornăind alături de pisicuțe, al focilor cu mingi pe bot lovind maimuțe cu acordeon, a feliilor de cașcaval izbite de mutre de clovni, a căpșunilor și călimărilor cântând Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Ministru și auzite de tatăl său, care le-a spus acasă. Am descoperit că Ministrul nu este totdeauna un tip calculat cu gheață în vene, așa cum apare la televizor. Are simțul umorului și este chiar nostim, având replică la fiecare poantă și la fiecare glumă. Râde chiar și atunci când glumele sunt pe seama sa, atât timp cât acestea nu depășesc o anumită măsură. A mai durat o oră până să părăsească conferința. Am rămas doar noi trei, fondatorii grupului. Acum, de obicei, discuția devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
calculator. Bineînțeles. Ce altceva putea să-i aducă Soliteraj lui Velail? Un pistol cu interfață grafică? Și în aia, zise el arătând spre o cutie micuță din metal, i-am adus un pistol cu interfață grafică. De ce zâmbești? Doar o poantă mai veche pe care mi-am amintit-o, minții eu. Trecuserăm de ultimul colț al corpului A, cel care are doar parterul și etajul unu, și puturăm vedea rampa pregătită de Mihail. Mă așteptai? întrebă el surprins. Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ferestre. Era colegiul! Era fosta lor casă! Se vedeau tancurile cum trăgeau în ritm susținut în școala lor și îl încercă un sentiment de abandon și melancolie. Câte nu făcuse el în acea clădire! Și prin câte nu trecuse! Câte poante făcuse colegilor și câte se făcuseră pe seama sa! Câți prieteni nu dobândi el acolo și câte cunoștințe! Era trist să-și vadă "casa" la mâna unor monștri de metal. Aceștia trăgeau fără încetare și monolitul se mai scutură un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de amuzant cum am vrut eu; a ieșit ciudat, așa că trag aer în piept și spun adevărul. Mă rog, aproape: ― De fapt, mint. Am stat acasă și m-am uitat la World in action. Ben și Geraldine se prind de poantă și râd. Numai că, din păcate, dacă ați fi acum în locul Jemimei Jones acum, n-ar fi prea amuzant. Ar fi mai degrabă trist. Capitolul trei Auzisem de internet, citisem despre internet, vorbisem despre internet, dar de fapt n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
așa că ne-nțelegeam bine. Și de Hogan Îi plăcea. Dar după o vreme, Soldier Bartlett Începu să-l calce pe nervi. Într-un loc de antrenament un glumeț devine cu timpul de nesuportat, mai ales când Încep să-i răsufle poantele. Soldier se lua mereu de Jack, râdea de el Întruna. Nu era foarte haios și poantele nu-i prea ieșeau, și până la urmă a Început să-l enerveze pe Jack. Făce tot felul de glume, ca de exemplu atunci când Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să-l calce pe nervi. Într-un loc de antrenament un glumeț devine cu timpul de nesuportat, mai ales când Încep să-i răsufle poantele. Soldier se lua mereu de Jack, râdea de el Întruna. Nu era foarte haios și poantele nu-i prea ieșeau, și până la urmă a Început să-l enerveze pe Jack. Făce tot felul de glume, ca de exemplu atunci când Jack termina cu ridicatul greutăților și cu antrenamentul la sac, și-și punea mănușile: — Batem ceva? Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a majorității italienilor de azi. —Scuză-mă, spuse Marlena cu toată convingerea, chinezii manâncă tăiței de peste cinci mii de ani. — Cine a spus-o? o contrazise Dwight. A dezgropat cineva vreun meniu al dinastiei Ping-Pong? râse el singur de propria poantă. Rămase cu privirea ațintită spre Marlena. Putem lua În discuție originile a orice, zise el. Tu susții că toți tăițeii vin din China. Și drept să-ți spun, cred că ei au evoluat În diferite zone cam În aceeași perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai ales foarte iritat sau provocat, când se simțea amar, spunea lucruri spirituale. În stil vechi european. Adesea aceste lucruri spirituale semnalau apropierea unei crize de nervi. Dar Wallace, când Începea o conversație cu Sammler, zâmbea imediat și câteodată repeta poanta din lucurile spirituale spuse de Sammler. — Nu ești o persoană Împlinită pe toate planurile, unchiule? Referitor la sine, Sammler observase o dată: „Sunt mai prost apropo de niște lucruri decât apropo de altele; nu egal de prost În toate direcțiile. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
tu îți lipeai obrazul de cireș și pe când îmi sărutam eu mărul, habar nu aveam nici unul de mistica ortodoxă teoretizată de o figură splendidă cum e, de pildă, Lossky, dar percepeam „sacralitatea” vitei, a grâului, a prunilor. De aici și poanta aia simpatică: să ne ia ungurii Ardealul, dar să ne lase prunele! Tratamentul „tandru” era rezervat de bunicul animalelor, dar în cazul străbunicii domnea, cum îți spuneam, democrația biosferei: „Hai la buna să vă hrănească!” sau să vă ducă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
passport. După o vastă discuție despre fundamentele date de individualism, universalism, toleranță, după critica lui Rawls și ingrediente Martha Nussbaum, Calhoun face conceptul varză, sau îl mai înțelenește puțin. Într-un stil foarte plăcut. La ei sunt necesare minimum două-trei poante foarte bune și foarte amuzante într-o conferință reușită. L-am întrebat dacă un ingredient necesar este și ca această temă să fie pe agenda intelectuală, după principiul „de nu s-ar povesti, nu ar fi”, și dacă absența lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tipul a cărui mașină se strică și... Nu, stai nițel. E ăla cu țăranul care-și ține femeia încuiată în... Stai, s-o luăm de la cap. Oricum, am râs în hohote după ce am terminat bancul sau l-am lăsat fără poantă, după care mi s-a spus unde să mă duc. După aceea m-am rătăcit puțin. Am intrat într-o sală unde o mulțime de oameni în ținută de seară jucau cărți sau table. Am plecat repede și am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Bordeaux. Bardolino. Nu. Ăsta e italian... nu-i așa? O, Doamne, cum te poate epuiza ignoranța. E atât de obositor și sâcâitor. Chiar că te scoate din fire să nu știi de nici unele. Ești la o comedie și scapi toate poantele. Cu fiecare oră devii tot mai slab. Uneori, stau singur în apartamentul meu din Londra și mă uit pe geam, și mă gândesc cât de groaznic, cât de greu, cât de obositor e să urmărești ploaia și să nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
veni în triplu salt la studio, după care îmi aruncă, într-o doară, că un minuscul Pește-tigru, sau o Mańana micuță cu două uși i-ar fi suficient pentru nevoile lui. Până la urmă ne-am înțeles pentru un Autocrat, dar poanta era că trebuia să-l iau de acasă în fiecare zi și să merg cu el până în centru, ceea ce ar însemna o distanță de optzeci de străzi, timp în care Lorne vorbea neîncetat. Curând am constatat că nu puteai face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
presei, și răspunzând invitației mele de a ne întoarce la hotel ca să pierdem vremea acolo, ea și-a lipit buzele de obrazul meu și a murmurat: „Idiotule. E doar o glumă. Fielding face mișto de tine. E un joc, o poantă. Trezește-te la realitate. Trezește-te!...“ Mi-am amintit de barul irlandez de vizavi de cârciuma Zeldei (cea cu programe de dans. Cel mai groaznic moment? Probabil), când am fost sărutat și mângâiat de roșcata care avea ochii lui Fielding
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
frustrarea sa, lui Vultur-în-Zbor îi veni să râdă. — în mod sigur te-ai făcut bine dacă poți să faci glume din astea, zise el. — Dragul meu, spuse Virgil, asta n-a fost o glumă. — Știu, spuse Vultur-în-Zbor, încă râzând. O poantă nevinovată. Virgil înălță din umeri. — Virgil, repetă Vultur-în-Zbor, cine sau ce e asta? Grimus. — Da, spuse Virgil Jones. — Un lucru trist, spuse Virgil Jones în timp ce urcau. Mediul cuiva este cu mult mai epic decât persoana respectivă. Evenimentele pot fi epice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de parcă aș fi fost surprins, să-l citesc, să descopăr că nu s-au strecurat decât două-trei greșeli de literă, alteori că au fost amestecate câteva rânduri sau, câteodată, că dispăreau calupuri întregi din final, văduvindu-mi cititorii tocmai de poanta cu care îmi încheiam subtilele giumbușlucuri. Mă mâhneau astfel de mizerii. Nu mă supăram însă. Știam că astea sunt inerente gazetăriei. Nu pătimise și Arghezi la vremea sa de neatențiile corectorilor, paginatorilor sau ale secretarilor de redacție? Și? S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a aflat încă lumea? Amuzată de gând, prinse a chicoti din nou. Mă privea parcă și mai înduioșată. Mă mângâie chiar, încet, abia atins, pe mâna care încă acoperea carnețelul. — Hai, lasă, nu te mofluza. Am făcut și eu o poantă de glumă. Mă enervează așteptarea asta, până mâine. De-asta am și intrat aici. Pufni. Havana... Măcar de s-ar fi cărat acolo prostovanu’. Dar așa, Mexic... Pufni iar, și mai amuzată, cu vădit dispreț. Mai calici ăia decât noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
De mă mai luai și la tine în dimineața aia și se prindea Riki că nici nu ești aviator, acu’ mai erai tot la disperați în sanator la Bălăceanca și făceai ca elicopteru’. Elicopter de la o parașută. Chicoti amuzată de poantă. Ridică din umeri: Avea Riki chestii de-astea. De lua plasă de la vre-unul, stătea pe capul lui de-l toca până își lua ăla câmpii și blestema și ceasul în care se născuse. Sau mă cunoscuse, acolo, la subsolu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să Încerce să mă protejeze. Însă nu căzu nici o lovitură. Numai biciuirea acelor ochi plini de dispreț. Fumero se mărgini să mă bată peste obraz. Fii liniștit, copile. Eu nu-mi murdăresc mîna cu lașii. Cei doi polițiști rîseră de poantă, mai relaxați cînd constatară că spectacolul luase sfîrșit. Dorința lor de a părăsi scena era evidentă. Se Îndepărtară rîzÎnd În Întuneric. CÎnd am dat fuga să-l ajut, Fermín se lupta zadarnic să se ridice și să-și găsească dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aplaudă din răsputeri. Murmurul sălii se potolește greu, dar nu entuziasmul ci indisciplina e la origine. Un tip cu chelie se ridică și Începe să-și amintească de cum era când era el elev. Câțiva elevi hohotesc totuși În contratimp cu poantele slabe ale vorbitorului. De la tribună, profesorii lansează câte un ssst! Gelu se Întoarce brusc spre fratele lui, Zare, și-l Întreabă: — Bă, cine-i aia de la tribună, a doua din stânga, aia cu părul scurt? Zare ridică plictisit din umeri. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
înapoi, ca un berbec care se pregătește să spargă o poartă de castel. Mal se prinse: puștiul îl încolțise cu un jaf inventat, care s-ar fi întâmplat, chipurile, la aceeași oră cu cel real. Întreg spectacolul fusese orchestrat pentru poanta cu ziarul. Îl înghionti pe Dudley și zise: — E omul nostru. Dudley ridică degetul mare în semn de aprobare. Vinnie Scoppettone încercă să smulgă scaunul din podea. Danny îl prinse de păr și îi rase câteva palme - față, dos față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]