2,405 matches
-
manifestări publice internaționale sau naționale pe parcursul unui an calendaristic. Printre volumele publicate de către Sfinția Sa amintim doar câteva, după cum urmează: Conștiință și Compromis, Perspectivă spiritual-duhovnicească asupra nefericirii lumii noastre, Editura Reîntregirea, Alba Iulia 2006 Despătimirea, De la Etică la Ființialitate, Păcatul și Pocăința, Conștiința de sine neptică și conștiința patogenă, poli ai Spiritualității Ortodoxe, Editura Agnos, Sibiu 2007 Viața în Hristos după Sfântul Ioan Gură de Aur, Editura Agnos, Sibiu 2007 Pacea Virtuților și Tulburarea patimilor, Cuvântări duhovnicești la rugăciunea Sfântului Efrem Sirul
DUHOVNICESC CU PĂRINTELE ARHIM. CONF. UNIV. DR. TEOFAN MADA – VICARUL ADMINISTRATIV AL ARHIEPISCOPIEI ARADULUI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378829_a_380158]
-
e tata, peste nevasta ce-a rodit !" Isaac Sirul ne-a-nvățat, printre multe nevoințe : "Să luați aminte să-nvățați, cel mai mult, din suferințe..." Sfântul Antim Ivireanul, din Râmnic și București " "Viața Veșnică s-o ceri, după ce te Mântuiești !" "Pocăința-i Țarina, cu Roadă Milostenia !" Ne-a lăsat Sfântul Efrem, de la Amvon din Siria. "Omul, mereu să se ridice !(Avva Sisoe-a povestit) Pentru c-ajunge dincolo, aidoma cum a fost găsit..." Dreptul Credincios Gafencu ("Sfântul închisorilor") : "Viața Veșnică transcede, Iadul
GÂNDIND LA VIAȚA VEȘNICĂ PRIN SCRIEREA PĂRINTELUI-SCRIITOR DUMITRU POPA. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381830_a_383159]
-
sufletească, când toți L-au părăsit, zicând: ”Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac.”(Lc. 23,34). Oare cât o să ne mai rabde bunul Dumnezeu, fraților? Sau de ce ne mai rabdă? Oare nu vedem că Dumnezeu ne dă timp de pocăință și multe semne, prin care ne întreabă ca pe Adam oarecând: “omule unde ești”, sau ca pe Eva zicând-i: “femeie ce ai făcut?” Oare nu vedem că Dumnezeu ne cheamă la pocăință și vrea să ne ierte, spunându-ne
NU VĂ TEMEŢI de PRODROMOS BELE IEROSCHIMONAH în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381954_a_383283]
-
vedem că Dumnezeu ne dă timp de pocăință și multe semne, prin care ne întreabă ca pe Adam oarecând: “omule unde ești”, sau ca pe Eva zicând-i: “femeie ce ai făcut?” Oare nu vedem că Dumnezeu ne cheamă la pocăință și vrea să ne ierte, spunându-ne și de această dată cu glasul Său plin de iubire și bunătate: “Nu vă temeți”, ci, “Pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția lui Dumnezeu” (Mt. 3,2 )?? Cred, că este timpul să
NU VĂ TEMEŢI de PRODROMOS BELE IEROSCHIMONAH în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381954_a_383283]
-
s-au săvârșit aceste grave păcate îi sfătuim să se pocăiască, să-și recunoască aceste fapte nelegiuite în fața lui Dumnezeu și a tot poporul, pentru binele nostru, al tuturor. Atunci când aceste greșeli sau păcate vor fi îndreptate, prin mărturisire și pocăință, Dumnezeu va re¬vărsa din nou asupra noastră, a întregului popor, binecuvântarea Sa cea cerească, va face să fie cu adevărat “pe pământ pace și între oameni bunăvoire”. Numai atunci sufletele noastre se vor umple de adevărata Bucurie duhovnicească, dispărând
NU VĂ TEMEŢI de PRODROMOS BELE IEROSCHIMONAH în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381954_a_383283]
-
îndemn pe toți, să veniți la Hristos Iisus Cel născut în ieslea dobitoacelor din Betlehemul Iudeii, dar să nu veniți oricum, ci așa cum păstorii și-au adus prinosul și magii de la răsărit darul, așa și noi s-aducem lacrimi de pocăință și rugăciune; să-I cerem lui Dumnezeu iertare spunând din adâncul sufletelor: “Doamne, iartă-ne păcatele cele cu știință și cele cu neștiință” și astfel să facem din peștera su¬fletelor noastre, adevărat lăcaș Pruncului Iisus Hristos, Mântuitorului nostru. Iubiții
NU VĂ TEMEŢI de PRODROMOS BELE IEROSCHIMONAH în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381954_a_383283]
-
mântuire Și tot El dă cununa. C-al nostru nu-i nimica Ce de-astă lume țin Mărirea, cinstea, slava Domnului se cuvin. O CLIPĂ DE MEDITAȚIE Îmi pare rău de viața, pe care-am petrecut-o De-acum doar pocăința căci altfel am pierdut-o. De aceea te chem Doamne Să-mi vii în ajutor Să fii mereu cu mine Că fără Tine mor. Mă rog la Maica Sfântă La îngeri și la Sfinți Când marea e-nfuriată Vă rog
DESTAINUIRILRE UNUI DUHOVNIC (POEME) de PRODROMOS BELE IEROSCHIMONAH în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381959_a_383288]
-
întăriți. Măicuță Preacurată Te rog nu mă lăsa Când valul mă înfruntă Să-mi pierd mântuirea. Învață-mă să plâng A mele fărădelegi Căci nu vreau să mă sting în focul cel de veci. Cu lacrimile-amare Petru a câștigat O pocăință mare și rang de împărat. Tâlharul de asemeni Prin marea pocăință A dobândit cu lacrimi Raiul ca biruință. Și-atâtea desfrânate Pe care Le-ai iertat Prin ruga lor fierbinte În Rai ele-au intrat Ajută-mi dar și mie
DESTAINUIRILRE UNUI DUHOVNIC (POEME) de PRODROMOS BELE IEROSCHIMONAH în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381959_a_383288]
-
înfruntă Să-mi pierd mântuirea. Învață-mă să plâng A mele fărădelegi Căci nu vreau să mă sting în focul cel de veci. Cu lacrimile-amare Petru a câștigat O pocăință mare și rang de împărat. Tâlharul de asemeni Prin marea pocăință A dobândit cu lacrimi Raiul ca biruință. Și-atâtea desfrânate Pe care Le-ai iertat Prin ruga lor fierbinte În Rai ele-au intrat Ajută-mi dar și mie Să merg pe al Tău drum Să-ncep o viață nouă
DESTAINUIRILRE UNUI DUHOVNIC (POEME) de PRODROMOS BELE IEROSCHIMONAH în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381959_a_383288]
-
douăzeci de scrisori, integral păstrate doar în arabă și parțial în siriacă, greacă și georgiană, a căror autenticitate este totuși contestată. Mai este cunoscută, de asemenea, o scurtă scrisoare adresată de Sfântul Antonie lui Teodor, „prea iubitul“ său fiu, despre pocăință și iertarea păcatelor, păstrată doar în limba greacă, a cărei autenticitate este în general recunoscută. Apoftegmele Sfântului Antonie Cuvintele de duh sau apoftegmele atribuite lui Antonie cel Mare s-au transmis prin mai multe culegeri de apoftegme (sau Paterice), dintre
PĂRINTELE SPIRITUAL AL MONAHILOR CREŞTINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382060_a_383389]
-
generale Începând cu Duminica vameșului și a fariseului, calendarul ortodox consemnează intrarea în perioada premergătoare Paștilor. Numită după cartea în care sunt redate, pe larg, slujbele bisericești din acest răstimp, perioada Triodului se distinge prin specificul profund duhovnicesc și de pocăință al conținutului liturgic, toate pregătindu-ne pentru patimile Mântuitorului nostrum Iisus Hristos, dar mai ales pentru Învierea Sa. Această perioadă se poate asemăna cu un urcuș spiritual al fiecăruia dintre noi, un urcuș spre Înviere. Etimologic, cuvântul „triod“ provine din
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
care ne ,,antrenează“ pentru luptele duhovnicești ale perioadei Postului Mare. Astfel, odată cu pilda vameșului și fariseului, Sfinții Părinți ne învață că temelia urcușului duhovnicesc și garanția lui este virtutea smereniei. De asemenea, prin cântările ei, Biserica ne îndrumă la limanul pocăinței, prin aceste imne care ne vor însoți până la Florii: „Ușile pocăinței deschide-mi mie, Dătătorule de viață, că mânecă duhul meu la Biserica Ta cea sfântă, purtând locaș al trupului cu totul întinat; ci, ca un Îndurat, curățește-mă cu
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
odată cu pilda vameșului și fariseului, Sfinții Părinți ne învață că temelia urcușului duhovnicesc și garanția lui este virtutea smereniei. De asemenea, prin cântările ei, Biserica ne îndrumă la limanul pocăinței, prin aceste imne care ne vor însoți până la Florii: „Ușile pocăinței deschide-mi mie, Dătătorule de viață, că mânecă duhul meu la Biserica Ta cea sfântă, purtând locaș al trupului cu totul întinat; ci, ca un Îndurat, curățește-mă cu mila milostivirii Tale“. Duminica fiului risipitor, a doua a Triodului, sporește
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
Maria pe 1 aprilie). Acești doi sfinți ne însuflețesc cel mai mult în această perioadă a Postului Mare - Sfântul Ioan Sinaitul, prin lucrarea sa, Scara, ne îndeamnă să purcedem pe calea virtuților, iar Sfânta Maria Egipteanca, prin viața sa de pocăință, este un exemplu de îndreptare și de sfințire a conduitei. Epilog - Perioada Triodului constituie momentul intensificării vieții după duh... Întreaga Săptămână a patimilor este o meditație la pătimirile Domnului, dar și la ultimele fapte și învățături date de El. Pe
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
liturgice ale Bisericii, toate perioadele și slujbele sale, există, întâi de toate, cu scopul de a ne ajuta să ne recăpătăm vederea și gustul acestei vieți noi, pe care atât de ușor o risipim și o înșelăm, pentru a face pocăință și a ne întoarce la ea“. Bineînțeles, căutarea împărăției lui Dumnezeu este „calea cea strâmtă“ ce se parcurge cu efort și renunțări și, de cele mai multe ori, alegerea ei nu este lucru ușor. Soluția ce ne este dată de Biserică pentru
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
se uită în jos, în pământ, și își lovește pieptul - ceea ce în Antichitate era semn de doliu - și spune o rugăciune minunată: „Doamne, miluiește pe mine păcătosul”, cuvinte care alcătuiesc practic Rugăciunea lui Iisus. Acest om a găsit o comoară: pocăința. Are o nesfârșită nevoie de Dumnezeu. Această rugăciune minunată, duhovnicească, este exprimată: iese din inima sa și este rostită de buzele sale. Este adresată lui Dumnezeu: vameșul vorbește cu adevărat lui Dumnezeu. Aici Domnul nostru Iisus Hristos rostește un cuvânt
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
sa și este rostită de buzele sale. Este adresată lui Dumnezeu: vameșul vorbește cu adevărat lui Dumnezeu. Aici Domnul nostru Iisus Hristos rostește un cuvânt înfiorător: Vameșul, iar nu Fariseul, este îndreptățit, iertat, pentru că a intrat prin poarta cea strâmtă, pocăința. Ce lovitură pentru evreii care ascultau! Căci Fariseii treceau drept oameni religioși și evlavioși, modele, pe când vameșii erau urâți. Domnul a ales dinadins un exemplu extrem pentru a zgudui sufletele, pentru a provoca o adevărată conversiune, o întoarcere a valorilor
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
este cu adevărat un cuvânt dumnezeiesc, un logion, o lege duhovnicească: „Fiindcă oricine se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța.” Drumul către înălțimile cerești trece prin coborârea de sine voită: pocăința și smerenia. Cel care vrea să urce trebuie mai întâi să coboare: este o antinomie duhovnicească. Partea a doua a frazei se aplică cu precizie lui Iisus Hristos: El S-a coborât pe Sine până la a lua chip de rob
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
care putem înainta atât în cunoașterea de sine, cât și în cunoașterea lui Dumnezeu; pe când fariseul este un model păgubos de a fi. Un om, asemenea fariseului, nu ar putea să descopere treptele care duc la Dumnezeu fără o prealabilă pocăință, fără o despătimire, fără ca mai întâi să întoarcă păgubiților fraudulosul câștig. Schimbarea atitudinii lui Dumnezeu în relație cu vameșul aflat în disperarea izolării, ca răspuns al societății la comportamentul său, s-a produs grație smereniei acestuia. De aici reiese că
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
duhovnicesc însă, ne înjumătățesc necazul și urmările acestuia, în virtutea pedagogiei divine atotștiuoare și înțelepte. Dacă vrem ca viața noastră să fie o înaintare din treaptă în treaptă spre piscul sfințeniei creștine, proba pătimirilor fără de voie trebuie trecută cu răbdare, nădejde, pocăință și smerenie, toate acestea în rugăciune curată către Tatăl nostru Cel ceresc, de la care ne vine nouă tot ajutorul. Acesta este drumul viețuirii duhovnicești creștine: - împreuna pătimire cu Iisus Hristos - Care și El a suferit atât de mult din cauza fățărniciei cărturarilor
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
viața, stăpânul atotputernic al vieții și al morții, cine va crede în mine nu va muri, ci va avea viață veșnică”. Învierea constituie anticiparea Învierii celei de obște, a omului păcătos, scularea lui din legăturile păcatului prin practicarea credinței, prin pocăință adevărată, prin spovedanie și prin lacrimi. Ajungem la mica Mănăstire a Surorilor Sionului, Marta și Maria, construită pe locul fostei case a celor două surori ale lui Lazăr. Aici a fost adusă o bucată din stânca de la mormântul acestuia. Procesiunea
PROCESIUNEA DE FLORII de DORINA STOICA în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380523_a_381852]
-
scopul creștinului? Creștinul ortodox, trăitor al credinței creștine autentice, are drept scop dobândirea Duhului Sfânt, ajungerea la maturitatea duhovnicească și, prin mila lui Dumnezeu, obținerea mântuirii personale. Pentru aceasta are nevoie de Șapte Lumini. 1. Cunoașterea de sine. Smerenie și pocăință Cunoașterea de sine înseamnă aflarea neputinței proprii și așteptarea ajutorului lui Dumnezeu care se cere prin rugăciune și smerenie; de asemenea, înseamnă cunoașterea firelor nevăzute, dar foarte puternice, care ne leagă de lume, anulându-ne libertatea. Odată ce omul a conștientizat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379213_a_380542]
-
scopul creștinului? Creștinul ortodox, trăitor al credinței creștine autentice, are drept scop dobândirea Duhului Sfânt, ajungerea la maturitatea duhovnicească și, prin mila lui Dumnezeu, obținerea mântuirii personale. Pentru aceasta are nevoie de Șapte Lumini.1. Cunoașterea de sine. Smerenie și pocăință Cunoașterea de sine înseamnă aflarea neputinței proprii și așteptarea ajutorului lui Dumnezeu care se cere prin rugăciune și smerenie; de asemenea, înseamnă cunoașterea firelor nevăzute, dar foarte puternice, care ne leagă de lume, anulându-ne libertatea. Odată ce omul a conștientizat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379213_a_380542]
-
Ediția nr. 1943 din 26 aprilie 2016. “Doamne, Tu știi toate, Tu știi că Te iubesc!” În Noul Testament avem două cazuri de referință pe această temă și anume cazul lui Iuda și al lui Petru. Iuda s-a aprins de pocăință, a fugit și a aruncat banii dobândiți pe sânge. Iuda, spre deosebire de Petru, a recunoscut sângele lui Hristos ca fiind „nevinovat”, adică, practic, a înfruntat hotărârea iudeilor, a înfruntat tot Templul care L-a condamnat pe Hristos la moarte. Petru nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379213_a_380542]
-
puteau da la moarte. Citește mai mult “Doamne, Tu știi toate, Tu știi că Te iubesc!” În Noul Testament avem două cazuri de referință pe această temă și anume cazul lui Iuda și al lui Petru. Iuda s-a aprins de pocăință, a fugit și a aruncat banii dobândiți pe sânge. Iuda, spre deosebire de Petru, a recunoscut sângele lui Hristos ca fiind „nevinovat”, adică, practic, a înfruntat hotărârea iudeilor, a înfruntat tot Templul care L-a condamnat pe Hristos la moarte.Petru nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379213_a_380542]