1,760 matches
-
după tigaie, dar eu îmi fac curaj, mai ales că Finn a imobilizat-o sub el, și mă strecor în cameră, iau tigaia și o scot de acolo, ca să nu mai poată ajunge la ea. Îi veghez, gata să o pocnesc cu tigaia în cap dacă îndrăznește să încerce să-i scoată ochii lui Finn, și așa suferinzi. Femeia urlă ca o fiară. Finn se zvârcolește, încercând să-i apuce mâinile în așa fel încât să rămână țintuită de podea. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
casă. Îl ridică pe Finn, eliberând-o pe femeie de presupusul agresor; ceea ce înseamnă că doamna Jim e liberă să se ridice și să-i atace cu deodorantul de cameră. Îmi surprind dorința fierbinte ca unul dintre polițiști s-o pocnească în cap cu bastonul. Văzându-i, doamna Jim înnebunește și mai tare, dacă e posibil așa ceva. E complet scoasă din minți. Cu părul vâlvoi, cu ochii ieșiți din cap de furie, cu fața roșie ca focul, e nevoie de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
el. Mă doare - îmi dau lacrimile și nu mă pot opri din râs... Începe să-și dea din nou cu soluție. Treptat, ne liniștim. Până și Jim a râs cot la cot cu noi, am observat eu bucuroasă. M-a pocnit în cap cu o tigaie, se minunează Ben. — Și a scos un sunet atât de uimitor, mă hlizesc eu. Exact ca în desenele animate... —A fost înspăimântător, zice Jennifer, aducându-ne cu picioarele pe pământ. Finn își șterge de la ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
când m-am întors eu de la lucru - întotdeauna trec pe acasă înainte de întâlnirile noastre, să mă schimb de salopetă, știți, ca să arăt mai respectabil - și ea mă aștepta. N-am mai apucat să scot vreun cuvânt, că m-a și pocnit cu tigaia în frunte. Credea că am pe cineva cu care mă întâlnesc pe ascuns. Da, m-am prins, zice Ben ironic. Ce bine că Jennifer s-a descurcat așa de grozav! Jennifer strălucește de mândrie. —Îmi pare atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
au târât până la tâmplărie. Când am intrat, am zis Hello, everybody! Everybody erau doi pricăjiți scutiți de sport. Au fluierat admirativ - fiuuu! ce cravată galbenă are profu’ ăsta! marfă! Imediat a dat buzna și restul clasei - goi până la brâu, nădușiți, pocnindu-se cu prosoapele ude și împletite în trei. Primul impuls a fost să fac o comoție cerebrală apoi, fiind sigur că nu vor rezista mult loviturilor năpraznice, mi-am scos sandvișul cu pastă de pește și o revistă de literatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
unii spun că-l mai doare și acum. Nimeni. Căldura zace peste blocurile mohorâte ca niște cazemate. Pechinezul, care îi făcuse pe mulți să se crucească la început, roade calm șotronul fetițelor și figura strâmbă a băiețașului pe care-l pocnise bețivul cu palma lui grea, asudată și duhnind a rachiu de mere putrede. Niciodată nu-l iau așa cum este - m-ar înnebuni faptul că ochii lui sinceri poartă totuși mesajul unui trup atât de sfrijit. Era întins cu burta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pișcături sărea pe tăblia barului, iar glasul ei pătrat șfichiuia urechile mușteriilor: „De ce m-ai părăsit/hai vino înapoi/să fim numai noi doi/din nou ca altădatăăăăă!” Cu lacrimi în ochi, Leo spintecă bazarul de-a curmezișul. Dibuia drumul pocnind cu bastonul alb în tinicheaua tarabelor. Pit-bull-ul îl târa acum cu precizie înspre chioșcul de ziare. Între timp se făcuse decembrie cu freamătul Sărbătorilor electrizând trotuarele și cu orașul înfășurat în colindele prichindeilor. Se gândi o clipă să accelereze brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
moment minerii se clătinară sub impactul veștii, apoi se năpustiră cu mai multă îndârjire asupra redutei prezidențiale. Luat pe sus de entuziasmul disperat, mi-am făcut și eu loc în primele rânduri. Un lunetist aruncă o bombă fumigenă care se pocni de asfalt, sări un metru în aer și se rostogoli spre mine. Îmi venea exact pe piciorul netalentat, pe dreptul. În urma ei, o dâră de fum groasă, purpurie. O clipă am ezitat, dar ortacii legați la gură m-au încurajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
te-mbolnăvești de inimă rea, nu alta. De la Adjud încolo, vremea s-a stricat. S-a pornit o vijelie și un vifor de ne era frică să nu rămânem înzăpeziți. Piciorul se umflase ca o pâine dospită, pantoful stătea să pocnească, vorbăria mă scotea din minți. Nimeni nu se plângea că pe vremea Marelui Cizmar nu aveai voie să cârtești, că nu aveai acces la cultură, la informație, că se umpluse țara de turnători. Tot ce conta era burdihanul, atât! C
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de apă-n cap. După ce am trăncănit verzi și uscate jumătate de oră, m-a întrebat unde era toaleta. Afară. S-a ridicat și, din doi pași, a traversat camera. La intrarea în bucătărie, cărămizile din picioare i s-au pocnit de pragul înalt. Corpul de funie al Adelinei s-a prăvălit înainte. În picaj spre masa încărcată cu oale și crătiți a agățat firul de la frigider, a smuls priza din perete - noroc că pantofii îi erau mult mai grei decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
picior așezând-o pe Aurica lângă ea. — Cum îl cheamă pe băiat, a întrebat-o pe fată. — Dumitru. A început apoi descântecul: "Sări cocoș Pe coș Să te duci la Dumitru Cu ciocul să-l ciocănești Cu coada să-l pocnești La Aurica să-l pornești Să nu poată mânca Lucra Nici sta Până la Aurica va pleca.” În timp ce spunea descântecul, Dedi dădea drumul cocoșului în sus care zbura puțin, dar fiind legat era prins și iar înălțat și tot așa de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
după ce Izaura își recuperase trăistuța. Fuge și celălalt după el să nu încaseze pumni. — Cra! Cra! Ciorilor! Cra! Cra! Ciorilor! Strigă ei supărați. — Să ne pupi în c..., le răspund ele triumfătoare. — Ai sânge pe bărbie, observă Izaura. M-a pocnit huliganul ăla peste nas, dar și eu i-am tras niște pumni să mă țină minte. — Ești puternică, fă Prințăso. Mi-ar fi luat trăistuța dacă nu veneai tu. Stai să te ștărg dă sânge, o șterge Izaura cu șorțul
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ales de la Dedi. Zâmbeau amândoi, dar în special Zina care se alătura să asculte fleacurile copilărești ale Prințesei care adesea se încheiau cu: Fugi cocoș Pe coș Pe cel care l-a necăjit pe tata Sebi Cu aripile să-l pocnești Cu ciocul să-l ciocănești Și în gheare să-l strivești”. Râdeau toți cu hohote, în timp ce Prințesa încerca să-i convingă de harul ei. Fata tatei, ești nemaipomenită. — Ți-am alungat supărarea? Ți-am alungat-o. Team făcut să râzi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cunoscător al lumii dinafara țării, vorbind perfect limba franceză. Cezar o privește pierzând-o din ochi de drag gândindu-se ce se va face fără ea în Africa. Vei uita să vorbești românește, dar în cazul acesta grebla te va pocni peste nas. Știi povestea cu grebla? O știu, rămâne el pe gânduri. — Ce-ai rămas așa? —” Tu, minunată poezie, Uitatul meu ostrov de flori Îmi mai deschizi azi poarta mie, Când mă întorc din pribegie Străin cu pași rătăcitori?” — Nu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
se macină până-n scoarța cerebrală tot! tot! Dar, stai , a mai rămas ceva: Noaptea. I se legase în ascuțimea brațelor două șomoioage de pulberi argintii și sticloase. Un colb înspumat bătut peste fața sa rotundă sufla tot greul pământului. Harapnicul pocni meschin și înfiorător, se lovise pe sine ca în noaptea dintre ani. Din gura sa umedă se prelinseră două limbi de foc. Una se lovi intangibil în neant, iar cealaltă scrijeli rănind undeva un plop singuratic. Lângă doi ochi triști
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
ce-l acopereau. Apoi, minune...! Două aripi albe magnifice, de anvergura acelora de condori din Anzi fâlfâie, cu pleznituri de bice, de-a dreapta și de-a stânga umerilor săi, precum o baterie învolburată de bandiere cavalerești, de asalt. O strună pocni... Afară? În mine? Aripi largi mă cuprinseră, line, Răpindu-mă tandru în sus și decis Și-ntr-o clipă, fui în Paradis! îi tremură încețoșat, Poetului, amintirea unor stihuri izvodite, ca și atâtea altele, la beție. Poezia, poezia, poezia... Ce
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și să țiuie! Furibund, prelung, perforant, alternant, făcându-i pe Avocat și pe Poet să se ia efectiv cu mânile de cap, într-un acces sincer de stupefacție și de groază. Ambele lampadare electrice, susținute de sculpturile alegorice din hol pocnesc, pornind să fumege! Va-t'en au diable! Allons-y! En avant! Pe el! Pe el, seniore...! Deus lo volt! îl îndeamnă Templierul pe Franciscan, arătându-i silueta îndoliată, cocârjată, de pe scară. Repezindu-se împreună, cavalerii reușesc, cu îmbrânceli, să imobilizeze
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
luase combinat, cu votcă, intrase în recesiune și deja era zob, sub embargou. Nemișcat, netulburat ca Zenon din Eleea! A-aa...! Sile! Hopa! zice vindicativ Mânecuță și strânge surescitat crosa pistolului. La naiba! Lasă-l să vorbească, pe domnu' procuror! pocnește nenea Sandu cu palma, în placa biroului. Încurajat, Fratele continuă: Am ridicat ancora de la nea Petrică și ne-am strămutat acasă la Boss. Am vizitat-o și pe proprietăreasa lui, pe tanti Rodica, care avea și ea o treabă cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
zorit să treacă peste orice fel de opoziție. Rapid, Îngerul reîncuie și apasă pe comutator, scufundând camera într-o beznă cvasi-totală. Bogdănelu'-Nebunu' chițăie ascuțit, ca un popândău speriat și-și zbiară refrenul: Dă și mie cinci lei! Din exterior, pocnesc două împușcături succesive. O clipă de liniște ... Apoi, către fereastră, vine pe o traiectorie balistică, boltită, o boccea, un obiect rotund, ca o minge de fotbal, care se zdrobește de geamul dublu extradur, cu un troznet de bostan necopt, mânjind
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cățelul reinventat sub forma unei adevărate grenade defensive! În toiul corului de lătrături și de miorlăituri sălbatice, babornița îngenunchează lângă trupul scuturat de convulsii tonico-clonice și-și urmează descântecul: De-o fi de bărbat, Orb la numărat, Coaia să-i pocnească, Pișatu' să-i curgă, Să se facă gârlă! Șobolanul se zbate, se zbate, se zbate! De-o fi de femeie, Numele să-i steie, Țâța să-i plezneasă, Laptele să-i curgă, Să se facă gârlă! Șobo dă un răcnet
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lui. De exemplu în " Banda Păunașului" eram patru personaje: Păunul, Zâna, Groza și Turcul.Ne duceam în fiecare seară după ce ieșeam de la școala la unul din membrii grupului să facem pregătire. Seara în postul Crăciunului băieții sunau din corn sau pocneau din pocnitori făcute special pentru această perioadă. Cu cât se apropiau sărbătorile cu atât satul era mai animat.Dar marea bucurie era atunci când în timpul sărbătorilor aveam zăpadă.Așteptam Crăciunul cu drag. Dacă acum toți copii îl așteaptă pe Moș Crăciun
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA FEREŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
conductorul, se uita pe fereastra vagonului, în care apăruse silueta capitalei. De-a lungul liniei răsăreau și piereau table cu reclame pe stâlpi anume, ori pe calcane de case singuratice. Perechile de șine se multiplicau, se apropiau, se întretăiau. Roțile pocneau tot mai des peste încrucișări, treceau de pe o linie pe alta, cu o siguranță mașinală. Pe urmă se iviră suburbiile murdare, case dărăpănate, ulițe desfundate, contrastând violent cu sclipirile ce vesteau mai încolo palatele. După ce umplu cu bagajele-i prețioase
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe domnul prefect! Boerescu ținu apoi o cuvântare patriotică. Își umfla glasul, gesticula, se roșea. In gura lui, cu câțiva dinți de aur și alții falși, vorbele mari, de rigoare în astfel de ocazii, gâlgâiau ca niște bășici goale, care pocnesc inutil într-un bâlci unde oamenii cască ochii cu urechile înfundate. Între multiplele calități politice ce-și atribuia prefectul era și aceea de neîntrecut orator poporan. Avea convingerea mare că verbul său fierbinte merge drept în inima țăranului și o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tremura glasul de durere și de mânie. ― Dați-vă la o parte să treacă trăsura! strigă sublocotenentul după ce bătrânul Ștefănescu își vărsă amarul față de tânărul Iuga. Țăranii încercară să se ridice, ca să facă loc. Ofițerul răcni speriat: ― Jos! Jos!... Soldat, pocnește-l!... Dă, soldat! Trăsura își urmă calea, prin Babaroaga și Gliganu, până la Lespezi, unde făcu un popas mai lung. Grigore, fără să-și mărturisească, avusese mai mare groază de întîlnirea cu cadavrul Nadinei decât de al tatălui său. De la serbarea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu camera mașinilor. Îndemnați de speranță, se răsuciră toți odată spre tercom. Ripley se juca cu tonalitatea. ― Parker? ― Da, eu. După voce, inginerul părea prea obosit ca să mai poată vorbi în felul lui mușcător. ― Care-i situația acolo? Dallas își pocni degetele. ― Ce mai e cu incendiul? interveni el. ― L-am stins până la urmă, răspunse Parker cu un oftat sonor. S-a întins în vechiul circuit de lubrificare, de-a lungul coridorului de la nivelul V. Am crezut că o să ne ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]