1,635 matches
-
tablourile încă nepictate - erau o duzină și mai bine - erau deja vândute, bineînțeles, unor „americani“. În veranda lui folosită ca atelier am văzut pe mese și pe rafturi numai vaze, urcioare și sticle adunate în grupuri, care stăteau pe niște podiumuri joase într-o ordine parcă întâmplătoare. Ele slujiseră, în decursul timpului, drept modele pentru naturile moarte pline de praf tipice ale lui Morandi, astfel încât urcioarele, sticlele și vazele adunate acolo, fiind în egală măsură colorate de un strat de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
îi oferea destul material exploziv, pe când iarna nu era nici din cale afară de aspră, nici blândă. De asemenea, pe când discuțiile în contradictoriu între Est și Vest adânceau tot mereu aceeași fisură, îl vedeam pe Bert Brecht zâmbind ori șezând pe podium ca și când nu ar fi avut nici o opinie despre războiul din Coreea ori despre moartea atomică. Dar, în vreme ce sărmanul B.B. își molfăia încă mut trabucul, iar reprezentanții intelectuali ai puterilor mondiale - Melvin Lasky la vest, Wolfgang Harich la est - îi înșirau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-a urmat timp de patru sute de ani se datorează, practic, unei erori terapeutice. Ca și primul-ministru. El este de fapt poet, dovadă, și-a lansat versurile lemnoase la Uniunea Scriitorilor care l-a lăudat prin scurtcircuit, explicînd publicului holbat spre podium cum scrie el, ministrul, sarcastic, ironic, pe teme ministerial-ezoterice, cum ar fi mersul la piață, motiv pentru care a făcut infarct. Tot În versuri, ministrul muncii și-n mod la fel de sarcastic și al protecției sociale, Al. Eutanasiu, argumentează că legea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prefăcut că ia globul de tablă și a plecat să-l caute pe Richard al III-lea, șchiopătînd de la reumatism și ca să dea de Înțeles că nutrește o nemărginită dragoste pentru toți cei care l-au ajutat să ajungă pe podiumul pe care oricum ar fi ajuns, e infatuat din pricina bătrîneții care-l pîndește din culise, și, din generozitate, a lăsat impresia că simte aceeași dragoste adevărată și pentru ceilalți, tot restul lumii, cum ar fi albanezii ori Mihaela Rădulescu: „O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
da buzna să-ți cumpere volumul În loc de hîrtie igienică Electrolux ori o cutie Allways arctic, mă simt curată și uscată. Editoarea ar mai putea organiza turnee prin țară, pentru a te prezenta țăranilor gol, cu o carte-n mînă, pe podium, la cămin. Rezumat: partea bună e că nimeni nu vrea să fii promovat. Ce rost ar avea, cînd există Coelho. Iar benzina s-a scumpit. 3.Vă gîndiți la un anumit public atunci cînd scrieți? L-ați putea defini succint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mulți care te vom asculta printr-un difuzor, iar un magnetofon va Înregistra totul. Cei trei sînt În Încăperi separate, iar dacă vrei să-i ațîți unul Împotriva altuia, știi ce butoane să apeși. Ed spuse: — Am să-i dovedesc. *** Podiumul pe care urma să se producă: un coridor al arestului de la Omucideri. Trei cămăruțe cu oglinzi bidirecționale, conectate prin difuzoare. Dacă acționai niște comutatoare, o parte din suspecți puteau auzi cum erau dați În gît de tovarășii lor. Camerele: doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cînd vei coopera. Nu vorbești, adio bani! Hilda scoase un sunet strident. Bud rupse lanțul și intră. Hilda se dădu Înapoi. — Te rog! Am nevoie de banii ăia! Susan Nancy Îi zîmbea de pe cei patru pereți: o vampă pe un podium de dans Într-un club. Bud spuse: — Hai, poartă-te frumos, ce naiba! Îți amintești ce am Încercat să te Întreb ultima oară? Susan avea un prieten aici, În San Berdoo, chiar Înainte să se mute În L.A. CÎnd ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Și a plecat În direcția Dulapului, probabil ca să tragă cu ochiul la James, care se schimba. Trecusem deja printr‑o rundă de comandat haine pentru Miranda și nu fusese deloc plăcut. Când se ducea la vreo paradă, trecea de la un podium de prezentare la altul, cu carnețelul de notițe În mână, pregătindu‑se astfel să revină În Statele Unite spre a spune societății new‑yorkeze ce va dori ea să poarte - iar păturii de mijloc americane ce i‑ar plăcea să poarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să poarte - iar păturii de mijloc americane ce i‑ar plăcea să poarte - În singurul mod care conta cu adevărat. Și nici prin minte nu‑mi trecea că Miranda acordă o atenție sporită articolelor de Îmbrăcăminte care se perindau pe podiumuri pentru că așa vedea prima ce avea să poarte ea Însăși În următoarele luni. După vreo două săptămâni de la revenirea la birou, Miranda Îi dădea lui Emily o listă de creatori de modă ale căror cataloage de prezentare dorea să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
săptămâni de la revenirea la birou, Miranda Îi dădea lui Emily o listă de creatori de modă ale căror cataloage de prezentare dorea să le vadă. Pe când preopinenții obișnuiți se grăbeau să Își alcătuiască cataloagele pentru ea - adesea fotografiile făcute pe podiumurile de prezentare nici nu erau date Încă la developat, cu atât mai puțin prelucrate și prinse În catalog, Înainte ca ea să le ceară - toți cei de la Runway erau avertizați că respectivele cataloage vor Începe să sosească. Nigel trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
unui deux‑pièces Chanel, un al treilea cu un „NU“ mare cât casa lipit peste bluza aferentă de mătase. Dat pagină, lipit bilețel, dat pagină, lipit bilețel și tot așa, până Își alegea garderoba pentru un sezon Întreg direct de pe podiumurile de prezentare, haine care foarte probabil Încă nici nu fuseseră date În producție. Mă uitasem cum Emily trimitea prin fax pozele cu articolele de Îmbrăcăminte alese de Miranda diverșilor creatori de modă, fără să specifice În nici un fel mărimea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
asistente care se ocupau de șefele lor și de bună seamă că nimănui nu‑i prea păsa ce purtam noi. „Salonul“ era exact așa cum spusese Briget - o sală de ședință tipică de hotel, cu câteva mese rotunde și un mic podium pentru cei care țineau discursuri. Eu am rămas lângă peretele din spate Împreună cu alți câțiva angajați de tot felul și am privit cum președintele consiliului ne‑a prezentat un chip incredibil de anost, neinteresant și totalmente neinspirat despre modul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pentru că plecase și luase discursul cu ea, sau să mă blestem pe mine Însămi pentru că acceptasem locul ăsta de muncă. Picioarele mele au Început să se miște cu de la sine putere, stâng‑drept, stâng‑drept și am urcat treptele spre podium fără vreun incident. Dacă nu aș fi fost total șocată, aș fi observat cum aplauzele entuziaste au făcut loc unei tăceri stranii, În timpul căreia toată lumea se străduia să Își dea seama cine eram eu. Dar n‑am observat nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Tâmpită ce eram! Mă bâlbâiam, trăgeam Întruna la „ăă...“‑uri și tremuram din toate Încheieturile și Începusem să devin deja conștientă că mulțimea Începuse să se agite. Fără un alt cuvânt, am coborât de o manieră cât mai demnă de pe podium și abia după ce am ajuns la ușa din spate mi‑am dat seama că uitasem placheta. O angajată al consiliului a alergat după mine până În hol, unde mă prăbușisem pe o banchetă din cauza umilinței și a extenuării, și mi‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
afară când eu am nevoie de ea. Așa ceva e inacceptabil, Ahn‑dre‑ah! Când a reușit să ajungă, În sfârșit, În fundul Încăperii și să se plaseze drept În fața mea, o femeie Îmbrăcată Într‑o rochie argintie până la pământ plutea pe podium, În mijlocul mulțimii de oameni care o priveau admirativ, iar muzica s‑a schimbat dintr‑o bizară incantație gregoriană Într‑un soi de heavy metal gălăgios. Durerea mea de cap a Început să pulseze din nou, În ritmul muzicii bubuitoare. Miranda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În interiorul atelierului deschis, cîțiva artiști lucrau la mesele lor de sculptură, cu salopete peste Îmbrăcămintea lejeră. Un tînăr spaniol arătos, al cărui organ genital impozant de-abia Încăpea În acoperitoarea specială pentru ședința de pozat, stătea În picioare pe un podium, cu o grație posacă, În timp ce sculptorii - cu toții amatori, judecînd după zelul cu care lucrau - masau de zor bucățile de argilă pentru a le transforma În ceva asemănător torsului și coapselor sale. Instructorul lor corpolent, un adevărat Vulcan(##notă: Zeul focului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
scaunele răsturnate și mesele cu postament Înfloreau netulburate flori În ghivece. Lipită de terasă, ca un bazin ornamental, era o piscină mare de formă rectangulară, construită În anii ’20, după cum mă informă Hennessy, la dorința magnatului andaluz care cumpărase conacul. Podiumul trambulinei se sprijinea pe pilaștri de marmură, iar gurile jgheaburilor reprezentau, fiecare, o pereche de mîini sculptate care strîngeau un pește cu gura deschisă. Sistemul de filtrare nu se mai auzea, iar suprafața apei din piscină era un covor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Ne-am oprit pe palier, Înconjurați de ziduri Înnegrite și cu cerul liber deasupra capetelor. Din ușile dormitorului mai rămăseseră doar Încuietorile și balamalele, iar prin cadrele goale se vedeau camerele eviscerate, cu mobila incinerată. Echipa de criminaliști Întinsese un podium de scînduri În lungul grinzilor expuse, iar Cabrera păși cu prudență către primul dormitor. Am ajutat-o pe Paula să treacă peste lemnul care se sfărîma În bucăți și am sprijinit-o de cadrul ușii. În centrul camerei se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
desfășurare a petrecerii, întâmpină numeroșii invitați luminat a giorno. Firește, cu storurile bine înțepenite pe rama geamurilor, ca să nu se vadă afară. Chiar de la intrare, imense coșuri de răchită pline cu admirabile buchete de flori întâmpină vesel invitații. Pe micul podium amenajat in salonul cel mare al casei, lipsit de mobile, instrumentiștii, în mare majoritate bătrâni, încântă cu acordurile lor antrenante asistența. Despre solist, un tânăr frumușel ca o păpușă de porțelan, în mare vogă prin lumea mare a Bucureștiului, bârfitoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
platoului unde ne aflam, nu permitea deslușirea lucitoare a apei. Domnul Pavel găsi prilejul să evoce pentru Ana și fiică, dar În primul rînd pentru el, cu nostalgia depărtării În glas, restaurantul așa cum fusese Înainte de război, orchestra cu luminile și podiumul de dans cu lumea „bună”, cu veselia aceea pudică, toate și În anii războiului, dar Înăuntru sub draperiile camuflajului nici o lumină nu răzbătea În afară, oaspeți pe o nacelă Înainte de sfîrșitul lumii. - Ce vremuri, Doamne! vorbi către Ana, care asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ce-a fost aici, chiar În locul acesta acum...cîți ani?... Eram copil, terminasem clasa I-a primară... În 1930; luasem premiul I... Mi s-a pus pe cap coroniță de premiant, aici, În sunetele unei fanfare militare aflate chiar pe podiumul acesta unde e acum orchestra. A fost prima și ultima dată În viață... Ana deschise ochii mari, nu știu ce a Însemnat privirea aceea, atunci. Domnul Pavel Începu iar să vorbească, ceva, nu mai știu, despre lumea anului 1930 de care pomenisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
percuționistul Rudy Royston, laolaltă o veritabilă familie de muzicieni purtînd genericul „Big Sur” aidoma titlului recentului album ale cărui piese compuse de lider, grupul le-a interpretat și la Gărâna în aplauzele meritate ale asistenței. A revenit cu bucurie pe podiumul gărânean indianul american Charles Lloyd, celebru saxofonist, flautist, taragotist, împreună cu indianul indian autentic Zakir Hussain la percuții diverse și cu percuționistul de culoare Eric Harland. Aniversat de cei peste treisprezece mii de spectatori care i-au cântat în cor „Happy
GĂRÂNA JAZZ FEST 2013 - UN TRIUMF! by Florian LUNGU () [Corola-journal/Journalistic/83438_a_84763]
-
înclinat spre sonorități simfonice și vocal-simfonice, poate crea și partituri lirice, cuvântătoare în versuri melodice. Este cazul Sonatinei pentru vioară și pian, demnă de această titulatură miniaturală grație motivației discursului tainic, plin de aluzii poetice. Cei doi parteneri, amplasați pe podium ca o formație de duo ce ocolește grandilocvența concertantă, au capacitatea unei potriviri ce vine dintr-o îndelungată amiciție muzicală. De aici replici, răspunsuri, paralelisme sonore în care vioara și pianul se ascultă reciproc, cu discreție. La mijlocul programului, Romanța a
Virtuți ale muzicii camerale romantice by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/83550_a_84875]
-
ostenesc în a o descoperi/redescoperi, pentru a se identifica tot mai mult cu mecanismele gândirii componistice a autorilor lor. Doar astfel a fost posibilă impunerea lor și a muzicii autohtone pe plan internațional, fiind invitați frecvent să concerteze, pe podiumurile din Europa, Asia, Peninsula Scandinavă, în cadrul Festivalurilor din Amsterdam, Hong-Kong, Huddersfield, Bogota, Bayreuth, Cracovia etc., sau în studiourile de înregistrări ale Caselor de discuri din România, Germania, Elveția. Mereu în concordanță cu performanța, creativitatea, cu maxima concentrare asupra esenței
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
de la Lyon, dintre sportivii români, Marian Drăgulescu a câștigat două medalii de aur (sol și sărituri), iar Daniel Popescu una (cal cu mânere), în timp ce Sandra Izbașa s-a clasat pe locul trei la bârnă. Patru boxeri români au urcat pe podiumul de premiere la turneul internațional de la Varșovia: Radu Zarif (69 kg) a primit medalia de aur, iar Iulius Poczo (48 kg), Daniel Enache (57 kg) și Petrișor Gănănău (75 kg), pe cea de bronz. Meci istoric în Cupa U.E.F.A. Tragerea
Agenda2006-12-06-1-Sport () [Corola-journal/Journalistic/284887_a_286216]