2,275 matches
-
Moraru, Rewriting. Postmodern Narrative and Cultural Critique in the Age of Cloning, New York, 2001; Alexandru Mușina, Sinapse, Brașov, 2001, 61-66, 99-128, 183-220; Dan Eugen Rațiu, Disputa modernism-postmodernism, Cluj-Napoca, 2001; Florin Mihăilescu, De la proletcultism la postmodernism, Constanța, 2002, 213-321; Linda Hutcheon, Poetica postmodernismului, tr. Dan Popescu, București, 2002; Mircea A. Diaconu, Poezia postmodernă, Brașov, 2002; Carmen Mușat, Strategiile subversiunii, postfață Mircea Martin, Pitești, 2002; Maria-Ana Tupan, Discursul postmodern, București, 2002; Gheorghe Crăciun, Literatura - posibilități și limite postmoderne, OC, 2003, 176; Dumitru Chioaru
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
Textul e compus cu acribie, nu e doar o înșiruire de scânteietoare impresii de lectură, ci, fără să evite paradoxul (care va fi una din marile plăceri ale eseistului), analizează în profunzime opera lui Congreve, argumentându-i convingător apartenența la poetica Restaurației. În general, în spiritul școlii lui Cazamian, dar și al aceleia a lui Densusianu, tânărul anglist consideră că nici o informație de bibliotecă sau de arhivă nu trebuie lăsată deoparte, că istoria literară înseamnă, mai presus de orice, informație completă
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
RL, 1994, 15; Gheorghe Grigurcu, Camil Petrescu sub zodia contradicției imperturbabile, RL, 1994, 15; Eugen Simion, Un martir al lucidității, CC, 1994, 4-5; Irina Petraș, „Neted ca moartea”, ST, 1994, 4-5; C. Trandafir, Pluralitatea perspectivelor, ST, 1994, 4-5; Gheorghe Glodeanu, Poetica autenticității, ST, 1994, 4-5; Liviu Petrescu, Camil Petrescu și poezia pură, CC, 1995, 6-8; Al. Balaci, „Jurnalul” lui Camil Petrescu, CC, 1994, 6-8;Mircea Popa, Camil Petrescu și tehnica romanului, VR, 1994, 7-8; Edgar Papu, Scriitori-filosofi în cultura română, Craiova
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Volovici, București, 1996, 45-46, 67-68, passim; Theodor Codreanu, Provocarea valorilor, Galați, 1997, 173-192; Gheorghe Grigurcu, A doua viață, București, 1997, 287-298; Cosma, Romanul, II, 118-123; Dicț. analitic, I, 14-16, 267-270, II, 289-290, III, 297-300, IV, 176-178, 284-286, 308-314, 369-370; Glodeanu, Poetica, 193-217; Procesul „tovarășului Camil”. Teatru documentar în stare naturală, îngr. Ion Vartic, pref. Mircea Zaciu, Cluj-Napoca, 1998; Ioana Pârvulescu, Alfabetul doamnelor. De la Doamna B. la Doamna T., București, 1999, passim; Mircea Tomuș, Romanul romanului românesc, I, București, 1999, 345-390; Lovinescu
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Piticu din Apa sau tiranul din Racul), prin imaginarea conflictelor între principii antitetice etc. Uneori acest remarcabil studiu păcătuiește prin redundanță, autorul lui reluând aceleași observații în alți termeni, obsesia fiind, probabil, nevoia „demistificării” integrale a operei supuse analizei. În Poetica reflectării (1990) M. întreprinde, sprijinit de concluziile noii noi critici, o cercetare a „arheologiei mimezei”, adică a textelor unor filosofi și scriitori antici ca Platon, Aristotel, Ovidiu ș.a., pentru a reface sensul inițial al noțiunii de mimesis și pentru a
MORARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
și la nivelul discursului auctorial, în „bucla” în care textul antic se referă la el însuși. M. a realizat ediții din Lucian Blaga, Henriette Yvonne Stahl și Nichita Stănescu. SCRIERI: Ceremonia textului, București, 1985; Proza lui Alexandru Ivasiuc, București, 1988; Poetica reflectării, București, 1990. Repere bibliografice: Al. Călinescu, Critica tânără, CRC, 1985, 36; Eugen Simion, În laboratorul criticii, RL, 1985, 40; Dan C. Mihăilescu, Critica impetuoasă, AFT, 1985, 10; Ion Pop, În intimitatea textului, ST, 1985, 11; Marian Papahagi, Gramatica poeziei
MORARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
curent cu noutățile din teoria și critica literară, în Lesezeichen (1986) el își amplifica aria de cuprindere. Pe langă studii despre Oscar Walter Cisek și Adolf Meschendörfer, își fac loc reflecții teoretice privind estetică receptării, sociologia literaturii comparate, raportul dintre poetica și realitate, cu referiri la nume cunoscute precum Hans Robert Jauss, Manfred Durzak, Klaus Schuhmann, Heinrich Vormweg. Un capitol îi este dedicat lui Rilke (receptarea istorică, scrierile sale de comentator al literaturii germane și europene, un aprofundat studiu despre sonetul
MOTZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288262_a_289591]
-
realității. „Mă duci târâș/ ca pe o targă un mort - / important e să ai o direcție”. Tocmai prin această instalare în deriziunea fabulatorie, în indecizia și „levitația” semnificațiilor, poezia lui M. din ultima ei etapă întâlnește în câteva puncte vitale poetica generației ‘80, la a cărei impunere redactorul Editurii Cartea Românească a contribuit într-un chip decisiv. Din romanticul euforic iese un poet al interogațiilor, neliniștit și sarcastic [...]. Esențial la el este, mi se pare, un simț (un sens) neobișnuit al
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
al istoriei stilisticii. Interesat cu deosebire de problema expresivității ca atribut esențial al limbii artistice, autorul face importante precizări de natură teoretică și metodologică privitoare la cercetarea stilistică, tratează sistematic raporturile dintre stilistică și domeniile interferente, cum ar fi retorica, poetica, estetica, sociolingvistica sau critica literară, pentru a-și verifica ulterior ideile prin analiza textelor literare și a aplica metodele criticii stilistice în exegeza operei unor autori ca I. Heliade-Rădulescu, V. Alecsandri, M. Eminescu, I. Creangă, I.L. Caragiale, M. Sadoveanu, Liviu
MUNTEANU-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288299_a_289628]
-
vedere, prudent, diferențele dintre două sisteme deosebite de limbaj poetic. Figurile retorice călăuzesc alăturările, întregite de asemănările din domeniul speciilor preferate, din rândul cărora se detașează sonetul. M. I. a participat la realizarea mai multor lucrări colective despre critica și poetica franceză, despre terminologia poetică și retorică, despre francofonie etc. și a tradus cărți de poetică și semiotică. SCRIERI: Direcții în critica și poetica franceză contemporană (în colaborare), Iași, 1983; Eminescu și intertextul romantic, Iași, 1990; Terminologie poetică și retorică (în
MURESANU IONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288309_a_289638]
-
zodia sa existențială și comic până la grotesc datorită zădărniciei gestului de a traversa un univers absurd. Fundamentând social-istoric reapariția farsei absurde ca efect al unui univers degradant, peste care domnesc angoase, criticul descifrează în farsa tragică anumite convenții de atelier, poetica deschisă spre a aglutina stiluri extrem de diverse, urmările firești ale acestei atitudini estetice în construcția personajului, a intrigii, replicilor etc., totul pus sub semnul parodicului, mimând incoerența realității și discontinuitatea labirintică a psihicului. Concluziile atestă metamorfoza comicului contemporan, întrepătruns cu
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
construcția personajului, a intrigii, replicilor etc., totul pus sub semnul parodicului, mimând incoerența realității și discontinuitatea labirintică a psihicului. Concluziile atestă metamorfoza comicului contemporan, întrepătruns cu alte categorii estetice și alte stiluri. De la teatrul absurdului M. a trecut lesne la poetica Noului Roman, situat pe același palier al genezei social-filosofice. Primele delimitări teoretice, însoțite de texte ilustrative, autorul le opera încă în Noul Roman francez (1968), oprindu-se mai îndelung asupra „clasicilor” francezi ai antiromanului - Alain Robbe-Grillet, Nathalie Sarraute și Michel
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
timpul deschiși” (P. C. Paradise). SCRIERI: Cinci (în colaborare), pref. Nicolae Manolescu, București, 1982; Strada Castelului 104, București, 1984; Lucrurile pe care le-am văzut (1979-1986), București, 1992; Aleea Mimozei nr. 3, Constanța, 1993; Tomografia și alte explorări, Timișoara, 1994; Poetica explorării în lirica secolului XX, București, 1994; Introducere în poezia modernă, Brașov, 1995; Budila-Express, Paris, 1995; Unde se află poezia?, Târgu Mureș, 1996; Paradigma poeziei moderne, București, 1996; Antropologie culturală și folclor, București, 1996; Eseu asupra poeziei moderne, Chișinău, 1997
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
românești, vol. I: 1790-1850 (în colaborare cu Nestor Camariano și Ioan Lupu), București, 1966-1967, vol. II, 1851-1858 (în colaborare cu Nestor Camariano, Dan Berindei și Ioan Lupu), București, 1970-1972; Heinrich von Kleist, București, 1967; Literatura populară română. Din istoria și poetica ei, București, 1968; Scriitorii și înțelesurile vieții, București, 1971; Ion Pillat, București, 1974; Ipostaze ale iluminismului românesc, București, 1975; Evocări, postfață Pan M. Vizirescu, fișă bibliografică Liviu Papadima, Iași, 1997. Ediții: Anghel Demetriescu, Opere, pref. edit., București, 1937. Antologii: Cu
PAPADIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
1925. Publică versuri și epigrame în „Revista literară a Liceului «Sf. Sava»” (1928, 1929), colaborează la „Bilete de papagal”, perioadă care îi va marca personalitatea literară. Prezența relativ constantă în paginile „Jurnalului literar” (1938-1939) determină o distanțare de afinitățile cu poetica argheziană, concretizată în prima carte, Pasărea paradisului (1939), culegere de versuri care inaugurează o colecție îngrijită de G. Călinescu, se bucură de aprecierile criticii și reprezintă, poate, vârful valoric al scrisului lui P. Vocația lirică e dublată de aceea de
PAVELESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
murit în mâinile noastre groase de nepăsare”. Mecanismele poetice sunt mereu răsturnate, materialității i se substituie impalpabilul: „inelul de logodnă rotund ca un sărut/ pentru iubita mea tânără ca inima privighetorii” (Inel de logodnă). Investigând teritorii noi, în atingere cu poetica suprarealistă, imaginile câștigă în noutate, pierzând însă din suplețe, din fluiditate: „Priviți și voi, surorilor, corpul meu slăbănog/ plin de lepra unor muzici de altădată” (Estuar). George Ivașcu descoperea în lirica lui P. „nuanțe ce amintesc pe Barbu, dar un
PAVELESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
altă carte, cu subtitlul Inutilitatea omenirii (1982), principalul eseu de aici atrăgând atenția lui Emil Cioran. Alte capitole dezbat chestiuni spinoase, controversate: Credința, O lume mai bună. Dacă în primul volum autorul se situează în linia eticismului ardelean, filtrat prin poetica eseurilor lui Montaigne, în cel de-al doilea secvențele, denumite modest „considerații filosofice inconștiente”, intră în umbra gândirii cioraniene. Între aceste „limite” P. își gândește și poezia. O primă plachetă este tipărită în Mexic, cu titlul Cele șapte anotimpuri (1961
PETRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288773_a_290102]
-
Zaciu, Clasici, 164-184; Corina Ciocârlie, Fals tratat de disperare, Timișoara, 1995, 198-232; Micu, Scurtă ist., II, 162-168; Carmen-Ligia Rădulescu, Hortensia Papadat-Bengescu, marea europeană a anilor ’30, București, 1996; Dicț. analitic, I, 46-48, 83-85, 219-220, 329-331, II, 56-58, IV, 17-20; Glodeanu, Poetica, 169-184; Hortensia Papadat-Bengescu, DCS, 21-25; Dicț. esențial, 605-610; Ghițulescu, Istoria, 147-150; Sorescu, Lumea, 119-127; Ion Bogdan Lefter, Doi nuveliști: Liviu Rebreanu și Hortensia Papadat-Bengescu, Pitești, 2001; Eugenia Tudor-Anton, Hortensia Papadat-Bengescu, marea europeană, București, 2001; Liana Cozea, Exerciții de admirație și
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
romantică de pretutindeni. În cea din urmă componentă a acestui triptic, Eminescu. Limbajul simbolic (1989), se analizează oniricul romantic și limbajul simbolic al nocturnului prin metoda criticii arhetipale a lui Carl Gustav Jung și a ideilor lui Gaston Bachelard despre poetica reveriei. Dar P. este el însuși un scriitor, deplasându-și interesul mai cu seamă spre proză. În Orele albastre (1981), un memorial de călătorie prin Leipzig, călătoria devine o aventură intelectuală, descrierea orașului german, îndeosebi prin incursiuni în istoria lui
PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288792_a_290121]
-
niște haine mâncate de molii” (interviu cu Octavian Paler), RL, 2003, 4; Grigore Scarlat, Vlaga morală, VR, 2003, 3-4; Constantin Coroiu, Imposibila demolare, ALA, 2003, 679; Dicț. analitic, IV, 386-388; Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi, București, 2003, 153-155; Lidia Ciocoiu, Poetica imaginarului în proza lui Octavian Paler, Iași, f.a. E.S. PÁLFFY Endre (12.III.1908, Toplița - 16.XI.1975, Budapesta), istoric literar și comparatist. Face liceul la Târgu Mureș, studii de filologie la Cluj și la Paris, unde obține în 1931
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
Parerga. Écrits de philologie, d’épigraphie et d’histoire ancienne, București-Paris, 1984; Studii de istorie și epigrafie, București, 1988. Antologii: Arte poetice. Antichitatea, îngr. și introd edit., București, 1970; Proză istorică greacă, îngr. și introd. edit., București, 1970. Traduceri: Aristotel, Poetica, îngr. și introd. trad., București, 1940; ed. 2, București, 1965; Fragmentele eleaților, îngr. trad., București, 1947, reed. în Filosofia greacă până la Platon, I, 2, îngr. și coordonare în colaborare cu Ion Banu, București, 1979; M. I. Finley, Lumea lui Odiseu
PIPPIDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288823_a_290152]
-
Sartre. În demonstrație sunt cuprinse și opere literare românești, de la Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu la Al. Ivasiuc ș.a. Un corolar al specializării în problematica romanului îl reprezintă studiul de „poetică istorică” Vârstele romanului, reluat, cu informația actualizată, în Poetica postmodernismului (două ediții: 1996 și 1998). P. examinează constituirea poeticii romanului modern într-o sinteză suplă și erudită, edificată savant, printr-o subtilă îmbinare de perspectivă filosofică și studiu comparatist. Trei faze sunt identificate în acest proces: primul modernism, definit
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
universitar în critică, având în persoana lui pe unul din cei mai elocvenți exponenți. LAURENȚIU ULICI SCRIERI: Realitate și romanesc, București, 1969; Dostoievski, Cluj, 1971; Scriitori români și străini, Cluj, 1973; Romanul condiției umane, București, 1979; Vârstele romanului, București, 1992; Poetica postmodernismului, Pitești, 1996; ed. 2, Pitești, 1998; Studii transilvane. Coduri etice și estetice la scriitorii transilvăneni, București, 1998. Repere bibliografice: Zaharia Sângeorzan, „Realitate și romanesc”, CRC, 1969, 47; G. Gheorghiță, „Realitate și romanesc”, R, 1969, 12; Tudor Cătineanu, „Realitate și
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
laborator experimental pentru verificarea unor achiziții teoretice recente sau pentru etalarea ultimelor lecturi. Din cuprinsul comentariului, liricii lui Cristian Popescu i se rezervă doar o treime, restul consumându-se prin divagații fastidioase despre metoda critică, conceptele de generație, optzecism, nouăzecism, poetica autorului ș.a. Astfel încât, în lipsa excursului analitic și a contextualizării istorice, ideea principală a cărții - poezia lui Cristian Popescu „e o configurare de destin literar și personal, linia distinctivă între text și eu fiind tot mai firavă” - rămâne suspendată între truism
POENAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288862_a_290191]
-
Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică (reeditat postum de Ioana Bot, în 1994, cu titlul propus inițial de autoare: Eminescu, poet tragic), primul dintr-o serie de referință. Alături de Eminescu și mutațiile poeziei românești (1989) și de Ion Barbu și poetica postmodernismului (carte publicată postum, în 1993), cercetarea jalonează traseul unei investigații de respirație amplă. Din foișorul de observație Eminescu, P. proiectează devenirea poeziei românești de la pașoptiști la Nichita Stănescu într-un plan unic de interpretare: cel definit de relația dintre
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]