3,799 matches
-
Crișan Andreescu, crisan andreescu Compania McDonald’s reintroduce în oferta sa McMici, produsul creat special de companie pentru piața din România. Campania “Poftiți la McMici” va fi derulată în toate cele 67 de restaurante ale companiei, în perioada 25 octombrie - 28 noiembrie. “Un succes nu vine niciodată singur - spune Daniel Boaje, Directorul General al McDonald’s România. Am învățat că atunci când știm să
McMici și Dublu McMici la McDonald's by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/50653_a_51978]
-
companiei, odată cu lansarea acestora în luna mai 2013, când compania a vândut peste 300.000 de sandvișuri McMici în numai 3 săptămâni. “Mulți dintre consumatorii noștri ne-au cerut să reintroducem în meniu McMici. O facem acum, odată cu invitația campaniei “Poftiți la McMici””, a adăugat Daniel Boaje. Calitatea la McDonald’s Toate ingredientele McDonald’s - carnea de vită, de pui și de porc, peștele, legumele, salatele, chifele și laptele - sunt furnizate de un grup de parteneri care îndeplinesc standarde de înaltă
McMici și Dublu McMici la McDonald's by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/50653_a_51978]
-
de Cantemir (Istoria ieroglifică), hipnotizați de tirania absolută, ,frumos crăngăitul Corbului lăudară și cu multe lingușituri și colachii învățătura-i și înțelepciunea-i peste nouri ridicară (că mai toți supușii de frică obișnuiți sunt, nu ceea ce adevărul, ci ceea ce stăpânul poftește, aceea să laude și să fericească)." Onomatopeea ironizează calitatea, iar paranteza atrage atenția supra paradigmei, nu alta decât figura auditoriului sub teroare, perfect valabilă în gulagul comunist și sub orice tiranie, mai veche sau mai nouă. Suntem în atmosfera oricărui
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
Amzăr, la Berlin, apoi se întoarce în țară. În 1942, cu prilejul conferinței lui Mircea Djuvara la același institut, Amzăr îl cunoaște pe Carl Schmitt: "Singurul - și mare - cîștig a fost pentru mine cunoștința cu Carl Schmitt, care m-a poftit pentru ziua de joi, 22 ianuarie, la el acasă. Personalitatea lui Nae Ionescu, despre care i-am vorbit, îl interesează foarte aproape." (p. 20) Pe 10 mai 1944, Amzăr ține la Freiburg conferința intitulată Der Kampf gegen den Bolschewismus im
Cărturarul din exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7538_a_8863]
-
ale folclorului, acelea ale interpreților sunt la-ndemână și celor care apleacă numai din când în când urechea la muzica populară. Soliști de seamă precum Traian Jurchelea, Lele Crăciunescu, Luminița Jucu Pascu, Lucian Drăgan, Mirela Petrean și soții Giurgi vă poftesc la o plimbare muzicală în Parcul Rozelor: cu un strop de imaginație, iarna-i dusă, vara-i colea, iar ei, soliștii îndrăgiți, sunt pe scenă într-un spectacol de-o oră, cât durează albumul. din presa vremii acum... 100 ani
Agenda2005-08-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283402_a_284731]
-
insanitățile publicate de Săraru în acest ziar? l Din NAȚIONAL: " Cine a zis că menirea unui prezentator este aceea de a lămuri publicul a uitat de Kitty Cepraga! Așa s-a făcut că România 1 n-a putut să ne poftească la televoting, în finala pentru Cerbul de Aur, pînă n-a poftit-o pe Kitty să ia interviuri concurenților. Și Kitty s-a întrecut pe sine, adică mai prost de atît n-ar fi reușit nimeni altcineva! Prima frază, adresată
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
zis că menirea unui prezentator este aceea de a lămuri publicul a uitat de Kitty Cepraga! Așa s-a făcut că România 1 n-a putut să ne poftească la televoting, în finala pentru Cerbul de Aur, pînă n-a poftit-o pe Kitty să ia interviuri concurenților. Și Kitty s-a întrecut pe sine, adică mai prost de atît n-ar fi reușit nimeni altcineva! Prima frază, adresată lui Horia Moculescu, avea să fie și primul eșec lingvistic: « Îți dau
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
și, paradoxal, mai compact în tipul de reacții. Uneori, siderante. Gustul, însă, nu se discută. Cultura și educația, da. Mai sînt și în România artiști și locuri, implicit atipici/ atipice. Unul dintre acestea este Teatrul Act. Căutarea și aventura sînt poftite aici și onorate cum se cuvine. Generațiile se întîlnesc și conviețuiesc. O vreme, mai multă, depinde. Cei ce poposesc aici sînt interesați de intervalul pe care îl petrec împreună, de ce se întîmplă cu ei artistic, uman și metafizic. Aici nu
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
cunoștințele lor în legătură cu sfintele taine, căci cei mai mulți dintre ei erau neștiutori de carte” În 1650, Popa Lupu din Moisei avizează Bistrița că din cauza omătului mare nu a putut să meargă cu oile la muntele lor. În 1672, boierii din Maramureș poftesc călugării din Putna la sfințirea Mănăstirii Moisei, afiliată Putnei, iar egumenul Sava din Putna cere Bistriței pașaport pentru doi călugări, care fiind trimiși să asiste la sfințirea Mănăstirii Moisei, nu pot să se reîntoarcă pe drumul pe care au mers
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
privată. Textul ei, scurt, începe cu mon cher Sartre, și este destul de eliptic. Camus trimite, cu scrisoarea, bani și mulțumiri, se referă (sub pseudonim) la Simone de Beauvoir și la niște prieteni cu care n-au prea făcut treabă. Încheie poftindu-l pe Sartre la o seară relaxată împreună, la care se pare că Jean-Paul nu va mai ajunge.
Scrisoarea lui Camus () [Corola-journal/Journalistic/3360_a_4685]
-
pare rău? Nu e groaznic? - Nu știu, repetă baba. Ești cu mașina aici? - Da, dar ce leg... - Ce marcă? - Un Nissan de teren, dar... - Uite, îți dau două rubine pe el, zise baba scoțând la iveală niște pietre nemaipomenite. - Bine. Poftim cheile. Baba Dochia se urcă la volan, instală pisica lângă ea, băgă o casetă cu Jefferson Airplane în casetofon și călcă acceleratorul. Locuia în Giurgiu, deci o luă înspre Ruse. Ajunsă acolo se chiorî o vreme peste Dunăre, dar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
că tot Cărmăzan... tot Nicolaescu... zise Oana, dând din cap a lehamite. - Lasă-i pe Cărmăzan și Nicolaescu, pufni Luca. Parcă mai era cineva cu un scenariu, nu? - Da, eu, zise fata care semăna cu Ronaldinho. - Să-l auzim, o pofti Luca. - Totul începe într-un compartiment de tren, începu fata să povestească. Simțeam că nu mai pot. Am comunicat prin semne că mă duc să mă piș în mare, dar nu mă băgă nimeni în seamă. Sau poate Luca, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și mă gândeam că poate ați putea fi atât de drăguț încât să-i explicați că acest comportament este, din păcate, absolut greșit. - Chiar este? a întrebat retoric Popescu. Dar intră, să stăm de vorbă. Am intrat. Popescu m-a poftit să iau loc într-un fotoliu, mi-a dat o scrumieră în care am pus cele patru țigări pe care le țineam între degete și mi-a oferit o cafeluță pe care am acceptat-o cu plăcere. - Sunt profesor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nimic de-a face cu gașca de ciudați. Bine că nu zisesem nimic. Fata i-a întins un plic mare cafeniu, Merrill a luat-o înăuntru, am auzit strigăte, apoi, puțin mai târziu, a ieșit fără fotografii. Apoi a fost poftită înăuntru cealaltă fată. M-am uitat la ceas. Era aproape fix. Curând o să înceapă să sosească și ceilalți. Am simțit un nod în stomac în timp ce mă gândeam la ceea ce era de neconceput: dacă Mitch nu venea azi? Dacă n-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Nu. Pentru că nu-mi zisese nimeni. —Ce-ai pățit la față? —Accident de mașină. A tras aer în piept. —OK. Hai să dăm o probă oricum. Părea să fie o confuzie la mijloc: mă luase din greșeală drept actriță. Eram poftită în cameră, Merrill îmi întindea un scenariu și m-am gândit, la naiba, de ce nu? Cumva părea mai simplu decât să încerc să le explic. Am studiat rapid pagina; părea o melodramă tânguitoare din Sud, imitație nereușită a lui Tennessee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mare parte din cele care treceau plănuiau să ia parte la picnicul Salvați Elanul și nu voiau să arate prea dichisite pentru asta. Erau încântate să accepte o geantă de plajă Candy Grrrl și mostre gratuite, dar nu să și „poftească pe scaun“. Candace a lungit cât a putut ședința cu Mackenzie, dar în cele din urmă Mackenzie s-a dat jos de pe scaun și am interceptat-o. —O să te văd în curând? am întrebat, fără a-mi mișca buzele. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
control al traficului aerian. Nici nu avusese habar că procesul de conducere a unei creșe era așa de tehnic. Vreau să vă vorbesc despre Theo, a spus Rottweilerul așezându-se de partea cealaltă a uriașului birou. —Dați-i drumul, a poftit-o Hugo relaxat. Pentru prima dată, nu se mai grăbea să ajungă nicăieri. Nu e iar vreo problemă cu scutecele, nu? În urmă cu câteva zile, fusese luat din scurt din cauza obiceiului pe care Theo și-l făcuse de curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fi Înlocuită de o nouă fantezie. Toți bărbații fac așa. Mama ta știa asta, eu știam asta. Într-o zi o vei ști și tu. Dar În loc să accepte situația, mama ta și-a pierdut controlul asupra simțurilor. A Început să poftească dulciuri. Nu se putea opri din mâncat dulciuri. Și-i era sete tot timpul, bea ca duhul care a Înghițit oceanul și l-a scuipat la loc. Într-o zi, un spirit a văzut că era o pradă ușoară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
era În centrul atenției. Era Înconjurat de o mulțime care-l Împingea spre o masă lungă cioplită Încărcată cu bucate pentru un banchet - un banchet conform standardelor unui trib sărăcit de ani și ani de greutăți. Pată Neagră făcu invitația: Poftiți la masă, domnilor. Prietenilor mei, festinul din junglă li se păru destul de neinspirat, fel după fel, numai „bucate misterioase“, cum le numea Moff, substanțe gri-verzui, unele lucitoare, altele vâscoase, nici una nu părea comestibilă. Dar, după cum aveau să-și dea curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
le-a Încercat chiar pe tatăl său, un subiect foarte binevoitor, după cum se dovedise deja cu vârf și Îndesat. În 1882, Phineas Andrews a fost invitat la Rangoon de un vechi și bun prieten, unul dintre căpitanii Raj-ului, care-l poftise să fie martor la curajul soldaților care o serveau pe Maiestatea Sa În jungla sălbatică birmaneză. Phineas s-a Îndrăgostit la prima vedere de Birmania, cu verandele ei și zilele petrecute lenevind, palanchinele și respectul față de britanici. În Birmania, Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
beau ceaiul de pelin. Mai beau și supa gătită special pentru a-i ține sănătoși. Fiertura simplă de orez fusese bine-venită când În sfârșit reușiseră să asimileze puțină hrană. Dar acum gusturile lor pretențioase de San Francisco Își reveniseră și pofteau la mâncăruri mai variate. Nu li s-au plâns gazdelor din junglă - ar fi fost nepoliticos -, dar Între ei se plângeau de cele trei porții zilnice de orez, de jalnicele sosuri fermentate și de cărnurile uscate. Își imaginau că tribul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ar fi văzut-o pentru prima dată. În următoarea jumătate de oră, Harry se Îndreptă și iar se Îndreptă spre Buddha, din diferite unghiuri, afișând o uimire mereu nouă. În sfârșit venise momentul să filmeze câinii În acțiune. Harry Îi pofti pe „cățeluși“ și pe Saskia În fața camerei. Am primit o dispensă specială, spuse Harry, să lăsăm câinii să umble prin pagoda sfântă, să meargă oriunde i-ar duce nasurile - fiți liniștiți, acești câini sunt extrem de bine dresați, deci nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ale sicilienilor. „Să trăiți, dom’ doctor!“ I-am zâmbit portarului, examinând cum se cumințește. Puterea legitimațiilor ăstora era mare, nelimitată, transmisă din vechime. Dacă le lipeai de parbriz, intrai cu mașina și-n curtea interioară. „Scuzați, nu v-am recunoscut, poftiți înăuntru, vorbesc io la fochist să dea mai cald...“ Îndemnul suna anapoda. Mă aflam deja înăuntru, carena holului se închisese în urma mea, iar nava de ciment și marmură huruia din toate încheieturile, pregătindu-se să plece cu pasagerii ei de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
minunățiile palatului Frassetti și despre gondola care Îl adusese până pe canalul Rio di Francesco. Deschise ușa atelierului și se opri descumpănit. Cei patru cavaleri care Îi aduseseră cumplita veste de la Varna erau din nou aici. Asta nu prevestea nimic bun. - Poftește, tinere Oană! spuse, calm, cavalerul cu părul alb. Isprăvile Domniei Tale zumzăie până la Udine și până la Ravenna. Cum s-au petrecut lucrurile? - Păi... Începu Cosmin, neînțelegând ce voiau să afle, de fapt, cei patru. - Nu! Nu așa! strigă un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ar afla cu săptămâni Înainte. Pe uscat, Dunărea e o barieră dificilă, iar trecerea ei ar lua multe zile de pregătiri. Măria Sa Ștefan nu are decât să coboare mai jos de Chilia și să treacă Dunărea cu câți oșteni va pofti. Luminatul emir Îl va aștepta cu darurile cuvenite și cu toată prietenia. - Măria Sa Îmi va ierta vorbele, spuse căpitanul Oană, dar un răspuns la această Îndrăzneață propunere nu poate fi dat acum. El va sosi, negreșit, În răstimpul celor două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]