3,246 matches
-
și imprudență, acel pasaj leagă de limbă și pe guvern și pe partid și pe confrați. Acel pasaj, pe care "Binele public" [î]l reproduce zi cu zi în fruntea coloanei întîi, pe care noi l-am citat asemenea în polemicele noastre cu confrații, arată învederat că cestiunea Dunării a fost compromisă din capul locului. Orice discuție ni se pare de prisos aci; ceea ce s-a tipărit nu se poate face netipărit; ceea ce s-a făcut nu se face nefăcut; c-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
unui oraș care-a ars, comitetul unei societăți pentru înființarea unei Academii, nu sunt de ex. autorități ale puterii publice; cu toate acestea nu credem că d. mareșal să opuie vreodată vestitul său regulament primirii unor asemenea oameni. Pentru scopul polemic al acestor șiruri ar fi fost îndeajuns de-a opune "Romînului" propriile sale cuvinte de la 1876 în această afacere; dar noi nu ne sfiim a declara că rău se interpretă regulamentul față cu oameni cari prin mandatul lor au un
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de Pepelea care, având chef de ceartă și neavând de cine se lega, își scotea căciula, o punea dinainte pe-un genunchi și 'ncepe a o mustra, închipuindu-și că mustră pe cine știe cine. Daca n-am avea decât să respingem polemice sterile cari combat idei ce nu noi le-am emis și declarații ce nu noi le-am făcut, n-am avea decât să somăm pe confrații noștri ca să dovedească când și unde am susținut ideile ce ni se atribuie, pentru
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
aceste demarcații ne putem întocmi morala provizorie. Criticile pertinente ale "marelui partaj" au actualizat "industria retorică, instrumentală și socială a adevărului" (Bougnoux). Întotdeauna semantica provine dintr-o pragmatică, și antiteza dintre enunțul neviciat, rece, impersonal și pacifist și mesajul impur, polemic și retoric, dintre știință și ideologie, pe scurt, își pierde contururile în exercițiul științific in vivo, in statu nascendi. "Chiar și enunțurile științifice rezultă din raporturile de forță ale formulărilor" (Latour, Bougnoux). Abordarea mediologică a științelor, deja foarte avansată, care
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
această concluzie identică ideilor care au determinat Revoluția. Dacă această revoluție este îndrăgită, va fi exaltată inteligența celor care au pregătit-o. Dacă este detestată, se vor denunța greșelile și pagubele aduse de această inteligență. Cartea mea poate servi tuturor polemicilor. Ca și cum ai spune că nu folosește nici uneia."31 Mornet, împotriva lui Taine, subliniază pragmatismul, deschiderea spiritului, gustul concretului de care au dat dovadă gînditorii prerevoluționari și faptul că importantă nu este opera cîtorva doctrinari ci, dimpotrivă, că în cursul acestor
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
se discută" are ca centru de greutate ca "mediu" viața de salon. Și Taine se ocupă de "inconvenientele vieții de salon", "artificială și seacă", depărtată de "viața" și de dovezile ei de adevăr.35 Ideologie pură? Fără îndoială. Dar fantasma polemică dezvăluia un medium nevralgic. Un secol mai tîrziu, un istoric de meserie, dincolo de orice opinie preconcepută, nu putea analiza materialismul lui Holbach fără să pună sub semnul întrebării organizarea faimoasei "coterii" și fără să-și pună întrebări asupra rolului informativ
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
mine, chiar fără nici una), acești autori, nu de acte de tortură, de execuție, de deportare, ci de texte, de discursuri, de conferințe s-au făcut vinovați de înțelegere cu inamicul și de înaltă trădare. Dar noi știm multe despre relativitatea polemică și contingentă a acestor noțiuni. Aprecierile pe care le fac aici asupra scriitorilor colaboraționiști sînt perfect arbitrare, neverificabile și nefalsificabile, e o chestiune de morală, de psihologie, de metafizică personală. De moment politic. De raporturi de forță. Dar stabilirea unei
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
sînt ființele vii. Adevăratele motoare. Ce este o convingere? O idee învelită într-un sentiment, ancorată, legată de el. O convingere e mai profundă decît o idee, și mai puțin elevată; mai solidă și mai puțin serioasă. Mai caldă, mai polemică. Prea multă rațiune dăunează înțelegerii rolului Rațiunii în istorie. TREPTELE CREDINȚEI Se obișnuiește să se spună, despre anumite cărți sau autori, că au participat la formarea conștiinței ruse (sau germane, sau franceze, sau europene etc.) din cutare sau cutare epocă
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
culturală, politică și militară s-a ridicat în pragul secolului al XIX-lea pe micul promotoriu al Asiei (Anglia, Germania, Franța) și pe un caracter de plumb, dînd frîu liber unei pleiade de autori, publiciști și îndrumători, a căror "interpretare" polemică a însemnat supraviețuirea mișcării muncitorești internaționale de-a lungul a patru Internaționale succesive. Socialismul muncitoresc a fost un rod al Rațiunii, dedus din Carte, condus de școală și tradus prin ziare. Tipografii, intelectualii și pedagogii erau cei trei stîlpi ai
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
temele sale, si nu cuvintele sau expresiile. Biblia este cea mai tradusă carte de pe pământ (în aproximativ 1800 de limbi, se spune) iar traducerile ei se influențează unele pe altele. Cât privește Coranul, primele traduceri, realizate în Europa în scopuri polemice în sec. X-XIII, în unele cazuri, si pentru a dovedi că islamul este o erezie creștină, au fost influențate de traducerile Bibliei. Cele care au urmat au fost influențate de primele, cele din secolul trecut au fost influențate de traducerile
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
această ordine. Cele trei traduceri românești sunt singurele traduceri integrale ale Coranului publicate până acum în limba română. Traducerea lui L. Marracci este prima traducere propriu-zisă realizată în spațiul non-islamic, cele precedente fiind mai degrabă parafrazări cu un pronunțat caracter polemic 71. Cele două traduceri în limba franceză, pe care le-am selectat din foarte multe, se bucură pe drept cuvânt de celebritate: prima, pentru o foarte mare acuratețe în redarea sensului referențial, iar a doua, pentru modul în care, folosind
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1.4.2. ’A≤ad: SOI, ASM, „Cel Unic”; GG „Unul”; Marr „unus”; RB „unique”; DM „Un”; YA „the One and Only”; Arb „One”. Apare o singură dată, în primul verset al surei 112, care afirmă monoteismul islamic la modul polemic în raport cu creștinismul. Este predicat nominal, ca și All"h, avându-l ca subiect pe Huwa: Huwa All"hu a≤ad: „El este Dumnezeu, Unul”. Toți gramaticii sunt de acord că provine din aceeași rădăcina că și w"≤id. Din punct
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
că concorda cu textul unei inscripții grecești de la Palmyra, în care un zeu cosmic și suprem este calificat drept „unic, singur, milostiv”. De altfel, contextul acestei sure de patru versete scurte, în care apare, afirmă unicitatea lui Dumnezeu la modul polemic: „1Spune: «Unul este Dumnezeu. 2Dumnezeu!... Absolutul! 3El nu naște și nu se naște 4și nimeni nu-i este asemenea.»” (GG) D. Rahbar 113 e de părere că semnificația de „veșnic” este o evoluție post-coranică și că a fost adoptată de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și Arb „the Creator”. Figurează ca atare în lista de Nume de la v. 59, 24; mai apare și în expresia ‚"liqu kulli šay’în „Creatorul a toate” (6, 102; 13, 16/17; 39, 62/63; 40, 62/64), în contexte polemice (cu exceptia v. 39, 62) în care această calitate întărește afirmarea unicității lui Dumnezeu 2.1.9.2. La versetele 15, 86 și 36, 81 apare formă intensivă al-‚all"q, Dumnezeu fiind numit al-‚all"q al-‘Alm, un
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și are rolul să sublinieze poziția cu totul specială în care se află Isus în relație cu Dumnezeu. Apostolul îl folosește în contexte speciale: - în epistolele Români și Gălățeni, pentru a întări afirmațiile despre rolul răscumpărător al lui Isus în polemică paulină cu iudaizanții, care voiau să mențină și prescripțiile legii lui Moise (e.g. Gal 4,4-5: „Iar când a venit plinirea timpului, Dumnezeu a trimis pe Fiul său născut din femeie, născut sub Lege, ca să-i răscumpere pe cei care
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a acelora care cer originalitate și intuiție (insight) și f) al dezvoltării capacității de expresie verbală și de creativitate colectivă. Dezbaterea are Înțelesul unei discuții pe larg și amănunțite a unor probleme adeseori controversate și rămase deschise (dezbatere cu caracter polemic), urmărindu-se influențarea convingerilor, atitudinilor și conduitei participanților. Necesitatea discuției decurge din natura problemelor sau temelor supuseatenției colective; „...cu cât o problemă tinde mai mult spre construcții intelectuale noi, cu atât mai bine se potrivește cu discuția În comun și
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
extrem de dificilă pentru cercetătorii din România, a fost ușurată de câteva perioade de vizită petrecute în universități din Olanda, Austria și Italia între 2002 și 2005, precum și de bursa NEC de care am beneficiat între 2004 și 2005. În ceea ce privește stilul polemic adoptat la tratarea unora dintre temele cărții, sunt nevoit să îi recunosc meritele bunului prieten Rareș Crișan, el însuși truditor într-ale educației. Cu un plus de pragmatism, spiritele sociologice combatante, precum cel al lui Rareș, ar putea face minuni
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
a meritelor a fost serios discreditată, în măsura în care performanța se diferenția de merit. Astfel, însăși noțiunea de elită a devenit suspectă. A vorbi despre elite nu mai este deloc la modă. Așa cum remarca Alain Minc (2002, p. 262) într-o notă polemică, „cuvântul însuși a ajuns dubios, dacă ținem cont de atmosfera populistă și recriminatorie din jurul său”. Desigur, o sociologie a elitelor nu trebuie neapărat calificată ca fiind elitistă. Totuși, termenul elită trebuie să aibă pentru ea un sens și să-i
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
tot atâtea legi ale comportamentului uman. Dar evidențierea a ceea ce ei consideră că sunt niște constante istorice de o importanță universală îi face să combată aceste visuri egalitare, care pentru ei sunt egalitare absurde din punct de vedere sociologic. Ținta polemică a lui Mosca și a lui Pareto o reprezintă, în general, socialiștii și solidariștii” (Lottieri, 1999, p. 201). Astfel, ideologicul este în strânsă legătură cu analiticul. Machiavellienii se întâlnesc în acest punct cu adepții unei concepții aristocratice a ierarhiei sociale
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
sociologia la Universitatea din Texas. Începând din 1948, a fost profesor la Universitatea Columbia din New York. Concepțiile sale au fost influențate de Weber și de Marx. A consacrat lucrări importante concentrării puterilor în societatea americană. A luat poziție, la modul polemic, împotriva unei anumite forme de empirism inspirate de lucrările lui Lazarsfeld, dar și împotriva teoriei generale așa cum o concepea Parsons. Pe de altă parte, i se datorează o punere în gardă aproape profetică în privința birocratizării cercetării și un foarte frumos
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
actorii care au înțeles că puterea este dată astăzi de notorietate. Un exemplu ne este furnizat de ceea ce Alain Minc, califică într-un stil pamfletar, drept „Sfânta Alianță dintre judecători și ziariști” (Minc, 2002, p. 196). Debarasată de aspectele sale polemice, teza lui Minc se referă la convergența de interese dintre judecătorii de instrucție și ziariștii de investigație. Și unii, și alții își lărgesc spațiul de libertate în care se mișcă, servindu-se de cutia de rezonanță mediatică și alimentându-se
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
să acceadă la posteritate. în cea mai mare parte a cazurilor, primul colaționează ceea ce se poate ști în legătură cu subiectul, ceilalți se mulțumesc să recopieze. Există apoi șansa arheologului: o descoperire face posibil accesul direct la texte, ceea ce evită medierea creștină polemică. Astfel, în 1945, la Nag Hamadi, în Egipt, la vreo sută de kilometri de Luxor, a fost exhumat un urcior gnostic. în acele timpuri, rulourile erau plasate și conservate în astfel de recipiente din lut ars care le protejau de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sub propriu-i nume Donația lui Constantin, o lucrare care l-ar fi putut trimite direct la butuc și la securea călăului! Nici pseudonim, nici anonimat, nici fals editor, nici informații eronate pentru a încurca pistele: fidel metodei sale agonice, polemice, combative, militante, filosoful afirmă răspicat că documentul invocat de Biserică pentru a-și legitima și justifica puterea temporală este un fals grosolan. Și o dovedește prin metoda istorică și filologică. Cu el, știința începe să se manifeste contra pretențiilor teologiei
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a două instanțe separate, și mai ales a unui suflet imaterial, etern și aflat în relație cu divinul, cu cerul inteligibil... La cirenaici, totul aduce mărturie în favoarea unității imanente a realului. Și atunci, cum altfel, dacă nu din rațiuni ideologice, polemice, mai poate cineva vorbi de plăceri ale trupului separate de plăcerile sufletului? Ceea ce înregistrează carnea epicuriană este decodat de sufletul atomic: dorințe, plăceri, suferințe, chinuri, jubilări... Doar un artificiu retoric și o poziție antinominalistă permit recurgerea la cele două momente
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
exercițiul filosofic, la fel și a mânca; discipolii lui Epicur care practică la fel de bine gândirea Magistrului în jurul unei mese ca și în atmosfera austeră și liniștită a bibliotecii o știu prea bine. în fața acestor mâncăruri sobre abundă conversațiile cu subiecte polemice: ce relații există între bogăție, fericire și virtute? Ce se poate spune despre utilitate și sinceritate în prietenie? Cum pot fi definite Binele și Binele Suveran? Dar Plăcerea, Fericirea, Virtutea, înțelepciunea? Trebuie oare să ne temem de moarte? Cum să
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]