257,490 matches
-
chiar în miezul luptei politice, în fruntariile ei. Erau și unii, ca mine, pentru care dreptul artei la independență era doar un pretext, unul din punctele de dezacord, și prezența noastră se explica prin faptul că aici era centrul pasiunilor politice. Erau și altfel de oameni, asemenea autorului unor versuri pe care le-am reținut încă din acea vreme: Nu, pistoalele nu le vom descărca noi În plin, în coloane verzi ce mărșăluiesc! Suntem mult prea poeți, oameni cu nevoi, Iar
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
puterea înarmat cu tomurile leniniste. Dar această poziție, cum s-a și dovedit, mai curând întărea dictatura comunistă, în loc s-o slăbească. Cei mai mulți, care, cât de cât, aveau ceva în cap au mers mult mai departe pe calea evoluției lor politice și glasul acestora suna destul de distonant. Popularitatea lui Lenin și a altora a scăzut într-atât, încât critica nu mai suna ca o învinuire, ci aproape ca un elogiu: autoritățile apăreau nu ca niște dogmatici fanatici, ci ca niște oameni
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
și independentă: "Nu-mi trebuie pâinea voastră amestecată cu lacrimi. Și cad și mă ridic, zbor în semivis, în seminălucire... Și simt cum înflorește omenescul în mine." Cu adevărat, acesta era un manifest al omului, iar nu un mărginit manifest politic. Imaginați-vă că toate acestea erau rostite în centrul Moscovei, sub cerul liber, în chiar acea Moscovă unde, cu șapte-opt ani în urmă, pentru asemenea cuvinte, spuse numai în șoaptă, primeai, fără nici o discuție, zece ani de pușcărie. Neavând permisiunea
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
inimă. Mă simt, cum să vă spun? ca un strigoi întors în ruinele unui miracol. - Judecând retrospectiv, ce credeți despre modul cum v-ați petrecut anii 1990-2002? Ați procedat bine cheltuind treisprezece ani din viața dumneavoastră urmărind și comentând viața politică? Ce plan de viață v-ați face dacă am da timpul înapoi și ne-am afla iar în 1990? - Simt nevoia unui mic ocol ca să mă fac mai bine înțeles. Eu sunt alcătuit anapoda, din tendințe contradictorii. Pe de o
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
să aflu ce-au mai zis Iliescu și Năstase. Adevărul e că, în adâncurile psihologiei mele, eu tânjesc, încă, și azi, uneori, să pot fi, cu seninătate, “inactual”, să mă închid în bibliotecă. Probabil, am scris cu antipatie despre clasa politică actuală nu numai din pricina impresiei că, în general, e alcătuită din țoape, ci și pentru că politica nu-mi inspiră nici un fel de respect. Aveți dreptate să ziceți că “am cheltuit treisprezece ani din viață urmărind și comentând viața politică”. Mai
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
clasa politică actuală nu numai din pricina impresiei că, în general, e alcătuită din țoape, ci și pentru că politica nu-mi inspiră nici un fel de respect. Aveți dreptate să ziceți că “am cheltuit treisprezece ani din viață urmărind și comentând viața politică”. Mai ales că voi fi spus nu puține prostii din motive de neadecvare. Eu sunt, structural, un romantic, or romantismul n-are nici un preț în politică. Explicații pentru acest timp pierdut pot găsi. M-am îmbolnăvit și eu, după decembrie
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
am avut o relație specială cu directorul ziarului Adevărul, dar, într-un timp, nu prea îndepărtat, se număra printre invitații unei emisiuni de retrospectivă săptămînală la "Europa Liberă". La sfîrșitul anului trecut l-am invitat la "Europa Liberă" la retrospectiva politică a anului care se încheia. Din cîte știu, aceasta a fost ultima emisiune la care a participat Dumitru Tinu. După ce am ieșit din studio, alături de ceilalți doi invitați, Tia Șerbănescu și Ion Bogdan Lefter, am vorbit, informal, despre ziarul Adevărul
Voința de echilibru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14393_a_15718]
-
către dreapta. Nu știu cît de echilibrat era directorul ziarului Adevărul ca persoană. Ceea ce mi se pare impunător la el e că a avut voința de a construi un ziar echilibrat și puternic, chiar și în momentele sale de echilibristică politică. Dumitru Tinu, cu voința sa, a făcut mai mult pentru presa din România decît cei care în '90 erau mult mai bine așezați în blocstarturi decît el.
Voința de echilibru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14393_a_15718]
-
audio-vizual românesc". N-avem nimic împotriva inițiativei Naționalului, nici a autorului rubricii. Dar titlul rubricii ne aparține: de mai bine de treizeci de ani el a fost rezervat de România literară unor pagini de comentare a diferitelor evenimente culturale și politice, din presă, radio și televiziune. Cum Aristide Buhoiu a lipsit o vreme din țară, nu ne așteptăm să fie la curent cu acest lucru. Nici nu ne facem iluzia că ne-a citit vreodată. Îndefinitiv, dacă i se părea de
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14366_a_15691]
-
Om practic, trimisul Washingtonului ne-a anunțat încă din prima zi lucrătoare a lui 2003: „Dacă nu vreți să intrați în NATO, atunci nu faceți nimic!" Ceva mai clar, mai direct și mai apăsat e greu de transmis unei clase politice levantinizată până în vârful unghiilor. Adică: leneșă, mincinoasă, hrăpăreață, lipsită de caracter. Dl. Guest a dovedit că ne cunoaște bine. Știe că nu suntem capabili de progres decât împinși de la spate. La noi, nici morcovul nu mai constituie o motivație. Doar
De la mersul cu plugușorul la mersul cu pluta by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14368_a_15693]
-
zilei ceea ce stătea ascuns prin bănci străine. Urmează în topul nerăbdătorilor hoțimea care-a dat de ban după căderea lui Pingelică. Adică alți securiști, alți învârtiți de partid și de stat, alți escroci capabili să fure și pantofii mortului, gangsteri politici și pontifi de piața neagră, a căror existență nu e decât un lung șir de mârlănii, găinării, furtișaguri și chiar asasinate. Ar mai fi, probabil, și câțiva intelectuali abulici, care cred - nici ei nu știu de ce - în valorile democrației și
De la mersul cu plugușorul la mersul cu pluta by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14368_a_15693]
-
de 21 de ani, neacceptată în totalitate nici la vremea ei. Mi se pare rizibil. Propaganda mi se pare însă punctul tare al tuturor reformelor ortografice din România secolului al XX-lea. Reforma din 1953 a fost una cu tentă politică. Dar oare cea din 1932 nu va fi fost astfel? Să nu uităm că în 1932 România trecea și ea, ca multe alte state europene, printr-o epocă de exacerbare a naționalismului, care la noi s-a manifestat destul de serios
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
a petrecut alte două nopți fără apă, fără mîncare, în frig. Și, desigur, fără să înțeleagă nimic.) După aproape un deceniu și jumătate, nu mai am nici o îndoială că securitatea ne-a salvat de comunism, și a preluat apoi puterea politică și pe cea economică. Rezistența la divulgarea de către CNSAS a numelor ofițerilor este un argument teribil. Și perfect explicabilă. De informatori, nu i-a păsat nimănui. Dar cum să divulgi numele unor oameni care sînt în partide, parlament, guvern, administrație
Imposibila lustrație by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14395_a_15720]
-
în posturi de conducere mai mari sau mai mici din învățămînt, justiție, ministerul public și din alte domenii? Blocada e totală. Mai degrabă va fi desființat CNSAS-ul decît să se afle aceste nume. Problema e mai degrabă morală decît politică sau economică. Din punct de vedere economic, cei mai mulți dintre acești oameni sînt capitaliști convinși și pariază fără ezitare pe economia de piață; din punct de vedere politic, ei n-au nimic contra pluralismului ori a democrației în măsura în care nu le lezează
Imposibila lustrație by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14395_a_15720]
-
-ul decît să se afle aceste nume. Problema e mai degrabă morală decît politică sau economică. Din punct de vedere economic, cei mai mulți dintre acești oameni sînt capitaliști convinși și pariază fără ezitare pe economia de piață; din punct de vedere politic, ei n-au nimic contra pluralismului ori a democrației în măsura în care nu le lezează interesele materiale (de aceea votează cu PSD: se știu apărați mai bine, atît ca foști securiști, cît și ca actuali capitaliști). Eventual moralmente condamnabili, ei stîrnesc furia
Imposibila lustrație by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14395_a_15720]
-
liberal. în vremea din urmă, mai ales după atentatele de la World Trade Center New York, din 11 septembrie 2001, teoria sa a fost serios contestată, Fukuyama însuși simțind nevoia să-și nuanțeze în cîteva rînduri poziția. Problema islamistă, dar și mutațiile politice survenite în Europa după căderea regimurilor comuniste au demonstrat că lucrurile nu sînt nici pe departe așa de simple cum par la prima vedere. într-o carte tradusă și în românește cu o salutară promptitudine, Marea Paradă. Eseu despre supraviețuirea
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
în românește cu o salutară promptitudine, Marea Paradă. Eseu despre supraviețuirea utopiei socialiste (traducere de Vlad Russo, Editura Humanitas, București, 2002), Jean-François Revel atrage atenția asupra unuia dintre marile paradoxuri ale vremii noastre: în pofida falimentului comunismului ca sistem de organizare politică, foștii adepți ai acestei monstruozități cu efecte tragice pentru milioane de oameni și-au revenit după primele momente de buimăceală și sînt tot mai agresivi în încercarea de impunere a unei logici politice de stînga, menite să reabiliteze și să
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
în pofida falimentului comunismului ca sistem de organizare politică, foștii adepți ai acestei monstruozități cu efecte tragice pentru milioane de oameni și-au revenit după primele momente de buimăceală și sînt tot mai agresivi în încercarea de impunere a unei logici politice de stînga, menite să reabiliteze și să actualizeze o parte din istoria ideilor (mai grav, chiar soluțiilor) comuniste. Printr-o sofisticată operațiune de „orbire", similară celei din perioada interbelică, admirabil deconspirată în celebra cartea a lui Stephen Koch, Sfîrșitul inocenței
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
mult teren printre intelectualii europeni. Volumul Monicăi Lovinescu, Diagonale este, într-un fel, o replică românească la Marea Paradă (de altfel volumul lui Revel este comentat elogios de autoare în cadrul cărții). Aflată la Paris, departe de tumultul vieții intelectuale și politice dîmbovițene, Monica Lovinescu are detașarea și luciditatea necesare pentru a sesiza modul în care se așază accentele în marile dezbateri istorice și ideologice din România. în felul acesta ea poate intui interesele și oamenii care profită de pe urma acestora. Eseista observă
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
s-a demonstrat în anii din urmă ( Stelian Tănase a făcut-o, printre alții) că a semnat cu mîna lui condamnări la moarte. Iar romanul său Mitrea Cocor aproape că nu are rival în istoria obsecviozității scriitorilor față de un regim politic. Cu toate acestea se face foarte puțin caz de colaboraționismul lui Sadoveanu cu un regim criminal. Și nici într-un caz acest colaboraționism nu riscă să-i deformeze receptarea adevăratei opere așa cum tinde să se întîmple cu Eliade și Cioran
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
să-și sfîrșească zilele la Sighet, împreună cu Maniu și ceilalți fruntași ai politicii interbelice. Fiind însă asasinat de legionari el a trecut în istoriile comuniste ca un martir antitotalitar, (dacă nu simpatizant comunist, măcar un savant apolitic) iar ideile sale politice din vremea cînd se afla la guvernare aproape că au fost uitate. Se poate spune (e drept, cu o doză de cinism) că barbara sa asasinare de către legionari i-a asigurat profesorului Iorga un rol proeminent în istoria noastră postbelică
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
că o mai mare lipsă de imaginație în Noaptea Anului Nou n-a fost niciodată, nici înainte, nici după 1990, pe micul ecran. Unde sînt vremurile cînd îi așteptam pe Toma Caragiu sau pe Octavian Cotescu, cu glumele lor sărate politic? Ori cînd TVR (monopolista) se îndura să ne dea (pe la 2-3 din noapte) imagini din programele de Revelion din alte țări? Sau cînd muzica era, și era!, bunicică, iar soliștii, acceptabili? Ne lovește nostalgia cu leuca în cap, gîndindu-ne la
A trecut și Revelionul by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14390_a_15715]
-
singura certitudine a acestor texte. Dincolo de pura curiozitate pentru pitorescul unor citate incredibile, răsforirea presei vremii are totuși o anume relevanță pentru actualitatea noastră: cel puțin în măsura în care demonstrează unde pot ajunge nostalgiile dictatoriale, centraliste și puriste dacă dispun de instrumentele politice pentru a se impune. Ca de atîtea ori în istorie, prostia, conformismul, lenea mentală - și, desigur, interesele meschine imediate - profită de conjunctura favorabilă, sub acoperirea ideologiei de moment. Textele politizate din revistele lingvistice (articole de atitudine, direcție, îndrumare; cronici ale
După 50 de ani by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14404_a_15729]
-
sesiza "Parchetul, Ministerul de Interne și alte instituții care trebuie să facă ordine în acest haos." Pe cît punem pariu cu dl Cuteanu că nu va fi nevoie? Revoluționariada a fost unul dintre cele mai simple mijloace prin care clientela politică a fost răsplătită din banul public. Și ori de cîte ori s-a găsit vreun naiv care să încerce să facă ordine prin dosarele cu revoluționari îndoielnici, s-a găsit vreun Bebe Ivanovici care să protesteze în numele Revoluției. Periodic partidul
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14394_a_15719]
-
asta e treaba lui. Ceea ce m-a luminat pe mine a fost explicarea de mecanisme, în competiția capitalism-comunism, cu amețitoare apropieri ale sistemelor, puncte de convergență și, mai ales, punți de continuitate: "Rolul crescând al statului (capitalist, n.n.) în economia (politică, fiscală, creditele, comenzile sociale, investițiile) și repartițiile unui buget enorm sunt întru totul comparabile cu rolul statului comunist în planificare." Bănuisem că, asemeni statului comunist, care nu se pregătea deloc să-și ia catrafusele, prin dispariție, nici cel capitalist nu
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]