10,542 matches
-
simtă efectele armistițiului. La sfatul lui Scipion, Hermann, ofițerul de legătură german, locotenent de artilerie, s-a urcat pe Zundapp-ul lui cu ataș, cu care plimba copiii duminica pe strada principală, și a plecat din oraș, fără să se grăbească. Pomenea l-a salutat militărește, ca de obicei. Cîțiva s-au făcut că nu-l văd. Mama unuia dintre copiii pe care-i plimba cu motocicleta, văduvă de război, i-a făcut semn să se oprească. Și-a adus băiatul să
Noaptea proclamației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7213_a_8538]
-
complet sensibilitatea, dînd naștere unui text arid, abstract și inert, în fața căruia cititorul nu poate trăi resuscitatea nici unei fantasme personale. În primul caz, cititorul este sufocat de un șuvoi de reverii înfățișate cu ostentație, în cel de-al doilea se pomenește într-un vid afectiv lipsit de imagini. În primul caz, densitatea e prea mare, în celălalt prea mică, dar în ambele senzația căpătată e cea a parcurgerii unui text ratat, ca și cum autorul nu ar ști să păstreze distanța față de afectele
Rețeta capodoperei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7217_a_8542]
-
o nesecată curiozitate față de toate fațetele vieții (nu numai ale cunoașterii, gîndirii și artei), inclusiv față de semeni. în scrisorile pe care le-am primit de la dînsul cu destulă regularitate în decursul a cîțiva ani de zile (și de care am pomenit deja mai sus) se arată doritor să cunoască destinele (și adresele) unei întregi pleiade de colegi de generație, cîndva fete și băieți considerați a fi floarea tineretului băcăuan (despre cîțiva dintre ei, aterizați în America, deținea mai multe date decît
Cuvinte și limbaje by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/8741_a_10066]
-
a lui Goethe a fost atrasă și de un român, Alexandru Scarlatovici Sturza - cum își spunea. Un descendent al ramurii basarabene a familiei Sturza care, intrat în grațiile țarului, a devenit diplomat rus, campion al ortodoxismului, cu scrieri în materie, pomenit de mai multe ori în corespondența berlineză a tânărului Mihail Kogălniceanu ca un soi de cenzor al scrierilor și purtărilor sale. Într-o scrisoare către babacă, feciorul agăi Ilie Kogălniceanu își asigura, de pildă, părintele că: acele zăce coale care
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
pasul în societate și a face să predomine ideile țărilor în care-și primiseră educația. Acea discordie da loc necontenit la o mulțime de neînțelegeri, de discuții și de provocări". Este ușor de înțeles că francezii și nemții de care pomenea poetul erau cu toții români, iar ciocnirile lor rezultau din influențele deosebite în care se formaseră - mai liberale, mai deschise înnoirilor și chiar curentelor revoluționare în Franța, mai temperate în Germania. În aceste circumstanțe nu avem dar de ce ne mira, de
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
Într-un Cuvânt înainte la volumul său de debut, apărut în 1970, când autorul era deja cincuagenar, Alexandru Paleologu vorbește în eufemisme, cu o luminoasă ironie, despre avatarurile existenței sale de până atunci: Din inadvertență, distracție sau curiozitate, s-a pomenit în variate avataturi, care i-au sporit mult de tot cunoștințele despre lume și viață. În privința aceasta, fără nici o modestie, se pretinde într-adevăr priceput.". Numai în acest domeniu, împachetat perifrastic, al detenției în lotul Noica-Pillat ar avea semnatarul o
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
Breban spune în interviul din "Familia": "Nordul românesc a trimis spre sud trei genii, iar Bucureștiul nu l-a reținut decât pe unul singur - pe Eminescu. Pe doi i-a respins, pe Maiorescu și pe Blaga. Nici astăzi nu sunt pomeniți, spiritul maiorescian, germanic, raționalist-logic, e ignorat. în schimb, toți hăhăie pe Caragiale, cu schițele lui penibile ce amuză doar prin acele automatisme verbale mici. Nu în dramaturgie e mare Caragiale (...) Caragiale își scria comediile construite pe un comic de situație
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
întorc în urmă cu 25 de ani când, participând la o ședință a Cenaclului Junimea, condus de regretatul Ovidiu Crohmălniceanu, am fost pur și simplu dat afară, cu niște critici foarte aspre la adresa prozei pe care o citisem. Ai mai pomenit și într-un alt interviu al nostru de acest episod. Să înțeleg că te-a durut atât de tare? Da, evident. Am primit acele critici ca pe niște pumni în plină figură și, fiind tânăr, țesuturile mele sufletești nu știau
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
Lucian" sau la "George" pentru a preschimba aceste prenume în peceți identificatoare de sine stătătoare. De aceea, e o carență lexicală inevitabilă aceea de a trebui să numim un om prin îmbinarea a cel puțin două nume, fără a mai pomeni de situațiile tot mai dese cînd nici măcar împreunarea lor nu ne mai ajută să-i precizăm identitatea. Deficiența aceasta nu e sesizabilă în cazul lui Camil, al lui Nichita, al lui Titu sau al lui Nae. Haloul notorietății lor s-
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
simte iugoslav.) Nu se vorbea aproape deloc despre faptul ca Țîțo, adversarul declarat al lui Stalin, isi băgase în pușcării adversarii politici, după metodă patentata de inamicul sau de la Moscova. La cîțiva ani după moartea lui Țîțo începuse să se pomenească despre problema minorității albaneze din Kosovo și de persecuțiile la care era supusă. În 1991, Slavomir Gvozdenovici, scriitor de origine sîrbă din România, de care mă legau niște bine simțite critici la adresa lui Ceaușescu pe care le făcusem la unison de
Literatura unei lumi dispărute by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8769_a_10094]
-
tot adăugau, ca într-un puzzle, noi și noi amănunte din viața lui, am început să-l și iubesc. Erau incitante și petele încă albe din viața sa, ca și aura de exotism și mister care-l înconjurau, deoarece era pomenit rar și atunci doar ca pildă de neurmat a decăderii artei burgheze. Până la urmă, perspectiva devenită plauzibilă de a mă întâlni cu el, va fi fost argumentul decisiv care m-a determinat să accept aventura acestui voiaj târziu. În fine
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
D. Smith, Adrian Hatings, Jonathan C.D. Clark, Patrick Wormald, Susan Reynolds, Hulme și atîția alții din nevoia de a se dumiri singur, iar nu prin intermediari deformatori, unde se află adevărul Europei. L-a aflat tocmai în ancora de care pomeneam mai înainte. Ea i-a pus la îndemînă valorile în care crede și tot ea îi servește acum drept busolă. "Odată ce distrugi toate valorile, nu mai rămîne nimic stabil, nici o realitate în numele căreia să te revolți, nici o idee pe baza căreia
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
delirul controlat al suprarealiștilor: "Mă simțeam negru-gălbui. Galbenul soarelui intrând prin balcon și fundalul întunecat al sălii. Totul se reduce la ce crezi despre lucruri. Despre pahare se crede că sunt obiecte rezervate evenimentelor, nu le cauți prietenia și te pomenești că nu-ți ajung. Toți avem ceva încrustat în noi. Unii o miniatură, alții o colivie de păsări care atârnă răsucită într-un cui, pentru că e goală." Pasajul acesta ne trimite cu gândul la Urmuz, dar ceea ce crede "omul pierdut
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
mod care îi îngrijorează pe admiratorii săi. Nu-i vorbă, volumul O beție cu Marx, apărut în 1996 conține destule poeme care ne amintesc de Dinescu din zilele lui "bune" (adică acelea din anii '80!) de n-ar fi să pomenesc decât Pisica metafizică - replică postrevoluționară la Capra contemporană - sau Cafea în cenușa Imperiului. Poezia nu lipsește nici din articolele și pamfletele autorului. Dar este evident pentru toată lumea că poetul a ales alte moduri decât poezia de a fi prezent în
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
trei cărți pe care le-am citit cu sufletul la gură. Covârșit de emoție, mă bâlbâi și roșesc. Marele savant e destul de mic de stat, elegant, distins și poartă barbișon. Foarte amabil. Când, însă, înfrângân-du-mi sfiala, încep să turui și pomenesc în treacăt de Jung și Adler, mă fulgeră o privire de brici. A dispărut orice toleranță și blândețe. Am vorbit de eretici în prezența Papei, nu se face. Anna Freud mă salvează propunând o întâlnire prin pădure la Meierei. Îmi
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
ce se exprima mai ușor în franceză decît în română, problema codului lingvistic cu funcție literară devine esențială. Scriitorul poseda o cultură franceză de bază: îl citise și îl înțelesese bine pe Rabelais, evocat în sprijinul propriilor opinii lingvistice, îi pomenea în cunoștință de cauză pe Pascal și pe Racine, îi cunoștea pe clasicii latini, îi deveniseră familiari Voltaire și Rousseau (de la care își va lua și numele); dar mai ales era la curent cu romantismul de ultimă oră, atașîndu-se nu
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
făcea apariția mai ales în comentariile libere, în digresiunile mai personale pe care secretarul general al P.C.R. le făcea în marginea textului. Astăzi formula este folosită ironic, cu explicită trimitere la creatorul sau propagatorul ei. Ioan Groșan, mai ales, o pomenește adesea: Am convingerea că dacă Ťprin abstractť, vorba tovarășului Ceaușescu, băieții de la ŤAcademia Cațavencuť ar fi toți brusc loviți de amnezie în ziua de luni, când se face revista, ea ar putea liniștit să apară, în același număr de pagini
"Prin abstract" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9796_a_11121]
-
putea o mai convingătoare despărțire de Noica? O decepție mai exact formulată? "Armura" filosofiei cu care junele discipol credea a putea păși sigur de sine ("filosofii au fost întotdeauna infatuați") s-a desfăcut "din cheotori", iar purtătorul său s-a pomenit singur față-n față cu sine, cu "suflețelul" său, "ars de îndoială și patimă ca în ceasul dintîi al vieții"... E drept că deziluzia provocată de Noica apare legată și de-o întîlnire a d-lui Liiceanu cu Cioran, care
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
cei care... Copiii noștri nu pot avea asemenea modele! Eu n-am de fapt nimic cu dl Liiceanu. De fapt îl respect. El s-a purtat frumos cu mine..." Între timp mi-a scris o scrisoare. Mă roagă să-i pomenesc numele în public. Măcar o singură dată. Dacă se poate, în scris. Îmi spune că dacă nu o fac... Oricum, cei care l-au tocmit i-au mai dat și alte comenzi. O să văd eu... Iar eu nu vreau. Pur
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
Că doar fac parte din acel grup de "oameni celebri" pe care lumea îi tot confundă între ei. Merge în urma mea și scâncește: "Măcar o dată! Fie și în treacăt! Într-un colț de ziar. Într-o notă măruntă de subsol. Pomenește-mi măcar o singură dată numele! Te-am înjurat, e drept, dar în felul ăsta lumea a ajuns să vorbească de mine. Acum toți vorbesc de mine: sunt cel care te-a înjurat! Spune-le că ai auzit! Scrie-mi
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
Kis) sau cu cel al mai tânărului autor maghiar (născut la Cristuru Secuiesc), Szávai Géza. Este greu de explicat conul de umbră în care pare să fi intrat receptarea prozei lui Mircea Horia Simionescu după decembrie 1989. Firește, autorul este pomenit cu deplină deferență ori de câte ori vine vorba de "Școala de la Târgoviște", dar rareori este inclus în diversele bilanțuri care încheie anii literari sau este încadrat în tabloul prozei românești actuale. Uitat este și din diversele programe de traducere a scriitorilor români
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
Trei surori". Alexandru Dabija, Alexandru Tocilescu, Victor Ioan Frunză nu au obținut acest premiu niciodată. Bizar, nu? "Fuga" și "Pescărușul" Cătălinei Buzoianu nu apar pe nici o listă, "Astă seară, Lola Blau" sau "Creatorul de teatru" ale lui Dabija, spectacole-bijuterii sînt pomenite doar pentru că Maia Morgenstern sau Marcel Iureș au luat Premiul pentru cel mai bun Actor/Actriță pentru rolurile din montările sus amintite. Cred, iarăși, că Marcel Iureș ar fi trebuit să ia acest premiu și pentru "Richard al-III-lea", o creație
Gala UNITER Succinte considerațiuni by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9842_a_11167]
-
verificat prin experiență. Tot ce e pozitiv și bun în lume vine din felia perceptibilă a experimentului științific. Restul sînt gogoși teoretice ținînd de o tradiție înapoiată căreia, se spune, în scurt timp îi vom pune cruce. Și cu cît pomenim mai des de aceste păcate ale gîndirii contemporane, cu atît fizica își vede mai netulburată de drum, fără să-i pese de tribulațiile pe care filozofii le deapănă pe marginea ei. Că pozitivismul a fost depășit de mult și că
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
ceea ce a fă-cut destinul din tine. Și Virgil Cândea a făcut cu mult mai mult, și uneori chiar altfel decât ar fi fost dispus regimul să-i îngăduie. Revenind însă la cel de al doilea volum de pictură de manuscris, pomenit mai sus, și în acest caz mi-au fost de folos alte studii de cultură veche românească semnate de Virgil Cândea și cuprinse în cartea sa Rațiunea do-mi-nantă. Dar cel mai prețios material pentru acest volum rămâne Cuvântul înainte, terminat
La moartea lui Virgil Cândea by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9857_a_11182]
-
o pronunțată disimetrie facială, cei care-i pictau/sculptau chipul încercând s-o modereze realizau o figură abstractă. Să nu mai vorbim de cele două hemisfere ale creierului identice, în aparență, dar cu funcții atât de diferite. Și să nu pomenim, de asemenea, că ceea ce ținea de latura stângă a fost - cam pretutindeni - considerat ca slab. Un etimologist de ocazie, de profesie miliardar și român - din exil și de acasă - găsise etimonul mâinii stângi, ca obosită: stanca, în latinește. Fantezist, probabil
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]