1,123 matches
-
-și ridice În slăvi propria operă, comparându-se cu ceilalți patru care Împărțeau cu el gloria breslei: Buondelmonte, Martino, Giusto da Imola. Și dumneata, messer Iacopo. În cele din urmă, dar cu siguranță nu cel din urmă. Auzindu-și numele pomenit, arhitectul răspunse printr-un zâmbet palid, aplecându-și capul Încetișor În semn de apreciere. — Și că nu a făcut niciodată un secret din faptul că se considera superior tuturor celorlalți, uneori frizând chiar denigrarea. Cred că alegerea de a folosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
enormi de culoarea pietrelor acelora albastre și lucioase, pe care le poți găsi pe fundul mării. La capitolul frumusețe, Bea ar putea să-i dea sfaturi lui Charlize Theron - fapt de care toată lumea e conștientă, mai puțin ea. Apoi trebuie pomenit mariajul ei cu un bărbat care încă îi mai compune scrisori de dragoste spontane, care și-a luat un an liber, între liceu și facultatea de drept, ca să învețe să gătească franțuzește, care-i aduce în fiecare vineri un buchet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
rafturi și purtau pe copertă numele lui Marx, Engels și Lenin. Mai erau și alți scriitori acolo pe care i-a uitat, căci n-a mai avut ocazia să-i Întâlnească de atunci, cum s-a Întâmplat cu cei trei, pomeniți mereu de tovarășii lectori la Învățământul de partid și la diferite instructaje la Sinaia, Posada sau Zalău, În anii de după război. În fața geamului era un mesteacăn care tremura mereu de frig. L-a tăiat chiar el În '56, la porunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o dimineață lungă împreună cu dosarul principal. Tocmai îmi făceam o cafea, când sună telefonul. Am răspuns: — Da? — Sunt Russ. Am găsit-o pe Sally Stinson. Ne vedem într-o jumătate de oră pe North Havenhurst, la numărul 1546. — Alerg! • • • Adresa pomenită era un bloc în stil spaniol: pereții din ciment văruit erau în formă de turnulețe ornamentale, iar balcoanele erau acoperite cu pânză decolorată de soare. Câte o alee ducea la fiecare ușă de apartament. Russ aștepta lângă cea din capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Întregime fictive, sau ceva de genul acesta. De data aceasta, pare a se impune o altfel de declarație auctorială. Aproape tot ce se petrece În povestea de față este bazat pe surse reale. Cu o unică excepție importantă, toate personajele pomenite au fost persoane reale. Citatele din cărțile, piesele, articolele, scrisorile, jurnalele lor conțin propriile lor cuvinte. M-am folosit Însă de licența proprie romancierului pentru a pune În pagină ceea ce au gândit, ce au simțit și ce și-au spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de păsări ajung în final pe muntele Kâf, acolo unde locuiește pasărea mitică numită simurg, și astfel descoperă ultima treaptă a desăvârșirii sufite - uniunea mistică cu Dumnezeu prin cunoaștere de sine, iubire și dăruire. Trebuie să menționez că litera arabă pomenită aici nu are un corespondent exact în alfabetul roman. De obicei este redată prin Q îQâf), dar conține în realitate o pauză guturală ce nu poate fi redată corect. Am decis să o redau prin K îKâf) și să risc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nobil” al Franței, crede Giuseppe Scaraffia, intră În declin, spre a se lăsa asociat unei curiozități estetice destul de limitate și ambigui. Între toate istoriile dandysmului, cea care acordă acestei noi etape un capitol distinct, consacrat cu precădere Franței, este des pomenita Masculin singulier... Acolo, În capitolul dedicat „gandinilor”, Marylène Delbourg-Delphis face o radiografie a noii vârste a dandysmului, nu Înainte Însă de a ne informa când anume și de unde răsare gandin. Cu aceeași pedanterie vom reface și noi nu doar traseul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
teorii despre viață și moarte deopotrivă. În fața uriașelor hecatombe, flirtul cu agonicul, cu morbidețea, cu devitalizarea cade În derizoriu. Războiul zdruncină din temelii un Întreg sistem de valori În care secolul al XIX-lea credea, cu toate contestările și subminările pomenite deja. E proiectată În haos, pierzându-și reperele, o lume care Încă miza pe umanism, dar și pe triumful individualismului. În felul lor ciudat, suspendați Între clase, credințe, sisteme estetice, dandy-i aparțineau și ei acestei lumi, susținând-o. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a unui tată mai presus decât cel pământesc. Rana acestui suflet de orfan trebuie vindecată cu orice preț, chiar dacă - supremă capcană În care se lasă prins de bunăvoie - În locul Tatălui din ceruri apare masca unui demon. Aproape toți dandy-i pomeniți aici, persoane reale, dar și proiecții imaginare ale acestora - personajele - Își detestă, Într-adevăr, tații, aproape toți au un atașament și o dependență psihică exagerate față de mame (sau de ființele În care ele sunt proiectate), aproape toți au o sexualitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
anunțat cu mare entuziasm se realizează doar câteva capitole. Le-am selectat și le-am inclus În antologia noastră. E, din câte știm, prima traducere În limba română a micului tratat balzacian despre eleganță, operă cvasinecunoscută la noi și rareori pomenită chiar În Franța. Am acordat tocmai de aceea un spațiu mai extins elegantologului Balzac, poate spre nedumerirea celor care așteaptă pagini la fel de Întinse despre regele Încoronat al veșmintelor și croitorilor, Thomas Carlyle. El Îi este Însă mult mai cunoscut cititorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nu de scos În junglă. Erau Leii. În Privilegiile, Stendhal spune fățiș că animalul „pursânge” e un dublu perfect al omului. Iar rolul veșmântului ar fi atunci de a reda unui corp simplitatea absolută a acestor semețe fiare. Când, la pomenitul bal, cei doi George, regele dandy-lor și viitorul dandy-rege, se află față În față, lumea Înmărmurește nu datorită fastului orbitor al prințului de Wales, ci privindu-l pe George Brummell: discret, de o eleganță și simplitate căutate, rafinat la maximum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
noastre ar dezvălui, cu siguranță, lucruri interesante despre ce Înseamnă a fi azi dandy În lumea modei, muzicii, artei sau sportului. Printre primii care dau (În scris) semnalul replierii la canoanele eleganței masculine se numără Însuși Brummell, cu opusculul deja pomenit. Dacă despre frizuri nu suflă nici un cuvânt, În schimb dezvoltă o Întreagă teorie a bărbii și mustății, el Însuși fiind purtătorul unei delicate mustăți blond-castaniu. „De fapt, barba e un semn de noblețe și virilitate. Dumnezeu a făcut din ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și chiar i-a avut. Fie-i Îngăduit să o spună - căci a devenit modest - că și-a găsit cei treizeci de cititori pentru cele treizeci de exemplare. N-a fost nici o bătălie, ci doar simpatia lor. Dacă mai sus pomenita carte ar fi descris vreo chestiune importantă sau vreun mare om, cu siguranță că nu s-ar fi stins, cu cele treizeci de exemplare ale sale, În tăcerea nebăgării de seamă. Dar era vorba despre un bărbat frivol, care trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și de veșnica ironie a dandy-ului, acest capricios de gheață care avea, de altfel, excelente motive spre a-și bate joc de entuziasm. Corinne a eșuat cu Brummell, așa cum a eșuat cu Bonaparte: apropiere care amintește cuvintele lordului Byron, pomenite deja. În fine, Încă un succes, și mai original: o altă femeie, Lady Stanhope, amazoană arabă, care fugise de civilizația europeană și de rutina englezească - acest circ Îmbătrânit, unde ești silit să te Învârți În cerc mereu - ei, bine, doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o teamă de neînvins, ci cu advărată uimire, o stupoare greu de descris, căci vorbele pe care tocmai le auzise depășeau cele mai inimaginabile erezii de care auzise de-a lungul Întregii sale vieți. Dumnezeu și „Eu, Regele”, În ordinea pomenită - sau invers, căci cu privire la acest amănunt preoții și justiția nu erau niciodată de acord -, fuseseră dintotdeauna piatra de temelie pe care se așezase lumea lui, și nimeni, de cînd avea el judecată, nu Îndrăznise să pună la Îndoială În prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
căderea nopții se Întindea, exact ca și chilianul, rămînÎnd nemișcat și În tăcere, cuprins de groază, pînă cînd somnul Îl răpunea, pentru douăsprezece ore, cît dura Întunericul la acele latitudini ecuatoriale. Cu trecerea timpului, Mendoza și el deveniră complici, cu toate că pomenita complicitate se limita la Împărtășirea acelorași temeri și pedepse, fiind neputincioși să conceapă un plan care să le Îngăduie să scuture jugul sclaviei. Între timp, Iguana Îi păzea. Nu știau cînd, nici În ce fel, Însă chiar dacă uneori treceau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
era căpitanul, armatorul, stăpînul absolut al acelei insule care Într-o zi, cînd armata lui de sclavi va fi crescut suficient ca număr, avea să se declare independentă, căci nu pricepea de ce trebuia să accepte autoritatea regelui Spaniei cînd, probabil, pomenitul rege - oricine ar fi fost el - nu avea nici măcar noțiunea existenței acelei insule pierdute. Dar asta era Încă departe, după cum știa foarte bine. Avea nevoie de oameni și de arme, ca de altminteri și de o șiretenie ieșită din comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Mendoza știa cu certitudine că acel curent puternic care venea dinspre coasta americană avea să-l Împingă fără greș spre apus. Dacă nu avea, prin urmare, norocul de a ajunge curînd pe insula Charles sau În partea sudică din Albemarle, pomenitul curent avea să-l tîrască În Pacific și În cazul ăsta s-ar fi scurs luni de zile Înainte să zărească din nou pămîntul. Ba chiar exista riscul să Încapă pe mîinile triburilor de sălbatici din Noua Guinee sau Melanezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
feciori după mine Să vă-nvățu - a trăi bine, Să vă duc pe la strâmtori, Să vă iau la gălbiori, Că-s mai ușori la purtare Și-s mai spornici la schimbare. {EminescuOpVI 280} DONCILĂ Întru o vreme trecută Și de abia pomenită, Nimerit-au la un împărat Un deliu din Țarigrad. Multu-i mare și ciudat, Groznic și înfricoșat; Este-n stat de șapte coți, Socotește dacă poți, Și de șapte palme-n spate De te - apucă grozi de moarte, Cu capul cât
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Am întins mâna către acul roșu. — Ăsta spune altceva, l-am contrazis. Tom a ridicat din umeri. Pesemne e stricat. Avem noroc că benzinăria e vizavi. În timp ce Tom își prezenta diagnosticul eronat asupra stării mașinii, m-am întors să văd pomenita benzinărie prin lunetă: un garaj prăpădit cu două pompe, care părea să nu mai fi fost zugrăvit din 1954. Și în același moment privirile mi s-au încrucișat cu ale lui Lucy. Stătea drept în spatele lui Tom și, fiindcă nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să tresari mai întâi de surpriză, apoi de bucurie. Dușmanii nevăzuți din noul timp erau puși pe fugă. Iar urarea de La mulți ani! se auzi de atâtea ori și pe atâtea voci în toate casele, încât, urmând firul mulților ani pomeniți, s ar fi putut ajunge până departe-departe, într-un viitor pe care nimeni nu-l putea, deocamdată, întrezări. 5 Rămăsese numai domnul Dan Crețu să privească, cum foarte poetic spusese gazda, „pe fereastra viitorului“, iar curiozitatea comesenilor lui era maximă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
înghesuit... Nimeni n-ar fi bănuit vreodată măcar că, în această familie, odinioară fără cusur, ar putea să poposească necazul și să prindă rădăcini într-atât de adânci. Ea era formată doar din doi membri: mamă și fiu. Victoria - mai sus pomenită - rămăsese văduvă, pe când băiatul ei avea numai șase ani. După ce suferise cât suferise, ea făcu un efort de voință și se sculă din agonie și, revenindu-și aproape pe deplin, încercă să-și încuie trecutul amărui și întunecat într-un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
respir cu proprii plămâni ai Iozefinei; treptat simțeam cum mi se împrospătau de-adevăratelea toate organele de holtei sastisit, ipohondru și pretențios; era ca și cum coborau ca la o comandă unică, și ele, în tălpile ei. Atrași amândoi de ne mai pomenitul portret al Contesei de Bethlen din pasajul mult îndrăgit de Iozefina, deschideam cartea lui Alexandru Ivasiuc, cu cele două nuvele, “Con de vânătoare” și “O altă vedere”, la pagina 12, și urmăream visând, în lectura care-mi aparținea, citatul: “...o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dar și profitabilă, din punct de vedere spiritual. Așa cum reiese din paginile cărții, toate închinările și toate daniile (uimitor de generoase) urmăreau un scop cam prea personal: numele binefăcătorului, precum și cele ale înaintașilor și ale urmașilor, să fie în veci pomenite “la sfântul jertfelnic” “și să le facă seara parastas cu colivă și la trapeză mâncare și băutură”, ceea ce trebuia să se repete și dimineața, la liturghie. Faptul închinării are, însă, și alte înfățișări, de unde reiese că mintea omului, fie el
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Frăsinei. Și spune Sfântul Calinic: “Nu vă puteți închipui cât de grozav mă izbi acel anunț, puindu-mă din nou în cea mai adâncă mâhnire sufletească... Vă rugăm să binevoiți a face prin mijlocirea de care dispuneți de a lăsa pomenitului schit iarăși de a se administra de sine ca și până acum”. De ce face sfinția sa o cerere unilaterală? ― Nu vom obține niciun răspuns, fiule, fiindcă fiecare suspus în ierarhia mănăstirească își striga nevoile sale. Nu-l interesa ce se petrece
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]