1,093 matches
-
nu-i poată auzi nimeni. Kircubbin, spuse George, și dacă-i așa, ține-mi și mie vreo două bilete. Apoi bătrânul i-a zis ceva cu voce tare și George Îi răspunse ca și cum glumea: — Să nu te iei niciodată după ponturile mele. După aia am șters-o, făcându-ne loc prin mulțimea care privea, până am ajuns la ghișeul unde se Înregistrau pariurile de 100 de franci. Da’ eu mă prinsesem că se-ntâmplă ceva serios, pentru că George era jocheul Țarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bietul Țar!“ și mi-aș fi dorit să-l fi călărit eu În locul scârbei ăleia. Și asta era ciudat, să mă gândesc că George Gardner era o scârbă, pentru că-mi plăcuse mereu de el și-n plus, el ne vânduse pontul, da’ până la urmă cred că era chiar o scârbă cu acte-n regulă. După cursa aia taică-miu avea o grămadă de bani și-ncepuse să dea mai des prin Paris. Dacă erau curse la Tremblay, Îi ruga să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o cunosc mai bine, dar nu le-am mai văzut niciodată. Oricum, nu cred c-ar fi ieșit ceva, pentru că mi-amintesc că cea mai bună replică pe care o găsisem era: „Mă scuzați, dar poate v-ar interesa un pont pentru cursa de azi de la Enghien?“ și probabil că ar fi crezut că-s un bișnițar, În loc să mă creadă pe cuvânt că voiam să le dau un pont. Stăteam la Café de la Paix, bătrânul și cu mine, și ne trăgeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
care o găsisem era: „Mă scuzați, dar poate v-ar interesa un pont pentru cursa de azi de la Enghien?“ și probabil că ar fi crezut că-s un bișnițar, În loc să mă creadă pe cuvânt că voiam să le dau un pont. Stăteam la Café de la Paix, bătrânul și cu mine, și ne trăgeam de șireturi cu chelnerul, pentru că bătrânul bea whisky, care costa cinci franci, ceea ce Însemna un bacșiș bun când se făcea socoteala. Taică-miu bea mai mult decât l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
am traversat piața pînĂ am trecut de poartă, și eram cu-adevărat bucuros cînd m-am văzut trecut și de depozite și ajuns pe docuri. Chiar că mă speriaseră puștii Ăia. Erau destul de proști să creadă că vîndusem cuiva vreun pont despre gașca cealaltă. Puștii Ăștia erau ca Pancho. CÎnd le era frică deveneau agitați, și cînd deveneau agitați voiau să omoare pe cineva. M-am urcat pe vas și am Început să-ncălzesc motorul. Frankie mă privea de pe doc. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
absolventă de facultate și să le sugerez de ce plecase fără o diplomă. Am sunat zilnic la sediul lor, cerând să vorbesc cu ea, până când ieri mi s-a spus că nu mai lucra acolo, moment În care am trimis un pont anonim foarte util la Page Six. —Vai de mine, Penelope, ce cutră ești. Nu te credeam În stare de asta! Deci, cum spuneam mai devreme, la mulți ani! Am aflat asta acum câteva luni, când am scris scrisoarea aia, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Marsilia a pătruns creștinismul în Galia. Prin urmare, tot creștinismul balcanic, înainte de Constantin (306-337), va fi legat de coastele Mării Negre, de stațiile marilor drumuri imperiale, de existența unor sinagogi evreiești. Creștinismul este legat de țărmul sudic, răsăritean și nordic al Pontului. Prin răspândirea în cetățile pontice și prin ceea ce a plecat din aceste centre, mult mai mult decât prin propagandele misionare și influențe oficiale puțin cunoscute din vremea constantiniană, s-a ajuns la difuziunea noii credințe. Ideea lui Iorga este că
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bisericească a lui Eusebius din Caesarea (265-339), unde scrie că acesta a propovăduit și în Dacia Pontică, viitoarea provincie Scythia Minor (Dobrogea). Eusebiu citează pe Origen, Comentarii, III, Facere. Tradiția conform căreia Sf. Apostol Andrei a predicat la sciții din Pontul Euxin a fost reluată mai târziu și de alți scriitori bisericești, precum călugărul Epifanie (sec. VIII), în Viața Sf. Apostol Andrei. La noi, tradiția referitoare la Sf. Andrei a fost consemnată, pentru prima dată, de mitropolitul Dosoftei, în Viețile sfinților
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Pârvan a descoperit două inscripții în pădurea Șeremetului (Casian, jud. Constanța), care făceau referire la "Casieni", locuri considerate drept patria sa. Ioan Casian s-a născut pe la 360, în Scythia Minor, a primit o educație aleasă, probabil în orașele din Pontul Euxin. Ulterior, a intrat de tânăr într-o mănăstire din Scythia, însă, doritor să cunoască Locurile Sfinte, a plecat, în jurul lui 380, însoțit de un prieten Gherman în Palestina. Aici a intrat într-o mănăstire din apropierea Betleemului. După cinci ani
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se aflau comunitățile din nordul Dunării, statuarea, în 545, a poziției privilegiate a patriarhiei de Constantinopol în Imperiul creștin.46 Arhiepiscopia de Justiniana Prima Domnia împăratului Justinian (527-565) a fost o perioadă de relativă pace religioasă la Dunăre și în Pont. În acest context, a avut loc o reorganizare bisericească a prefecturii Illyricum, prin care a urmărit ca pe locul satului său natal, Tauresium, să fie ridicat un oraș, numit Justiniana Prima. Concret, prin Novela XI din 14 aprilie 535, împăratul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Moesia Secunda. În fapt, cele mai multe sedii episcopale din sudul Dunării își încetaseră, în cursul secolului VII, existența după secole de activitate. Astfel, tăvălugul slav, după 602-614, a provocat o bulversare de proporții, o adevărată dislocare, în sudul Dunării și zona Pontului, cu consecințe etno-demografice, religioase și instituționale: organizarea ecleziastică, ruperea creștinătății dunărene (veche de secole), un reflux al romanității care avea să influențeze negativ evoluția creștinismului din spațiul carpato-dunăreano-pontic. Aflat într-o situație foarte gravă, creștinismul n-a fost șters cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Mircea Vodă (jud. Constanța).69 În legătură cu situația creștinismului românesc, în secolele VII-X, Pr. Păcurariu, în sinteza sa bisericească, face o serie de considerații de interes mai general. Invazia slavă păgână a curmat înfloritoarea organizare bisericească antică la Dunăre și în Pont. Astfel, la sinodul VI, trulan, de la Constantinopol, din 680-681, la sinodul din 691-692, quinisext, ca și la sinodul VII de la Niceea, din 787, nu a participat nici un ierarh (episcop) din regiunile dunărene. Absența unor informații certe despre episcopi sau horepiscopi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cărora își ia titlul de "Gothicus Maximus". O nouă expediție a "sciților" (goți și heruli) are loc în 276, din zona Mării de Azov, ei pornesc pe mare și pe uscat de-a lungul coastei estice a Mării Negre și, traversând Pontul, ei ajung până în Cappadocia, Galatia și Cilicia. Împărații Tacitus, Florianus și Probus au continuat luptele cu goții, ultimul se afla, în 278, în zona Dunării de Jos, luptând cu ei și cu aliații lor, sarmații, vandalii, gepizii și burgunzii. 12
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
subsidii și o parte a provinciei romane, Panonia Secunda, aflată între Sava și Dunăre, teritoriu disputat de bizantini, gepizi și longobarzi. Dar avarii au refuzat propunerea (oferta) bizantină, arătând că ei nu pot locui decât în Sciția, la nord de Pontul Euxin. La scurt timp după moartea lui Justinian (565), noul împărat Justin II a anunțat solia avară condusă de Targitios că Imperiul refuză să plătească subsidii avarilor, abandonând alianța cu barbarii. În 566, kaganul Baian a organizat o expediție victorioasă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
părțile stăpânite de creștini, el atacă lagărul cel întărit".7 Din textul cronicii rezultă că pe atunci-a doua jumătate a secolului al VII-lea-Dobrogea nu era locuită atât de slavi (păgâni) cât de creștini, latini și greci, urmașii coloniștilor din Pont. După respingerea oștilor bizantine, Asparuch și-a extins stăpânirea, în est, până la Varna (bizantină), în sud, până la Munții Haemus și, în apus, până la râul Ogost. Cele șapte triburi slave, învinse de bulgari, se supun acestora, după cum notează un scriitor bisericesc
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Marea de Azov, precum Caffa (Theodosia), în 1266. Coloniile genoveze au fost întemeiate pe pământ mongol, cu voia căpeteniilor acestora, care au concedat teritoriul pentru fondarea de așezări comerciale, în schimbul unui tribut. Se repetă, astfel, istoria fondării coloniilor grecești în Pont, în antichitate. Spre apus, la gurile Dunării și Nistrului, genovezii își fac apariția mai târziu decât în Crimeea, astfel, la 1281, avem știri că negustorii din corăbiile genoveze opreau în portul Vicina, pe malul Dunării. Fostă reședință voievodală a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dar accepțiunea pe care i-o atribuiau era foarte largă, imprecisă sau, dimpotrivă, foarte limitată. De exemplu, pentru marele istoric George Brătianu, strâmtorile au constituit punctul central al chestiunii orientale, al conflictelor, dintotdeauna, din vremea îndepărtată a hegemoniei Atenei în Pontul Euxin până la campaniile Ecaterinei a II-a și la războaiele orientale din secolul al XIX-lea. O altă opinie, cu o răspândire destul de restrânsă, este cea a lui Emile Bourgeois, care plasează începuturile chestiunii orientale în perioada migrațiilor populațiilor zise
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Orăștie, 1930; Cu capra la învățătură și alte povestiri, Cluj, 1934. Traduceri: I. S. Turgheniev, Prima mea iubire, Budapesta, 1908; Henri Murger, Viață de boem, Budapesta, 1909. Repere bibliografice: Kalustian, Simple note, III, 154; Enache Puiu, Scriitori și reviste de la Pontul Euxin, Constanța, 1997, 194; Dicț. scriit. rom., IV, 397-398. N. Bc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289954_a_291283]
-
Chr., și s-a răspândit prin Menandru, Dositei din Samaria și Saturnin, iar în Egipt prin Basilide și Valentin. Antimilitarismul lor s-a dezvoltat prin ramificațiile gnosticismului: marcionismul și carpocratismul. Atât Carpocrate din Alexandria, cât și Marcion din Sinope, în Pont, cunoscuți pentru imoralitatea vieții și a învățăturilor lor infame, spuneau că nici o ființă nu se naște cu o natură bună sau rea; răutatea și bunătatea nu există prin ele însele, ci numai în mintea oamenilor; adevăratele rele sunt doar trupurile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a pătimit martiriul Philoramus, care nu a fost un soldat, ci administrator imperial, tribunul Marcellus și soldatul Petrus, protectores Arianus și Teotieus; în Moesia: veteranul Iulius, Dasius, Nicandros și Marcianus; în nordul Italiei, la Como: Fidelis, Exantus și Carpophorus; în Pont: Eutropius, Cleonicus, Basiliscus și Theodorus; la Roma: Seleucus în Capadocia; Calistrates cu cei 49 de însoțitori și Sebastianus, centurion al gărzii imperiale; în Sardinia: Luxorius; în Siria: tribunul Andreas, Sergius și Bacchus; în Spania, la Merida: Claudius, Lupercus și Victoricus
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lui Galerius (305-311), omul brutal care a inspirat-o. Persecuția galeriană (303-311) a fost generală, violentă, nemiloasă, fără ficțiuni, fără subtilități și fără nici o atenuantă în aplicarea edictelor emanate, pe când cea liciniană, încolțită în mijlocul subtilităților și localizată îndeosebi în regiunea Pontului, a fost mult mai rafinată în alegerea supliciilor și foarte sadică în osândirile la moarte, era mult mai studiată prin metodele de luptă: Ca și cum ar fi trebuit să-și depășească în chip orgolios predecesorul într-o întrecere de fărădelegi, se
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
căreia i s-a substituit femeia - pe care n-o recunosc niciodată ca atare. Aflate la ananghie, Într-o agonie leneșă, parcă eternă, personajele lui Oster Încep să se simtă aici, În interstițiul dintre Înăuntru și afară, acasă. În Le Pont d’Arcueil (1994), eroul, părăsit de nevastă, celibatar de nevoie (ca la Echenoz), Îi face o scurtă vizită unei prietene, dar nu o găsește acasă. Povestea drumului pînă la imobilul În care se află apartamentul ei și așteptarea, pigmentată de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Aici mai trebuie să adaug că la acea vreme începusem să mă abțin de la ciorbe și, la sfatul unei gospodine mari, încercam să mă profilez pe deserturi; femeia mă consiliase lângă o tarabă cu spanac veșted și îmi vânduse două ponturi: ciorba nereușită se drege cu multă boia de ardei iute, „da’ mai bine lasă, maică, zama, fă-i ceva dulce și nu te doare capu’ toată ziua“. Pontul cu boiaua îl încercasem și rămăsesem fără extraterestrul numărul cinci, așa că îl
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
mă consiliase lângă o tarabă cu spanac veșted și îmi vânduse două ponturi: ciorba nereușită se drege cu multă boia de ardei iute, „da’ mai bine lasă, maică, zama, fă-i ceva dulce și nu te doare capu’ toată ziua“. Pontul cu boiaua îl încercasem și rămăsesem fără extraterestrul numărul cinci, așa că îl aplicam cu speranță pe celălalt. Numărul opt plecase de la serviciu, mă luase în drum și pe mine (ca șofer era adorabil, conducea ca o fată mare, cu ambele
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
aruncă la gunoi; puneți carnea la loc în tigaie/tavă/pe grătar și așteptați până se frige cum trebuie; la fel, felia de carne friptă doar pe o parte* nu se aruncă, se întoarce și se frige pe partea cealaltă; * Pontul ăsta l-am învățat la pădure; încă eram cu numărul șase, cel care mă lăsa cu gura căscată când spunea povești din bucătărie și mă aducea în pragul leșinului când mă iubea; într-un weekend m-a invitat la marginea
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]