1,120 matches
-
stâlp al Ortodoxiei. La Sinodul II ecumenic din 381 (Constantinopol), Sfântul Grigorie participă ca unul din teologii de mare autoritate. În scopul îndeplinirii hotărârilor Sinodului, un decret al împăratului Teodosie, din 30 iulie 381, dispunea ca toți ereticii din eparhiile Pontului, care nu se aflau în comuniune cu episcopii Heladie din Cezareea, Otreius din Melitine (Armenia Mică) și Grigorie de Nyssa, să fie expulzați. Sfântul Grigorie mai veni după aceea de câteva ori la Constantinopol. Renumele de care se bucura ca
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
fost un legiuitor monastic, precum Sfântul Vasile. Nu a atins niciodată faima ortodoxă care l-a condus pe Sfântul Grigorie de Nazianz la titulatura de Teologul, deși împăratul Teodosie, după cum am văzut, l-a numit comisar pentru dioceza civilă a Pontului, pentru a supraveghea implementarea decretelor de la Constantinopol. În mod evident, învățătura sa origenistă asupra apokatastasis-ului nu ridicase încă suspiciuni. Îndrăzneala sa speculativă și așa-zisa îndatorare a sa mai puternică față de tradiția platoniciană l-au transformat în subiectul fascinației multora
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
Marea Britanie va fi înarmată corespunzător, „trebuie să adaptăm politica noastră externă mijloacelor de care dispunem și uneori chiar să suportăm cu răbdare și simț al umorului lucruri pe care ne-ar place să le tratăm cu totul altfel”. Un alt pont îl reprezenta Liga Națiunilor, dar el era sceptic în această privință, înțelesese limitele și cât de puțin putea duce la o rezolvare a acestei crize. La propunerea lui Roosevelt pentru organizarea unei conferințe mondiale în care să se dezbată crizele
Anschluss () [Corola-website/Science/303299_a_304628]
-
vizigoții" s-au instalat efectiv în "Hispania", iar "ostrogoții" în est (în Imperiul Bizantin, apoi în Italia), situările lor geografice inițiale erau inversate, la începutul migrațiilor lor din secolul precedent, când cele două ramuri ale goților se aflau pe malurile Pontului Euxin. În realitate, studiul lingvistic al rădăcinilor lexicale dă o interpretare mai puțin prozaică celor doi termeni: cel de vizigot provine din "vizi" („înțelept”) și "got", respectiv termenul ostrogot provine din "ostro" („strălucitor”) și "got". În pofida acestor semnificații, semnificația tradițională
Ostrogoți () [Corola-website/Science/302422_a_303751]
-
vizigoții" s-au instalat efectiv în "Hispania", iar "ostrogoții" în est (în Imperiul Bizantin, apoi în Italia), situările lor geografice inițiale erau inversate, la începutul migrațiilor lor din secolul precedent, când cele două ramuri ale goților se aflau pe malurile Pontului Euxin. În realitate, studiul lingvistic al rădăcinilor lexicale dă o interpretare mai puțin prozaică celor doi termeni: cel de vizigot provine din "vizi" („înțelept”) și "got", respectiv termenul ostrogot provine din "ostro" („strălucitor”) și "got". În pofida acestor semnificații, semnificația tradițională
Vizigoți () [Corola-website/Science/302423_a_303752]
-
al Pergamului, Attalos al III-lea regatul a fost oferit Romei că moștenire, devenind provincia Asia. Între 112-106 î.Hr., se desfasoara războiul cu Iughurta în Numidia. În 88 î.Hr., izbucnește primul război mithridatic între români aliați cu Bithinya și Regatul Pontului. Lucius Cornelius Sulla cucerește Grecia și asediază Atena. Archelaos, generatul pontic, se retrage în Beotia. Românii obțin victorii în bătăliile de la Cheroneea (86 î.Hr.) și Orchomenos (85 î.Hr.). În 84 î.Hr., românii traversează Asia Mică. L. Licinius Murena îl atacă
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
și Orchomenos (85 î.Hr.). În 84 î.Hr., românii traversează Asia Mică. L. Licinius Murena îl atacă pe Mithritrades și îl învinge. În Al doilea război mithridatic (83-81 i.en), are loc conflictul dintre Bithinya și Nicomedes IV care lasă moștenire Pontul către Romă. L. Licinius Lucullus atacă Armenia, controlând astfel trecerea în Asia. Pompei atacă simultan Armenia și Pontul, iar în 63 î.Hr., Mithridates VI se retrage și se sinucide. Succesele militare și diplomatice române în jurul Mediteranei au avut ca rezultat
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
și îl învinge. În Al doilea război mithridatic (83-81 i.en), are loc conflictul dintre Bithinya și Nicomedes IV care lasă moștenire Pontul către Romă. L. Licinius Lucullus atacă Armenia, controlând astfel trecerea în Asia. Pompei atacă simultan Armenia și Pontul, iar în 63 î.Hr., Mithridates VI se retrage și se sinucide. Succesele militare și diplomatice române în jurul Mediteranei au avut ca rezultat noi și neobișnuite presiuni asupra structurilor vechiului oraș-stat. În timp ce conflictele dintre facțiuni deveniseră o parte tradițională a vietii
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
să fie noul șofer. Acesta a fost de acord cu această însărcinare, deși băuse și luase și antidepresive, care nu trebuie amestecate cu alcool. În 31 august 1997, Diana a murit într-un accident de mașină în tunelul stradal numit Pont de l'Alma din Paris, împreună cu Dodi Al-Fayed și cu șeful securității de la Hotelul Ritz din Paris, Henri Paul, care avusese misiunea de a conduce mașina Mercedes-Benz închiriată, prin Paris, pentru a se feri de paparazzi. Mașina lor Mercedes-Benz W140
Diana, Prințesă de Wales () [Corola-website/Science/299480_a_300809]
-
centura de siguranță. În timp ce se deplasau prin oraș, erau urmăriți îndeaproape de paparazzi pe motociclete. La Place de la Concorde, Henri Paul a apăsat pedala de accelerație pentru a scăpa de presă. Când au ajuns la un tunel ce trecea pe sub Pont de l'Alma, șoferul conducea la o viteza estimată la 200 km/h, într-o zonă cu viteza restricționată la 50 km/h. Paul a pierdut controlul mașinii în momentul în care au intrat în tunel, iar Mercedesul a ricoșat
Diana, Prințesă de Wales () [Corola-website/Science/299480_a_300809]
-
II-lea a preluat Egiptul și Asia Mică, cu reședința la Antiochia, iar Constans a preluat Italia, Africa și Panonia. Dalmatius Iunior a preluat în 335 Tracia și Macedonia. Un alt nepot al lui Constantin, Hannibalianus, a devenit rege al Pontului, cu reședința la Cezareea. Se intenționa să împace cele două factuni prezente la curtea imperială, a frățiilor și fiilor lui Constantin. Pe plan economic, Constantin emite moneda de aur-solidus, ce rămâne la aceeași valoare pentru întreg secol. Dar tentinda de
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
a fost un general macedonean, numit de Alexandru Macedon guvernator al Traciei pontice. În această calitate face o expediție în stânga Dunării, probabil în anul 327 - 326 î.Hr., ajunge pe țărmul de nord al Pontului Euxin până la Olbia pe care n-a reușit să o cucerească. Pe drumul de întoarcere a fost surprins de geți în Moldova de sud (sau "Bugeac"). Armata îi este distrusă, iar el însuși este ucis. Nu sunt cunoscute numele conducătorilor
Zopyron () [Corola-website/Science/299038_a_300367]
-
Pontul (greacă: Πόντος/Pontos ; latină: ) este o regiune de pe coasta de sud a Mării Negre situată în Turcia de astăzi. "Pontul" a fost estfel denumit în urmă explorării și colonizării orașelor din Anatolia și regiunea Mării Negre de către grecii ionieni spre sfârșitul Epocii
Pontus () [Corola-website/Science/303599_a_304928]
-
Pontul (greacă: Πόντος/Pontos ; latină: ) este o regiune de pe coasta de sud a Mării Negre situată în Turcia de astăzi. "Pontul" a fost estfel denumit în urmă explorării și colonizării orașelor din Anatolia și regiunea Mării Negre de către grecii ionieni spre sfârșitul Epocii întunecate grecești. Devenind un regat independent cu capitala la Amasia, a fost întemeiat în sec. IV î.Hr. Și-a
Pontus () [Corola-website/Science/303599_a_304928]
-
Român. Numele avea să devină mai specific pentru zona de nord-est a Anatoliei la sfarsitul epocii clasice. În greacă modernă se poate referi la amândouă. Astăzi este situat în Turcia. Având în vedere faptul că peninsula Anatoliei în general și Pontul în special se află la răspântia drumurilor dintre Orientul mijlociu, Europa orientala (Caucazul) și lumea mediteraneană, numeroase popoare de origini diferite le-au locuit de-a lungul istoriei sale. Limbile caucaziene cartveliene, cum ar fi Laza, reprezintă, probabil, limbile locuitorilor
Pontus () [Corola-website/Science/303599_a_304928]
-
și localnici (probabil popoare caucaziene). Totuși cea mai veche descriere scrisă cunoscută despre "Pont", este cea pe care o face Scilax din Carianda, care în secolul al VII-lea î.Hr. descrie așezările grecești din regiune. În sec. V-VI î.Hr., "Pontul" a devenit oficial o parte a Imperiului Ahemenid, care, probabil, a însemnat că coloniile grecești locale plăteau tribut perșilor. Atunci cand comandantul atenian Xenofon a trecut printr "Pont" aproximativ un secol mai tarziu, în 401-400 î.Hr., el nu a găsit de
Pontus () [Corola-website/Science/303599_a_304928]
-
a Imperiului Ahemenid, care, probabil, a însemnat că coloniile grecești locale plăteau tribut perșilor. Atunci cand comandantul atenian Xenofon a trecut printr "Pont" aproximativ un secol mai tarziu, în 401-400 î.Hr., el nu a găsit de fapt nici un persan în "Pont". "Pontul" a ieșit de sub dominația persana atunci cand Regatul Cappadocia s-a separat de Imperiul Ahemenid, luând cu ea Pontul că una dintre provinciile sale. Ulterior, "" să separat de Regatul Capadociei sub Mitridate Ktistes I ("Ktistes", Κτίστης însemnând "Fondatorul", sau "Constructor" în
Pontus () [Corola-website/Science/303599_a_304928]
-
a trecut printr "Pont" aproximativ un secol mai tarziu, în 401-400 î.Hr., el nu a găsit de fapt nici un persan în "Pont". "Pontul" a ieșit de sub dominația persana atunci cand Regatul Cappadocia s-a separat de Imperiul Ahemenid, luând cu ea Pontul că una dintre provinciile sale. Ulterior, "" să separat de Regatul Capadociei sub Mitridate Ktistes I ("Ktistes", Κτίστης însemnând "Fondatorul", sau "Constructor" în limba greacă)în 302 î.Hr. și a devenit independent. Regatul instituit în cele din urmă stabil, în cea
Pontus () [Corola-website/Science/303599_a_304928]
-
de la frontierele cu Cilicia în Euxin (Marea Neagră), regatul în ansamblu a fost numit la început "Cappadocia spre Pont", dar apoi pur și simplu "Pont", numele de Cappadocia fiind limitat la jumătatea sudică a regiunii incluse anterior în acest titlu. Regatul Pontului s-a extins, în general, la est de Răul Halys. Dinastia persana, care a fondat aceast regat avut în timpul secolului al patrulea î.Hr. sub conducere orașul grec Ciuș (sau Kios), în Misia, cu sau membru de primul cunoscut fiind Ariobarzanes
Pontus () [Corola-website/Science/303599_a_304928]
-
În timpul perioadei de tulbure după moartea lui Alexandru cel Mare, Mitridate Ktistes a fost pentru un timp în serviciul lui Antigonus, unul dintre succesorii lui Alexandru, si a manevrat situația cu succes în acest moment tulbure pentru a crea Regatul Pontului (la scurt timp după 302 î.Hr.), care ar fi condus de către urmașii săi care poartă cea în mai mare parte același nume, până în 64 î.Hr.. Astfel, aceasta Dinastia persana a reușit să supraviețuiască și să prospere în lumea elenistica, în timp ce
Pontus () [Corola-website/Science/303599_a_304928]
-
Persan a căzut. Acest regat a ajuns la înălțimea cea mai mare sub Mitridate al VI-lea sau Eupator Mitridate, de obicei numit cel Mare, care a fost în război cu românii o lungă perioadă de timp. Sub el, tărâmul "Pontului" a inclus nu numai "Capadocia pontica", ci, de asemenea, de la coasta de frontieră cu Bitinia pînă în Colchis, o parte din apele interioare ale regiuni Paflagonia, si Armenia Mică. În ciuda guvernări regiuni Armena Mică, regele Mitridate al VI-lea a
Pontus () [Corola-website/Science/303599_a_304928]
-
lui Cleopatra. În cele din urmă, cu toate acestea, românii au învins atât pe regele Mitridate al VI-lea și pe fiul său care era urmaș la tron, cât și pe regele armean Tigranes cel Mare, în timpul războiului Mithridatic, aducând "Pontul" sub dominația română. Odată cu supunerea acestei împărații de către Pompei, în 64 î.Hr., în care puține schimbări au fost făcute în structurarea vieții, nici pentru oligarhii care controlau orașele și nici pentru oamenii obișnuiți din oraș sau interiorul țării, sensul cuvântului
Pontus () [Corola-website/Science/303599_a_304928]
-
fost acum anexat la Imperiul Român, fiind unit cu Bitinia într-o provincie dublă numită Pont și Bitinia: această parte a inclus numai teritoriile dintre coasta Heraclea (azi Eregli) și Amisus (Samsun). Cu toate acestea cea mai mare parte a Pontului, a fost inclus în provincia Galatiei. În continuare simplu nume Pont, fără specificare a fost în mod regulat angajat pentru a desemna jumătate din această provincie dublă, în special de către români și de oamenii care vorbesc din punct de vedere
Pontus () [Corola-website/Science/303599_a_304928]
-
o provincie dublă numită Pont și Bitinia: această parte a inclus numai teritoriile dintre coasta Heraclea (azi Eregli) și Amisus (Samsun). Cu toate acestea cea mai mare parte a Pontului, a fost inclus în provincia Galatiei. În continuare simplu nume Pont, fără specificare a fost în mod regulat angajat pentru a desemna jumătate din această provincie dublă, în special de către români și de oamenii care vorbesc din punct de vedere român, el este atat de folosit aproape întotdeauna în Noul Testament. Jumătatea
Pontus () [Corola-website/Science/303599_a_304928]
-
proconsulul roman Publius Licinius Crassus Dives Mucianus împotriva lui Aristonicus, un pretendent la tronul din Pergamon, iar forțele lor au fost anihilate (130 î.Hr.). Articol principal: Cappadocia (provincie romană) Capadocienii, susținuți de Roma împotriva lui Mithridates al VI-lea al Pontului, au ales un domn nativ numit Ariobarzanes (93 î.Hr.), dar în același an, trupele armene sub conducerea lui Tigranes cel Mare au intrat in Cappadocia, detronându-l pe regele Ariobarzanes și încoronându-l pe Gordios ca noul rege vasal al
Cappadocia () [Corola-website/Science/303627_a_304956]