1,140 matches
-
loialitate politică remarcabilă. În anii 1918-1939, în conformitate cu afirmațiile lui Charaszkiewicz, conducerea prometeistă poloneză a urmărit cu consecvență mai multe principii. Principalul scop al Prometeismului era eliberarea de sub jugul imperialist rus a oricărui teritoriu sau popor din bazinele baltic, caspic sau pontic și crearea a câteva state independente, cu o politică de apărare comună împotriva tendințelor agresive rusești. Fiecare țară prometeiană trebuia să respecte suveranitatea politică a celorlalți. Orice dispută între părțile prometeiene era suspendată până la câștigarea independenței de către toți particpanții la
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
controlul asupra Cieszyn Silezia, Spisz și Orawa. În bazinul baltic, Finlanda, Estonia, Lituania și Letonia au devenit independente. Polonia a fost printre primele țări care le-a recunoscut independența, deși relațiile polono-lituaniene s-au răcit după războiul polono-litianian. În bazinul pontic și caspic, acestă perioadă a fost caracterizat de emanciparea Ucrainei, Crimeii, Georgiei, Azerbadjanului, regiunilor Donului, Kubanului și Caucazului de nord. Au apărut semne de renaștere națională și în Statul Idel-Ural și Turkestan. Rolul polonez în procesul prometeist a fost marcat
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
1920), prin care se propunea protectoratul polonez asupra sus-numitei republici. În timpul celei de-a doua perioade prometeiste (1921-1923), după Tratatul de la Riga, Polonia și-a continuat viața ca stat independent în cadrul granițelor naționale stabilite cu ocazia semnării tratatului. Statele bazinelor pontic și caspic și-au pierdut independența, fiind absorbite de soviete. Guvernele și reprezentanții legitimi ai popoarelor prometeiene au emigrat: În această perioadă, mareșalul Piłsudski a rămas la putere, mai întâi ca șef al statului ("Naczelnik Państwa"), iar mai apoi ca
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
cei de rang inferior. Unde erau însă îngropați ceilalți membri ai comunității? În Bulgaria de nordest și în Dobrogea se găsesc dovezi pentru existența necropolelor din afara așezărilor de-abia odată cu sfârșitul neoliticului. Acestea se datorează probabil influenței culturilor din stepele pontice. În această epocă se întâlnesc și înhumări în poziție dreaptă. Una din aceste necropole, descoperită în apropiere de Varna, surprinde prin inventarele funerare conținând piese de aur. Douăzeci la sută din mormintele necropolei sunt cenotafe, adică gropi cu inventar funerar
Preistoria în Bulgaria () [Corola-website/Science/304349_a_305678]
-
conține Marea Marmara în NV. Partea europeană a Turciei, Tracia de E, formează frontiera Turciei cu Grecia și Bulgaria. Partea asiatică a țării, Anatolia, se compune dintr-un platou central înalt cu câmpii de coastă înguste; între Koroglu și muntele Pontic se întinde la N și Muntele Taurus la S. Turcia E are mai multe peisaje montane și râuri ca Eufrat, Tigru și Aras, și conține lacul Van și muntele Ararat, punctul cel mai înalt al Turciei este de 5.165m
Geografia Turciei () [Corola-website/Science/312133_a_313462]
-
Armenia, ar fi pierit în timpul masacrului. În 2007, Asociația Internațională a Experților în Genocid () au ajuns la un consens potrivit căruia „campania otomană contra minorităților creștine din Imperiu între 1914 și 1923 constituie un genocid împotriva armenilor, asirienilor și grecilor pontici din Anatolia”. Noțiunile de și sunt, prin urmare, recunoscute de comunitatea istoricilor. Cei între și asirieni care reprezentau aproximativ 70% din populația de asirieni de la acea dată au fost uciși în același "modus operandi" și în aceeași perioadă ca și
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
sunt, prin urmare, recunoscute de comunitatea istoricilor. Cei între și asirieni care reprezentau aproximativ 70% din populația de asirieni de la acea dată au fost uciși în același "modus operandi" și în aceeași perioadă ca și . Aproximativ 350 000 de greci pontici au murit în urma masacrelor, foametei și bolilor. Potrivit unui consilier al armatei germane, Ismail Enver, ministrul turc al apărării, declarase în 1915, că a vrut să „rezolve problema grecească [...] în același mod în care credea că a rezolvat problema armeană
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
Drăguțescu proiectul unui mozaic ceramic pentru Casa de Cultură din Medgidia (1984). Participă din 1947 la Saloanele Oficiale, la expozițiile anuale de stat, bienale, republicane, municipale și interregionale de artă, la expozițiile comemorative și aniversare (1877, 1907, 1944 ș.a.), la Pontica, Constanța, la „Magistralele Socialismului”, „Arta și Natura”, etc. În 2012 are 16 tablouri selectate la expoziția S.C.A.R. „Intre tradiționalism și avangarda” de la Muzeul Municipiului București și reproduse în Catalogul expoziției. Participă la ampla expoziție „Artistul și Puterea - Ipostaze
Spiru Chintilă () [Corola-website/Science/311936_a_313265]
-
punct de vedere etnic triburile peste care domnea Rhemaxos puteau fi getice, scitice sau eterogene. ne comunică că regele get Rhemaxos stăpânea pe malul stâng al Dunării poate până în Muntenia, Moldova și Bugeac dar își întindea autoritatea și asupra cetăților pontice care îi plăteau tribut, apărându-le de scitul Zoltes cu 100 de călăreți mai apoi prin intermediul intervenției fiului regelui Rhemaxos, Phradmon, cu 600 de călăreți. ,Rhemaxos, care domnea în regiunea Carpaților, era protectorul cetăților grecești de pe țărmul Mări Negre.Fenomenul
Rhemaxos () [Corola-website/Science/311450_a_312779]
-
Vaccinum myrtillus"), zmeur ("Rubus idaeus"). La nivelul ierburilor (atât în păduri, la marginea acestora, cât și pe suprafețele cu pajiști și pășuni) este întâlnită o mare varietate floristica, alcătuită în cea mai mare parte din plante cu specii mediteranene, daco-balcanice, pontice sau panonice; dintre care unele protejate la nivel european prin "Directivă C.E." 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică). Printre speciile de plantele semnalate în arealul Măgurii Priei
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
Regală, București, 1998, pag. 57-58; Un sfert de veac de poezie, Sighetul Marmației, prefață de L.Ulici, antologie de Vasile Musca, Ed.Fundatiei Luceafăru 1. 1998, pag. 345-350; Poezia română contemporană, 1,11, o antologie comentată de Marin Mincu, Ed. Pontica, Constantă, 1998, vol.I, pag. 252-268; Spectre lyrique, antologie de poesie roumaine contemporaine de George Astalos, Ed. Europa, Craiova 1999, pag. 330-335; Antologia poeților premiați, vol. 1, Concursul de poezie ,N. Labis“, Suceava, 1998, pag. 355-403; Vise într-o liniște
George Vulturescu () [Corola-website/Science/312924_a_314253]
-
rezervație naturală din nord-estul Bulgariei (Dobrogea de Sud), aflată lângă satul cu același nume, aflat la 18 km vest de Silistra și la 2 km sud de Dunăre. Ea cuprinde lacul Srebărna și zona înconjurătoare și se află pe Via Pontica, o rută de migrație a păsărilor între Europa și Africa. Rezervația cuprinde 6 km² de arie protejată și o zonă-tampon de 5,4 km². Adâncimea lacului variază între 1 și 3 m. Există și un muzeu, unde este amenajată o
Rezervația naturală Srebărna () [Corola-website/Science/309712_a_311041]
-
străinătate; publică, de asemenea, interviuri și eseuri în presa culturală. Iulian Boldea, "Metamorfozele textului", Târgu-Mureș, Ed. Ardealul, 1996, p. 54-56; Petru Poantă, "Dicționar de poeți. Clujul contemporan", Cluj, Ed. Clusium, 1999, p. 141-143; Octavian Soviany, "Textualism, postmodernism, apocaliptic", Constanța, Ed. Pontica, 2000, p. 139-142; Ion Bogdan Lefter, "Scriitori români din anii '80-'90. Dicționar bio-bibliografic", vol. III, Pitești, Ed. Paralela 45, 2001, p. 27-28; Ion Pop, "Viață și texte", Cluj, Ed. Dacia, 2001, p. 292-295; Geo Vasile, "Poezia română între milenii
Dora Pavel () [Corola-website/Science/308880_a_310209]
-
p. 75-86. 49.Une hypothèse concernant la localisation du pouvoir de Dromichaites et du son conflit avec le roi Lysimachos, în Bulletin de Thracologie, III, Mangalia, 1996, p. 91-93. 50.Aspecte ale spiritualității cucuteniene în lucrările cercetătoarei Meluta Marin, în Pontica, 27 (1994), Constantă, 1996, p. 19-24. 51.Principalele rezultate ale cercetărilor arheologice din așezarea precucuteniana de la Tg. Frumos (jud. Iași) - I, în Codrul Cosminului, S.N., 2 (12), 1996, p. 38-72 (în colaborare cu D. Boghian). 52.Sur la signification fonctionnelle
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
cernoziomurilor (cernoziomuri ciocolatii, cernoziomuri slab levigate, cernoziomuri carbonatice) și a rendzinele, categorie de soluri dezvoltate pe calcare, roca predominantă ce intră în alcătuirea unității colinare pe care este amplasat teritoriul comunei. Situarea comunei în interiorul podișului face ca influențele de tip pontic să nu fie resimțite. Temperaturile medii anuale se situează în jurul valorii de 11 grade. Rețeaua hidrografică a comunei Topraisar este reprezentată de: Cele trei pâraie sunt Musurat Deresi, Karlîkóy Deresí și Abdullah Deresí. Primele două sunt tributare Lacului Techirghiol, ulti
Comuna Topraisar, Constanța () [Corola-website/Science/310380_a_311709]
-
lui Herodot să fie cea mai apropiată de varianta reală, datorită faptului că este varianta cea mai detaliată și pentru că "părintele istoriei" s-a inspirat din medii culturale apropiate de societatea getică, și anume a cules date din coloniile grecești pontice pe care le-a vizitat. Pe scurt, pasajele lui din "Cartea IV", 93-96, redau intenția de a explica credința în nemurire a geților, și anume după moarte ei merg la Zalmoxis. Sunt descrise și ritualurile de trimitere a solilor la
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
aflându-se sub stăpânirea triburilor tracice a tyrageților. Totodată au existat strânse legături economice și culturale cu vechile colonii grecești din zonă: Olbia și altele. Spre sfârșitul sec. I e.n., ținutul devine zonă de graniță între posesiunile romane și stepele pontice bântuite de triburi nomade. În acest sens au fost construite fortificațiile romane cunoscute astăzi sub denumirea de „Valul lui Traian”, care se termină pe malul drept al Nistrului în apropierea localităților din actualul raion Slobozia. Odată cu începerea marii migrațiuni a
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
grecii au fost doar una dintre minoritățile naționale. Prezența grecilor pe teritoriul a ceea ce este azi România datează din timpul coloniilor ("apoikiai") și așezărilor comerciale ("emporia") înființate în Dobrogea și pe țărmul Mării Negre ("Vedeți și: Colonii în antichitate și Grecii pontici"), începând cu secolul al VII-lea î.dHr. Începând cu așezarea de la Istria, procesul de înființare de colonii a ajuns la apogeu odată cu fondarea Tomisul în secolul al V-lea. Deși coloniile erau foarte sensibile la frământările triburilor dacice învecinate
Istoria grecilor din România () [Corola-website/Science/306057_a_307386]
-
ploioase; -influențe de tranziție:fac trecerea de intre influențele oceanice și cele submediteraneene; -influențe de ariditate:în estul țării, cu veri secetoase ți ierni geroase; -influențe scandinavo-baltice: în Grupa Nordică a Carpaților Orientali și Podișul Sucevei, cu temperaturi scăzute; -influențe pontice:pe litoral, cu amplitudini termice mai mici. Pe teritoriul țării predomină circulația aerului din partea de vest (vânturile de vest). Frecvent, în jumătatea estică a țării și în Câmpia Română, bate din nord-estul continentului crivățul, un vânt geros iarna și uscat
Clima României () [Corola-website/Science/304777_a_306106]
-
ar fi dăunat cursivității lecturii. Doi ani mai tîrziu apărea la aceeași editură "Arta monedelor geto-dacice", Meridiane, 1987. Apoi în anul 2000 tot la editura Meridiane a fost publicat volumul "Arta romană în România", Meridiane, 2000. „Primul capitol intitulat Dacia Pontică prezintă începuturile latinității dobrogene până la cucerirea traianică a Daciei, cel de-al doilea înfățișează Provincia Dacia și Dobrogea romană până la retragerea aureliană. Cel de-al treilea și ultim capitol, Secolul gotic, are drept obiectiv expandarea latinofoniei pe întregul teritoriu al
Mihai Gramatopol () [Corola-website/Science/304856_a_306185]
-
formării limbii române, unica moștenitoare lingvistică a latinității orientale. v. p. 63.” „Teritoriile fostului Imperiu roman aflate astăzi în componența statului român au intrat la momente diferite sub puterea Romei și tot astfel au și ieșit de sub puterea ei. Dacia Pontică, Dobrogea, numită în Antichitate Scythia sau Scythia minor, i-a primit mai întâi pe romani prin cetățile ei grecești litorale Histria, Tomis și Callatis După războaiele dacice ale lui Traian și organizarea provinciei Dacia, regiunile de la est de Olt, ca
Mihai Gramatopol () [Corola-website/Science/304856_a_306185]
-
menționam: țestoasă, țestoasă cu coada, șopârla de câmp, gușterul vărgat dobrogean, soprara, gușterul, șerpi. Amfibienii sunt reprezentați de: broască de pământ bruna, broască râioasa verde, brotăcelul. Din punct de vedere floristic ei reprezintă limită nordică a speciilor mediteraneene, balcanice și pontice, limită sudică a speciilor central europene și caucaziene, si limită vestică a câtorva specii asiatice. Toate comunitățile de plante din zona sunt considerate rare la nivel european. Anumite asociații floristice formează comunități unice care se întâlnesc numai în această parte
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
delimitat între Dunăre, Marea Neagră și frontieră cu Bulgaria. Particularitățile fizico-geografice ale acestei regiuni viticole sunt imprimate în esență de predominarea reliefului de platou, cu slab-moderată altitudine și fragmentare, de învelișul loessic aproape generalizat și de bioclimatul net continental al stepei-silvostepei pontice, a cărui excesivitate este parțial atenuata de vecinătatea Mării Negre și de masele acvatice din Batile și Delta Dunării. Cadrul natural constituie, desigur, condiția de bază în dezvoltarea viticulturii acestei regiuni, multe dintre vinurile sale fiind solicitate la export încă din
Viticultura în România () [Corola-website/Science/314490_a_315819]
-
în două satrapii, formal păstrate ulterior: "Armenia Major" în est și "Armenia Minor" în vest. Deși cu populație majoritară armeana, Armenia Minor nu a avut o statalitate solidă, teritoriul ei făcând parte adesea din alte state, precum Cappadocia și Regatul Pontic. După înfrângerea Seleucizilor de către români (189 î.Hr.), Artașes (Artaxias I) proclama independența Armeniei "Maior", își asumă titlul de rege și fondează o dinastie care îi va purta numele, în timpul căreia Regatul armean a atins apogeul puterii și expansiunii teritoriale, mai
Istoria Armeniei () [Corola-website/Science/314239_a_315568]
-
relatările unor călători medievali, Noviodunum a jucat un important rol strategic și economic la Dunărea de Jos. Aici a făcut pod de vase în anul 514 î.e.n. împăratul Darius al Persiei,pentru a trece la sciți, iar grecii din cetățile pontice aveau aici organizat o factorie comercială. Odată cu stabilirea romanilor în ținutul dobrogean, Noviodunum devine sediul uneia dintre legiunile însărcinate cu paza acestui hotar. În ordinea succesiunii lor, aici au staționat unități ale Legiunii a XI-a Claudia, a V-a
Castrul roman Noviodunum () [Corola-website/Science/314422_a_315751]