1,013 matches
-
Tărnovo doar ca primat al bulgarilor și vlahilor, iar pentru Ioniță Caloian a rezervat doar coroana regală, cu titulatura de "rex Bulgarorum et Blachorum" ("rex Bulgarie et Blachie"), iar nu pe cea imperială. Forțând nota, Caloian i-a răspuns suveranului pontif, mulțumindu-i pentru înoronarea imperială și pentru numirea patriarhului, făcându-se astfel că nu înțelege rangul la care îl ridicase papalitatea. De asemenea, țarul bulgar îl asigura pe Inocențiu al III-lea că este dornic să îmbrățișeze ritul catolic. Între
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
de la o vârstă fragedă. A fost apoi logodit cu Adelaide de Maurienne, nepoată a contesei Clementia de Flandra. Ruperea logodnei a provocat un scandal, iar contesa Clementia a prezentat cazul în fața papei Calixt al II-lea, care îi era frate. Pontiful a declarat căsătoria ca fiind legală și ca urmare nu poate fi desfăcută. Balduin a murit la vârsta de aproximativ 33 de ani, în anul 1120, și a fost înmormântat la Mons, fiind succedat de fiul său mai mare, Balduin
Balduin al III-lea de Hainaut () [Corola-website/Science/324548_a_325877]
-
în 1196, iar aceasta a dat naștere Mariei, iar apoi lui Filip. Papa Inocențiu al III-lea a declarat cea de a treia căsătorie a lui Filip drept lovită de nulitate, dat fiind că nu se pronunțase divorțul de Ingeborg. Pontiful i-a ordonat regelui Franței să se separe de Agnes; dat fiind că regele nu s-a supus, papa a plasat Franța sub interdict în 1199, situație care a persistat până la 7 septembrie 1200. Ca urmare a presiunilor papei și
Maria de Franța (1198–1224) () [Corola-website/Science/324560_a_325889]
-
Ravenna și chiar orașe (precum Forlì) cu "hinterland"-urile aferente. Donația includea cuceririle longobarde din Romagna și din Ducatul de Spoleto și Ducatul de Benevento, provincia Marche (cele cinci orașe: Rimini, Pesaro, Fano, Senigallia și Ancona). Donațiile au permis suveranului pontif să domnească pentru prima dată ca guvernator temporal. Această fâșie teritorială se întinde în diagonală de-a lungul Italiei de la Marea Tireniană la Marea Adriatică. Asupra acestor teritorii extinse și aflate în zonă muntoasă, papii medievali nu era în stare să
Donația pepiniană () [Corola-website/Science/324601_a_325930]
-
oferit azil refugiatei și declarând că fiii ei au dreptul asupra unei părți din Regatul francilor. De acum, relația dinte franci și longobarzi s-a rupt în totalitate, iar papa a reușit să profite din plin de acest lucru. Ambasada pontifului a debarcat la Marsilia și a călătorit până la Thionville, de unde au trimis mesajul: Carol cunoștea adevărul asupra agresiunii lui Desiderius și amenințarea pe care acesta o reprezenta și pentru propria sa stăpânire asupra francilor și a pornit cu trupele sale
Asediul Paviei () [Corola-website/Science/324682_a_326011]
-
ca ambasadorul împăratului bizantin, iar în 1273 a fost trimis la papa Grigore al X-lea. În 1274, la Al doilea conciliu de la Lyon, el a confirmat prin jurământ în numele împăratului faptul că confesiunea de credință trimisă anterior de către suveranul pontif la Constantinopol fusese adoptată de către greci. Cu toate acestea, reunirea celor două biserici creștine a întâmpinat o considerabilă opoziție în Bizanț și până la urmă a fost respinsă. Ea și-a atins totuși scopul principal, anume cel al amânării și până la
Georgios Akropolites () [Corola-website/Science/324690_a_326019]
-
în anul următor a traversat din nou Alpii, cu scopul fie de a-l sili pe papă să îi ridice excomunicarea și să îl încoroneze ca împărat, fie de a-l depune pe Grigore al VII-lea în favoarea unui suveran pontif mai cooperant. Matilda controla toate trecătorile vestice ale Apeninilor, astfel încât Henric s-a văzut nevoit ca, pentru a ajunge la Roma, să treacă prin Ravenna. Din această poziție, el ar fi avut mari dificultăți în a asedia Roma. Totuși, unii
Matilda de Toscana () [Corola-website/Science/324696_a_326025]
-
și alte pierderi, iar Henric a deposedat-o de posesiunile din Italia în mod formal în luna iulie. Cu toate acestea, ea a rămas în tabăra papei Grigore, ca principal agent al acestuia de comunicare cu nordul Europei, deși suveranul pontif pierduse controlul asupra Romei și fusese blocat în castelul Sant'Angelo. După ce Henric a obținut pecetea papei, Matilda a scris susținătorilor din Germania să acorde credit exclusiv mesajelor papale trimise prin persoana ei. Controlul dobândit de Henric asupra Romei i-
Matilda de Toscana () [Corola-website/Science/324696_a_326025]
-
rolul principal fiind jucat de Jeremy Irons. În vara anului 1492 moare Papa Inocențiu al VIII-lea. Mulți dintre cardinali râvnesc să ajungă pe Sfântul Scaun. Însă cardinalul spaniol "Rodrigo Borgia" reușește prin corupție să fie ales ca papă. Noul pontif corupt, care pentru a-și atinge scopul, de a aduce copiii lui Cesare, Juan și Lucreția în Vatican și a-i pune în funcții însemnate, este în stare de: crimă, viol, incest, sau căsătoria forțată a fiicei sale.
Borgia (serial TV) () [Corola-website/Science/329631_a_330960]
-
cu Papa Grigore al VII-lea și a-și rezolva relațiile cu Biserica, față de care tatăl său fusese cîndva atât slujitor cât și protector. Se pare că Iordan avea intenția de a prelua poziția avută de tatăl său față de suveranii pontifi și să revină la relații de opoziție față de ducele de Apulia din dinastia Hauteville, dat fiind că Grigore al VII-lea a vizitat Capua la numai trei luni după moartea lui Richard, iar Iordan, probabil la îndemnul papal, a început
Iordan I de Capua () [Corola-website/Science/328127_a_329456]
-
senior a rămas astfel Rainulf de Alife. În decembrie, papa Honoriu a vizitat Capua, un aliat de nădejde al papalității, organizând acolo rezistența față de pretențiile lui Roger, atrăgându-i atât pe Rainulf cât și pe Robert la cauza sa. Suveranul pontif le-a promis acestora ca toți cei care ar fi urmat să participe în campania împotriva lui Roger ar fi fost absolviți de păcate, dând astfel acțiunii un caracter cruciat. Comanda lui Robert s-a dovedit infructuoasă, astfel încât Rainulf a
Rainulf al II-lea de Alife () [Corola-website/Science/328131_a_329460]
-
II-lea de Aquila. Guillaume a atacat pe urma Benevento, unde Papă Adrian al IV-lea era adăpostit de către Robert de Militello și de Andrei de Rupecanina. În iunie 1156, s-a ajuns la un acord între rege și suveranul pontif — așa-numitul tratat de la Benevento — prin care lui Robert de Loritello și lui Andrei, ca și altora, li se acordă exilul. Cu toate acestea, după ce Abruzzi s-a supus regelui Guillaume, Andrei s-a reunit cu Robert pentru a reveni
Andrea di Raviscanina () [Corola-website/Science/328155_a_329484]
-
a străduit să obțină loialitatea din partea lui Robert în sensul ajutorului în a-l înfrânge pe Roger al II-lea, în schimbul absolvirii păcatelor. Robert a fost repede cucerit de intențiile papei, care a venit la Capua pentru ceremonie. Probabil suveranul pontif spera să utilizeze Capua ca pe o contrapondere față de Apulia, așa cum se procedase în zilele bunicului și străbunicului lui Robert. De asemenea, se poate ca Robert să fi avut în intenție să devină principalul protector al papalității, după modelul antecesorilor
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
asistat de mai tânărul său frate vitreg Robert Guiscard) și ale familiei Drengot (bucurându-se de sprijinul lui Richard Drengot), luptând împotriva forțelor combinate ale Papalității și ale Imperiului romano-german. Normanzii au distrus practic armata papală, capturându-l pe suveranul pontif, pe care l-au închis în Benevento, oraș pe care îl capturaseră cu autorizația împăratului încă din 1047. În cele din urmă, papa Leon a fost eliberat la 12 martie 1054, însă a murit la scurtă vreme după aceea. Ca
Umfredo de Hauteville () [Corola-website/Science/328212_a_329541]
-
rudele lor la Roma, unde unul dintre frați a obținut audiență pe lângă papă, înainte de a se muta în sud și a se ralia cauzei lui Melus din Bari. Amato datează episodul după anul 1027 și nu îl menționează pe suveranul pontif. Potrivit lui, frații lui Gilbert erau Osmund, Rainulf, Asclettin și Ludolf (Rudolf, potrivit lui Petru Diaconul). Asasinarea lui Repostel este datată de către toate cronicile în timpul domniei ducelui Robert I "cel Magnific", așadar ulterior anului 1027, deși unii istorici moderni apreciază că numele
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
vorba de un grup de 40 de oameni, fie de o forță mai largă de circa 250, sub conducerea lui "Rodulfus", fugind din fața mâniei lui Richard al II-lea, au ajuns în fața papei Benedict al VIII-lea, la Roma. Suveranul pontif i-a trimis la Salerno sau Capua, pentru a căuta să se angajeze ca mercenari în lupta împotriva bizantinilor, față de care nutrea sentimente dușmănoase ca urmare a invadării de către aceștia a teritoriului din jurul Benevento, aflat sub suzeranitatea papală. Ajunși acolo
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
fratele său mai mic, Roger Bosso, au apărut cu intenția de a cuceri insula. După ce papa îl învestise pe Robert cu titlul ducal, i s-a conferit și titlul (pe atunci, golit de conținut) de "duce de Sicilia", astfel suveranul pontif îndemnându-l să ia inițiativa unei campanii care să smulgă Sicilia din mâinile sarazinilor. Robert și Roger au invadat prima dată Sicilia în mai 1061, traversând prin Reggio di Calabria și asediind Messina, pentru a obține controlul asupra strategicei Strâmtorii
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
normande ale lui Robert și Iordan de până la Fermo. În iunie 1083, asediat în Castelul Sant'Angelo de către împăratul Henric al IV-lea, papa a implorat ajutorul ducelui. Cei doi Robert, unchi și nepot, s-au deplasat pentru salvarea suveranului pontif. Robert a luat parte la cea de a doua expediția împotriva Bizanțului a unchiului său, din 1084-1085. El s-a aflat alîturi de Guiscard când acesta se află pe patul de moarte și a rămas loial față de moștenitorul desemnat de
Robert I de Loritello () [Corola-website/Science/328228_a_329557]
-
pe principe longobard Gisulf, cu a cărui soră Sichelgaita se căsătorise. Atacurile normande asupra Benevento, un fiel al Papalității, au alarmat și au atras mânia papei Grigore al VII-lea, însă, puternic presat de către împăratul Henric al IV-lea, suveranul pontif a fost nevoit să revină la alianța cu normanzii, drept pentru care, la Ceprano (în iunie 1080) el l-a reînvestit pe Guiscard, asigurându-i stăpânirea și asupra părții de sud a Abruzzi, însă rezervându-și Salerno. În aceste condiții
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
lui Roger Borsa. Capua a capitulat după 40 de zile de asediu, în condițiile în care Papa Urban al II-lea venise să se întâlnească cu Roger de Sicilia, iar arhiepiscopul Anselm de Canterbury se întâlnise și el cu suveranul pontif în vederea încheierii păcii. În octombrie 1104, Roger l-a asediat pe contele Guillaume de Monte Sant'Angelo, care la acel moment era independent față de puterea normandă centrală și chiar manifesta obediență față de bizantini, și l-a alungat din Gargano, abolindu
Roger Borsa () [Corola-website/Science/328235_a_329564]
-
a întâmpinat rezistența papei Honoriu al II-lea, ca și a unora dintre supuși din ducat. Papalitatea manifesta de multă vreme reticențe față de creșterea puterii normande în sudul Italiei, drept pentru care în decembrie al aceluiași an, la Capua suveranul pontif a predicat o cruciadă împotriva lui Roger, incitându-i pe principele Robert al II-lea de Capua și pe contele Rainulf al II-lea de Alife (propriul său cumnat) împotriva sa. Însă, după înfrângerea acestei coaliții, în august 1128, Honoriu
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
a invadat regatul cu o puternică armată, însă a fost atras într-o ambuscadă la Galluccio în 22 iulie 1139, la sud-est de actualul Cassino, de către fiul lui Roger, și capturat. Trei zile mai târziu, prin tratatul de la Mignano, suveranul pontif a fost nevoit să îl proclame pe Roger al II-lea ca "rex Siciliae ducatus Apuliae et principatus Capuae". Granițele "regno" al său vor fi fixate abia mai târziu, printr-un armistițiu cu papalitatea, în octombrie 1144. Aceste teritorii au
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
preț de negociere, în schimbul obținerii legitimării sale ca rege al Siciliei din partea papei Celestin al III-lea. În schimbul acestei recunoașteri, papa nădăjduia ca, prin asigurarea trecerii libere a Constanței spre Roma, Henric ar fi mai binevoitor față de papalitate; de asemenea, pontiful spera să împiedice unirea dintre Imperiu și Regatul Siciliei. Cu toate acestea, soldații imperiali au izbutit să intervină înainte ca împărăteasa să ajungă la Roma, după care s-au întors teferi la nord de Alpi. Henric lăsase garnizoane de-a
Tancred al Siciliei () [Corola-website/Science/328297_a_329626]
-
al doilea fiu al său, Hugo (pe atunci în vârstă de 5 ani) arhiepiscopatul de Rheims. Herbert a făcut pasul următor, trimițând soli la Roma, la papa Ioan al X-lea pentru a obține de la acesta aprobarea, pe care suveranul pontif i-a acordat-o în 926. Cu ocazia alegerii sale, tânărul Hugo a fost trimis la Auxerre, pentru studii. În 926, la moartea contelui Roger I de Laon, Herbert a solicitat comitatul de Laon pentru Odo, fiul său mai vârstnic
Herbert al II-lea de Vermandois () [Corola-website/Science/328407_a_329736]
-
papă în legatură cu soarta sa și a Salerno, însă acolo s-a retras treptat din centrul atenției. Papa Grigore i-a acordat conducerea militară din Campania și l-a trimis în Franța, însă a fost rechemat după moartea suveranului pontif, în 1085. S-a aliat cu Iordan I de Capua în susținerea lui Desideriu de Benevento, care a fost ales ca papă sub numele de Victor al III-lea. El a fost ales pentru scurtă vreme duce de Amalfi (între
Gisulf al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/327743_a_329072]