1,495 matches
-
calității democrației. În al patrulea rând, am lansat o serie de ipoteze cu privire la condițiile care influențează intensitatea efectelor și tipul acestora. Am cerut contributorilor acestui volum să accepte definiția populismului, pe care am propus-o, cât și relațiile ambivalente între populism și democrație liberală. Acest lucru a contribuit la constituirea unei lucrări consistente și coerente, făcând totodată posibilă o comparație a diverselor studii de caz. De asemenea, am încurajat foarte mult abordările critice la adresa ipotezelor noastre privind efectele populismului și factorii
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ambivalente între populism și democrație liberală. Acest lucru a contribuit la constituirea unei lucrări consistente și coerente, făcând totodată posibilă o comparație a diverselor studii de caz. De asemenea, am încurajat foarte mult abordările critice la adresa ipotezelor noastre privind efectele populismului și factorii acestora (secțiunile 1.4 și 1.5), lăsând totodată un spațiu generos pentru formularea unor ipoteze alternative. În ultimul capitol, vom examina validitatea cadrului teoretic prezentat aici și vom discuta diversele critici și inovații aduse de fiecare capitol
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
pentru formularea unor ipoteze alternative. În ultimul capitol, vom examina validitatea cadrului teoretic prezentat aici și vom discuta diversele critici și inovații aduse de fiecare capitol. Vom încheia volumul cu o serie de sugestii pentru cercetări viitoare ale relației între populism și democrație. Pe scurt, acest capitol introductiv nu are ambiția de a fi versiunea definitivă cu privire la modalitatea cea mai bună de a studia relația ambivalentă între populism și democrație. Ne-am propus doar să construim un cadru teoretic, clar și
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
încheia volumul cu o serie de sugestii pentru cercetări viitoare ale relației între populism și democrație. Pe scurt, acest capitol introductiv nu are ambiția de a fi versiunea definitivă cu privire la modalitatea cea mai bună de a studia relația ambivalentă între populism și democrație. Ne-am propus doar să construim un cadru teoretic, clar și concis, pentru a analiza impactul populismului asupra democrației, dintr-o perspectivă empirică și nu normativă sau teoretică. Astfel, direcția de studiu prezentată aici poate fi utilizată și
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
capitol introductiv nu are ambiția de a fi versiunea definitivă cu privire la modalitatea cea mai bună de a studia relația ambivalentă între populism și democrație. Ne-am propus doar să construim un cadru teoretic, clar și concis, pentru a analiza impactul populismului asupra democrației, dintr-o perspectivă empirică și nu normativă sau teoretică. Astfel, direcția de studiu prezentată aici poate fi utilizată și completată de studii viitoare. Având în vedere faptul că cercetarea populismului dintr-o perspectivă transregională aproape că nu există
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
teoretic, clar și concis, pentru a analiza impactul populismului asupra democrației, dintr-o perspectivă empirică și nu normativă sau teoretică. Astfel, direcția de studiu prezentată aici poate fi utilizată și completată de studii viitoare. Având în vedere faptul că cercetarea populismului dintr-o perspectivă transregională aproape că nu există, sperăm ca acest volum să ofere o perspectivă nouă, alături de abordările clasice. Capitolul 2 Partidele populiste din Belgia: un exemplu de hegemonie a democrației liberale? Sarah L. de Lange Tjitske Akkerman În
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ani, acestui partid i s-au alăturat, în parlamentul federal, alte două partide populiste cu orientare de dreapta Libertair, Direct, Democratisch (LDD), condus de List Dedecker și Wallon National Front (FN) din Valonia. De obicei, primul partid (LDD) este încadrat populismului neoliberal (Pauwels 2010), iar cel de-al doilea familiei populismului de dreapta radicală (Art, 2011; Carter, 2005; Coffé, 2005a; Mudde, 2007; Norris, 2005). Partidele populiste de stânga nu au fost reprezentate în parlamentul belgian, chiar dacă formațiunea social-democrată Socialistische Partij Anders
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
alte două partide populiste cu orientare de dreapta Libertair, Direct, Democratisch (LDD), condus de List Dedecker și Wallon National Front (FN) din Valonia. De obicei, primul partid (LDD) este încadrat populismului neoliberal (Pauwels 2010), iar cel de-al doilea familiei populismului de dreapta radicală (Art, 2011; Carter, 2005; Coffé, 2005a; Mudde, 2007; Norris, 2005). Partidele populiste de stânga nu au fost reprezentate în parlamentul belgian, chiar dacă formațiunea social-democrată Socialistische Partij Anders (SP.A) a fost acuzată de tendințe populiste (Jagers 2006
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
pozitive și cele negative induse de apariția VB se pot explica, parțial, prin faptul că acest partid a fost exclus de la putere cu ajutorul unui cordon sanitar. Astfel, Belgia reprezintă un caz clar de hegemonie a democrației liberale, în care influența populismului asupra calității democrației este limitată. 2.1 Partide populiste în Belgia În 1977, un număr de politicieni proeminenți părăsește Volksunie - Uniunea Poporului (VU), deorece acest partid naționalist se raliase Pactului Egmond, care prevedea transformarea Belgiei într-un stat federal. Nemulțumiți
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a dovedit deosebit de limitată în anii 1980, Dillen rămânând singurul reprezentant ales al partidului, până în 1987, când, în parlamentul federal, i s-a alăturat Gerolf Annemans. La începutul anilor 1980, VP-ul și lărgit profilul ideologic, îmbrățișând entuziast autohtonismul și populismul. În 1982, la alegerile locale din Antwerp, partidul a început să-și centreze campania pe temele imigrației și integrării străinilor, iar în 1992 a publicat programul în 70 de puncte (70 - puntenplan), în care se susține expedierea imigranților în țările
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cel mai bine drept un vot anti-imigrație, mai degrabă decât un vot de protest politic (Billiet și de Witte 1995, 2008) și asta deoarece acești electori sunt mai atrași de autohtonismul VB decât de fibra populistă a partidului. 2.2 Populismul VB Numeroși cercetători au examinat în detaliu ideologia VB (Gijsels, 1992, 1994; Lucardie, 2010; Spruyt, 1995, 2000, Swyngedouw și Ivaldi, 2001). Pare să există un consens între aceștia potrivit căruia ideologia VB se sprijină pe trei piloni principali: naționalismul flamand
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Gijsels, 1992, 1994; Lucardie, 2010; Spruyt, 1995, 2000, Swyngedouw și Ivaldi, 2001). Pare să există un consens între aceștia potrivit căruia ideologia VB se sprijină pe trei piloni principali: naționalismul flamand (Breuning și Ishiyama, 1998), autohtonismul (Mudde, 1995, 2000) și populismul (Jagers, 2006). Cei trei piloni sunt interconectați, deoarece, în fiecare caz, accentul cade pe popor. Acest lucru este ușor de observat într-unul dintre mai vechile sloganuri ale partidului: Eigen volk eerst! (Poporul nostru înainte de toate!). VB-ul pretinde că
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
2) cu imigranții sau cu cei care cer azil în Flandra și cu (3) elita politică, atât cea flamandă, cât și cea valonă. În ideologia VB poporul se conturează atât pe orizontală (naționalism flamand și autohtonism), cât și pe verticală (populism). Jagers (2002, 2006) a examinat publicațiile, programele și celelalte materiale propagandistice ale partidului apărute în perioada 2003-2004, câutând acel element specific populist care domină ideologia partidului. Concluzia autorului este că VB-ul este un partid pe deplin populist care se
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
populiste. Partidul este deosebit de centralizat, puterea de decizie fiind concentrată în mâinile unei elite, iar nivelul de instituționalizare crescut. Membrii au foarte puține ocazii să influențeze lista de candidați sau programul partidului. 2.3 Relația VB-ului cu democrația liberală Populismul VB-ului marchează relația partidului cu democrația. El afirmă ideea unei democrații populiste, în care voința generală reprezintă elementul cel mai important. Pentru a pune în aplicare un asemenea tip de democrație în Belgia, VB propune o serie de reforme
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
între poporul pur și elita coruptă. Cu alte cuvinte, cordonul sanitar este o expresie a moralizării politicii flamande, fapt care poate conduce la idealizarea poziției pe care o ocupă partidele consacrate (Mouffe, 2005b). Astfel, chiar dacă cordonul sanitar limitează, întrucâtva, influența populismului VB-ului asupra calității democrației, în același timp contribuie la legitimarea și la întărirea discursului acestei formațiuni. 2.5 Efectele sociale ale ascensiunii VB Pentru examinarea corespunzătoare a consecințelor partidelor populiste este necesară și analiza impactului pe care aceste partide
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
poate fi considerată drept o încercare de a contrazice pretențiile populiste ale VB de a fi reprezentatul poporului" (DE Cleen, 2009: 587; vezi și De Cleen și Carpentier, 2010). Concluzii În 1969, Ionescu și Gellner scriau: "Un spectru bântuie lumea: populismul". Observația lor par să fie pertinentă și astăzi, mai cu seamă în Belgia unde, începând cu 1980, au apărut trei partide populiste. VB, partidul cu cel mai mare succes, este reprezentat de mai bine de 30 de ani la nivel
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
suferit prea mult în urma apariției partidelor populiste, iar efectele negative pe care acestea le produc sunt contrabalansate de efecte pozitive, cele mai importante fiind creșterea sensiblității partidelor consacrate la dorințele electoratului, fapt care a revitalizat întrucâtva politica belgiană. Capitolul 3 Populism și democrație. Cazul Partidului Canadian al Reformei David Laycock Introducere Scena recentă a politicii canadiene a fost dramatic bulversată de trei partide de dreapta, legate printr-o linie de succesiune. Este vorba de Reform Party of Canada - Partidul Canadian al
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
recursul la "popor" în opoziție cu "elita". În discursul Partidului Reformei, atât identitatea poporului, cât și cea a elitei erau într-o contradicție flagrantă cu sensul pe care acești termeni l-au avut în cea mai mare parte a istoriei populismului nord-american. Partidul Reformei a fost înființat în noiembrie 1987, alegându-l în fruntea sa pe Preston Manning. Privind retrospectiv, din perspectiva guvernării Partidului Conservator care își are rădăcinile în cei 13 ani de activitate ai Partidului Reformei, este ușor să
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
regional. Acest capitol argumentează că succesul și moștenirea Partidului Reformei se datorează mai degrabă filonului populist decât celui conservator. Și asta în ciuda faptului că Partidul Reformei a transmis succesorului său, Partidul Conservator, o moștenire mai apropiată de conservatorism decât de populism. În plus, pentru a rămâne în linia ipotezelor propuse în introducerea acestui volum, mă voi concentra pe modalitatea în care populismul Partidului Reformator s-a combinat cu unele teme conservatoare, în efortul de a altera democrația canadiană și de a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în ciuda faptului că Partidul Reformei a transmis succesorului său, Partidul Conservator, o moștenire mai apropiată de conservatorism decât de populism. În plus, pentru a rămâne în linia ipotezelor propuse în introducerea acestui volum, mă voi concentra pe modalitatea în care populismul Partidului Reformator s-a combinat cu unele teme conservatoare, în efortul de a altera democrația canadiană și de a polariza sistemul de partide. Pe alocuri, amestecul de elemente populiste și conservatoare va fi măsurat, referindu-ne la continuitatea temelor populiste
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cunoscut o creștere timidă, și asta ca urmare a percepției alegătorilor din afara regiunilor vestice ale Canadei, care au considerat că Partidul Reformei era fie prea conservator, fie mult prea atașat de ideologia regionalistă pentru a merita un suport mai larg. Populismul regionalist al Reformiștilor a fost cel care a contribuit decisiv la intrarea spectaculoasă a partidului pe scena electorală națională, și totodată cel care a aplicat o lovitură mortală partidului de dreapta care odinioară dominase scena politică (Progresiștii Conservatori). Însă regionalismul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Susținând democrația directă, Reformiștii considerau că, ori de câte ori este posibil, politicile publice ar trebui dirijate de voința generală a poporului. Această antinomie între "democrație directă/stat minimal/poporul imaculat" versus "democrație reprezentativă/stat puternic/elită coruptă", constituie o parte semnificativă a populismului Reformiștilor. Programul electoral al Partidului Reformei din 1997, invoca o "țară construită și definită de propriii săi cetățeni, mai degrabă decât de acțiunile guvernului". "Dreptatea socială" ar trebui să însemne ca fiecare canadian "să muncească pentru sine și pentru familia
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
1997: 5, 11). Așa cum ne putem aștepta de la un discurs populist, adevărata cetățenie și adevărata dreptate socială erau prezentate ca fiind antagonice cu agenda statului corupt, care își demonstra atitudinea "anti-popor". Trăsătura distinctivă a acestui mesaj, prin comparație cu grosul populismului de secol XX, din America de Nord, este aceea că statul este portretizat ca acționând împotriva intereselor oamenilor, deoarece cheltuiește pentru a reglementa activitatea corporațiilor și redistribuie resurse, în loc să procedeze invers. O scurtă examinare a bazinului de suporteri electorali ai Reformiștilor ar
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
este portretizat ca acționând împotriva intereselor oamenilor, deoarece cheltuiește pentru a reglementa activitatea corporațiilor și redistribuie resurse, în loc să procedeze invers. O scurtă examinare a bazinului de suporteri electorali ai Reformiștilor ar putea clarifica modalitatea în care acest partid a îmbinat populismul cu eforturile de reconstrucție a democrației canadiene. La alegerile federale din 1993 și 1997, Partidul Reformei a atras un sprijin notabil din partea segmentelor electorale ale provinciilor din vestul Canadei: muncitori, fermieri, mici întreprizători, votanților din clasa de mijloc urbană și
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
al "non-elitelor", mai cu seamă în privința criticilor îndreptate către partidele convenționale și în privința pledoariei pentru instrumentele democrației directe. Indubitabil Reformiștii au reușit să redefinească discursul politic și, în interiorul sistemului canadian de partide politice, să pretindă partea leului în materie de populism. Această atitudine a lăsat urme adânci în sistemul de partide al Canadei și a marcat decisiv spațiul public, unde se profilase deja un oarecare declin al disponibilității de a acorda legitimitate practicilor și instituțiilor specifice reprezentării parlamentare. Între partidele canadiene
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]