2,752 matches
-
casa de chirpici de sub dărâmăturile căreia el Însuși scăpase ca prin minune. Însă ceștile fuseseră trecute pe listă În mod fraudulos, căci la câteva decenii după Întocmirea ei, pe când organele de anchetă cercetau Împrejurările misterioasei dispariții pentru totdeauna a profesorului, porțelanurile Îngălbenite de timp și de miile de cafele și ceaiuri pe care le găzduiseră fuseseră dibuite Într-o lădiță de lemn, alături de tuburi cu vopseluri uscate, pensule cărora li se scuturaseră perii de cum le mișcaseră mâinile celor ce scotoceau, tocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pătură vărgată și plină de găuri pe bărbatul gras ce sforăia Întins sub pomul de Crăciun furat, răzbunătorul apucase să vadă că, În chip de daruri, poetul Își pusese lângă buturuga În care Înfipsese pinul cele două vechi ceșcuțe cu porțelanul Îngălbenit, dăruite cândva de mama vitregă a Directorului elevului ei favorit. Foiște nu știuse niciodată povestea ceștilor, Însă e de presupus că, după dispariția lui definitivă din Satul cu Sfinți, ar fi avut și timpul necesar și de la cine s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pâine și În traista țărănească. Scăpaseră Întregi doar cu două ceșcuțe și farfurioarele lor, iar În memoria viitoarei bunici vitrege a lui Ectoraș se păstrase uluitor de limpede glasul unei surori mai mici care anunța, jucându-se cu cioburile de porțelan, că bomba spărsese ulciorul. La Foiște ceștile poposiseră după ce Învățătoarea lui - și așa nefericită că ajunsese din birourile unei foste bănci din marele oraș În acel Sat cu Sfinți Înconjurat de păduri și de smârcuri - aflase că sora aceea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Iarna o să fie grea. Fiecare înfrigurat va trece prin flacăra lemnului împărțit.Moartea râde ca o nebună înșelată. Eu ridic ochii spre cer. Luna se ascunde vinovată după un nor de zinc. Marioneta Îi mai curg lacrimi pe obrazul de porțelan, pe când păpușarul își numără banii.Sforile îi strâng din ce în ce mai crunt încheieturile.Păpușarul le strunește cu îndemânare și zâmbește larg publicului după fiecare reprezentație. Ar zâmbi și ea copiilor care îi îndeasă dulciuri în mâinile imobile. Dar nu cunoștea nici gustul
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mireasa din oglindă. Tipa arată exact așa cum trebuie să arate orice mireasă: are un păr întunecat, de culoarea mahonului, care e tras în spate și strâns într-un coc elegant pe ceafă, are un machiaj fără cusur, o piele de porțelan și niște diamante care picură în prelungirea fiecărui lob al urechilor. Mă învârt puțin, ca să văd dacă Mireasa Perfectă din oglindă o să se ia după mine - și sigur că ea exact asta face. Apoi își examinează trena spectaculoasă, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de vedere botanic, dar realizați din zahăr. Asta ca să nu mai spun de modelul de fond de pe glazură care e la fel cu modelul după care au fost cusute diamantele de pe rochia de mireasă și cu cel de pe farfuriile de porțelan! și ce contează că prăjitura asta ca un zgârie-nor costă aproximativ tot atât cât taxa pe un an la un colegiu privat? E, literalmente, perfect. E o capodoperă marca Sylvia Weinstock. Ce altceva aș mai putea cere? Ce altceva mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fierbinte înspumată, un masaj profund, realizat de un suedez talentat pe nume Hans, cantități copioase de fudge 1. și mai erau și lucruri de care chiar nu aveam nevoie - printre care să mă lovesc cu fluierul piciorului de marginea de porțelan necruțătoare a căzii, atunci când am fugit să-mi găsesc telefonul fără fir care suna la 2:00 dimineața. Fără să mă mai deranjez să-mi iau un prosop, lăsând pe podea o dâră de bălți, am alergat către sunetul strident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
căminul familiei Cox cu frecvența cu care le era livrată ediția de duminică a New York Times-ului. * * * După mai puțin de o oră, eram la bordul sus-numitului avion - pe noi aveam pături de cașmir, iar alături se odihneau castronele de porțelan cu migdale sărate și încălzite. — Când survolezi New York-ul în avionul ăsta, te simți ca un atlet învingător, care face turul stadionului, a meditat Randall cu voce tare, ținându-mă de mână, în vreme ce decolam de pe Teterboro, pentru ca apoi să planăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
glumele acestui târg de bețivi...“. Așa afirmase, cu implacabilă sinceritate, proaspăta doamnă Astrid Vancea, nerăbdătoare să se întoarcă în civilizația Brașovului, pe care îl evoca, de altfel, cu numele său german, Kronstadt. Tăcere compactă. Lumina mare și rece, cristaluri, argintărie, porțelan, încremenire de mormânt. Unitate de loc, timp și acțiune? Veți purta, fiecare, altă amprentă a înfrângerii, gândise, probabil, mortul... îi auzea vocea din nou. Înfrângerea, adică inevitabilul, destinul, pe care tot încercase să-l înduplece, să-l cumpere, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
proiectele care amestecau metafore biblice cu o copleșitoare vitalitate laică, pragmatică. Amețeala puerilă și bărbătească si irezistibilă a pierdut-o pe vesela surioară, floarea familiei blestemate, frumoasa frumoaselor și îngerul gata să-și ardă aripile la focul veneticului. Farfurii de porțelan vechi, tacâmuri de argint, grele, pahare de cristal subțire. Decorul sfârșitului. Să-și aducă aminte mereu, cu toții, și nemțoaica proaspăt căsătorită cu fiul jidovului rătăcitor și aventurierul Matus, gata să-și poarte fantasmele și iubita în nemărginirea hipnotică a Orientului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
stație se rup alte fragmente, se reface altfel aderența. Între cotul vecinului din stânga și broboada femeii din față se deschise o fantă telescopică, în care se leagănă, în ritmul vehiculului turmentat, icoana de madonă populară. Retina Vancea reține chipul de porțelan alb, privirea rănită, genele lungi, zbatere de fluturi negri. Ar vrea să se miște, s-o vadă, să întregească imaginea, să-i vadă brațele, bustul, gâtul, dar nu i se oferă decât acest medalion irizat, halucinație. Uită să coboare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
încă știrea, dar străinătatea confirmase că, da, într-adevăr, chiar se întâmplase ceea ce trăiseră cutoții cu doar câteva ore în urmă, stațiile seismice înregistraseră un grad mare pe scara Richter. Rămăsese în pragul ușii, refuzând invitația șoptită a figurinei de porțelan, numită Paulina, Pianista, să rămână cu ei. „Știți, se spune că mai urmează acum o serie de zguduituri mai mici, mai bine să fim împreună.“ Da, simțea el însuși frisonul, un fel de stranie inducție a primejdiei plutea în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dunga tavanului cu tapiserii reprezentând mai brut sau mai stilizat femeia), cu aerul oriental potențat de femeia lui Ilie, care apare discret, aproape nevăzută, cu farfuriile fierbinți. Se lasă o tăcere respectuoasă, punctată doar de ciocnitul polifonic al tacâmurilor de porțelanul farfuriilor. Abia după o masă sănătoasă, ca la turci, se poate trece la discuțiile serioase. - Măi Lică, e nasol. Fata asta trebuie să fugă la turci. - Da’ ce-a făcut? - E urmărită de poliție acolo la ea-n Babadag. Cic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
se întoarce către mama), tu te-ai gândit vreodată că tot ce-i lași lui Tudor poate să-i revină fetei ăsteia? Am înghețat cu ceștile fierbinți în aer, brusc nu s-a mai auzit de nicăieri zgomotul lor pe porțelan, parcă și zumzetul televizorului se oprise. Fiți liniștită, a rupt Zina tăcerea după o pauză bună, parcă neuitându-se la nimeni dintre noi - eu nu m-am gândit la căsătorie. Ei, dar de ce, dragă? Ești tânără, ești o fată drăguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în soare și și‑ar fi pierdut culoarea, apoi ar fi fost retușată cu machiaj. Genele îi sunt grele de rimel, părul e dat cu lac, iar unghiile îi sunt ojate cu un strat atât de gros că par din porțelan roșu. E atât de... pusă la punct. E aranjată într‑un fel în care eu n‑aș putea fi niciodată, oricâți oameni și‑ar da silința pentru asta. Și eu, cred, arăt destul de bine astăzi. Chiar foarte bine. Am citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Caspar se așază, cu un aer epuizat. — Bravo, zic, așezându‑mă lângă el. Și îți mulțumesc încă o dată. Ai făcut o treabă extraodinară. — Pentru puțin! zice Caspar. Să știi că chiar mi‑a făcut plăcere. Te cam saturi de atâta porțelan german timpuriu. Arată spre notițele lui. Cred că nu stăm rău deloc. Stăm senzațional! zice Suze, alăturându‑ni‑se, cu o bere pentru Caspar. Zău, Bex, acum chiar că n‑o să mai ai nici un nor deasupra capului. Scoate un oftat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Zhou și soția lui, Deng Yin-chao. Ea nu-și dă seama ce se întâmplă decât a două zi dimineața. La masă nu observă nimic neobișnuit. Mao începe ceremonia deschizând o sticlă de vin imperial sigilat în vasul său original de porțelan din dinastia Ming, cu 482 de ani în urmă. Apoi aprinde tămâie. Haideți să sărbătorim Festivalul Lunii. Cina este sofisticată, cu castraveți de mare și alte delicatese de pe uscat și din ocean. Mao își folosește bețișoarele ca să umple cu vârf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ceea ce altèdatè îmi imaginăm numai, Matei recunoaște din descrieri încèperea în care, de atâtea ori, niște acorduri simple și vrèjite de pian l-au smuls din somnul de dinaintea nașterii, atrègându-l în luminè, Îmi amintesc, mai ales, de vază mare de porțelan chinezesc, pictatè în culori vii, vaza pe care pèrinții ei o aduseserè din Chină și pe care mama, din precauție, a mutat-o de pe pian undeva pe o comodè, temându-se că fiica ei, din neatenție, atunci când grèbitè își aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mai greu, taxele pentru școlile noastre, logodna Klarei cu Hermann... Mâna tatei strânsă pe toarta cafetierei toarnă grijulie lichidul subțiat, maroniu. — ...Pune-ți azi lapte cât vrei, Christa! Prințul ne-a trimis trimis cadou două sticle... Cele cinci cești de porțelan așezate la distanțe egale, lângă felia subțire de pâine, cu miez umed. — Nu aruncați nici o firimitură, copii! Faceți economie... Gheata peticită a lui Walter atinge pe sub masă gheata ei peticită, ieri dimineață au desenat Împreună pe dalele din curte, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Se privi din față și dintr-o parte. Trupul lui arăta la fel de bine ca în tinerețe. Mușchii fără pic de grăsime, pântecul supt, pielea netedă. Maturitatea îi adusese doar un plus de vigoare. Se îndreptă spre o mică instalație de porțelan din colțul odăii și începu minuțioasa operație de spălare a dinților. Scoase periuța de dinți dintr-un etui de argint, presără pe ea o pulbere neagră și își frecă bine dinții. Curând simți gustul amar al pâinii arse. Cu ajutorul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-mă! Trebuie să-ți spun ceva important. Nu vei uita niciodată acest pahar, căci va fi cu apă vie, exact ca în povești. Îi sărută mâna și merse drept spre cămara burdușită de dulapuri grele, acolo unde se păstrau toate porțelanurile, vesela și argintăria casei. Alese o cupă înaltă din cel mai fin cristal, cristalul îngerilor. Îi cercetă fațetele și transparența în lumina lumânării. Erau perfecte. Străbătu mai multe încăperi de serviciu până la pavilionul exterior de la marginea pădurii. Acolo fusese abătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ea nu voia să rateze ocazia. Zâmbindu-i recepționerului, Alison a luat cheia pe care i-o lăsase Luca și a urcat în camera cu vedere spre piscina din spatele hotelului. Era o zi senină, cu un cer albastru, ca de porțelan. Șezlongurile erau ocupate în totalitate de turiști - unii căpătaseră deja un bronz auriu, alții erau așa de palizi, încât arătau de parcă erau vineți. Diseară, la bar, pe mulți o să-i doară nasurile și umerii de la soare, s-a gândit femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Vocea i se pierdu. — Ai putea foarte bine să pleci, i-am sugerat eu. N-ai avea nici o problemă să te angajezi altundeva. — Și s-o las pe Linda să câștige? Întrebă Rachel cu scepticism. Nici gând. Umplu ceainicul de porțelan și aduse tava În camera de zi. — Deci, până la urmă cu ce vrei să te Îmbraci pentru Întâlnirea cu doamna consultant? mă Întrebă. * * * După-amiaza aceea mi s-a Întipărit În minte mai cu seamă ca momentul În care am aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
oaspeți sau pe nevoiași. Cu toate acestea, nu-i vei auzi niciodată făcându-și din asta un titlu de glorie sau lăudându-se. Există mai bine de două mii de fântâni În acest oraș, făcute din teracotă, din aramă sau din porțelan, fântâni pe care ai putut să le observi la toate colțurile de stradă, mereu pline cu apă proaspătă spre a potoli setea trecătorilor, toate fiind dăruite de oamenii din Samarkand; crezi oare că fie și un singur om și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cărămizi smălțuite, care vor Înfrumuseța cu verde și auriu miile de moschei, de palate sau de Înalte școli musulmane, de la Samarkand la Bagdad. În Întregul Orient islamic, faianța se numește pur și simplu kashi sau kashani, oarecum la fel cum porțelanul poartă, În persană, ca și În engleză, numele de „chinezesc”. În afara orașului, un caravanserai la umbra curmalilor. Un zid dreptunghiular, turnulețe de veghe, o curte exterioară pentru animale și mărfuri, o curte interioară mărginită de cămăruțe. Omar ar dori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]