1,827 matches
-
modernă recurge la pornografie"249. D-l Negoiță contextualizează exemplul lui Ștefan Agopian din romanul Fric. Ar fi putut, desigur, să dea numeroase exemple de autori și de autoare, toți scriind sub stindardul încăpător al postmodernismului, bravând în scatologie și pornografie, în aplauzele criticii și sub încununarea de premii mini-Mango. Dar a ales bine, fiindcă Agopian trece drept un fruntaș al postmodernismului optzecist. Or, după canonul d-lui Negoiță este un "modern", nicicum un postmodern. Să mai luăm în calcul celebra
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
iar religia isiană cu atât mai mult, cu cât a avut ca temelie sacrul feminin, salvat în Occident doar de eretici, de alchimiști, de unele societăți masonice. Abia în zilele noastre Occidentul redescoperă erosul, dar și acum este interpretat ca pornografie, sub influența Bisericii anti-feministe. Vinovată de pedofilie, de violuri și de alte vicii erotice ar fi Biserica, prin interdicțiile sale. Teologii creștini n-au înțeles că femeia este superioară bărbatului din punct de vedere sexual, că prin natura ei este
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
poți recunoaște pe rătăcit în lipsa afectivității, care este esențială în ceea ce poetul argentinian Roberto Juaroz numea, în 1991, atitudine transdisciplinară. Din păcate, atitudinea postmodernistă e descurajatoare și-n atare privință. Ea a înlocuit afectivitatea (iubirea) cu sexualitatea. Iar, finalmente, cu pornografia. "Noi suntem zice Basarab Nicolescu cei care am ucis Erosul acestei lumi, favorizând dezvoltarea deșănțată a masculinității lumii noastre. Erosul a fost înlocuit cu mascarada erotică, nunta feminității și masculinității cu o eliberare sexuală ce are toate caracteristicile unei sclavii
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
putea pune problema să fie tipărit; în "neomodernismul" anilor '60-'70 și în postmodernismul optzecist, el a dat impresia unui "întârziat" într-un "neoclasicism" aflat în contratimp cu modele. Iar după 1989 desincronizarea cu jocul simulacrelor, cu bășcălia și cu pornografia ghidușă a fost și mai izbitoare. Iar peste toate, într-o vreme când e de bon ton să împroști cu noroi pe Eminescu, C. D. Zeletin mărturisește că dintre toți poeții români se simte cel mai apropiat de autorul Odei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și-și iubește trupul cum este, regretând că, devenind mamă, și l-a deformat, ratându-și, în acest mod, viața. Aceasta este și concepția postmoderniștilor români despre biologia trupului nonmetafizic. De aici s-a născut invazia de scatofilie și de pornografie în literatura ultimelor generații. Am arătat cum pe Mircea Cărtărescu îl interesa un Eminescu concret, cu pieptul plin de păr și cu platfus. Naratorul cărtărescian însuși (din seria Orbitor, care cuvânt orbitor este un sinonim pentru opac), contemplându-se în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
face să fiarbă apa. Cu cât focul este mai intens, cu atât crește căldura și cu atât se evaporă apa mai repede. Este exact ceea ce se Întâmplă cu esența noastră sexuală atunci când ne lăsăm În voia obsesiilor sexuale sau a pornografiei. Aceste activități pot să nu ducă la ejaculare (sau la orgasm), Însă pierderea esenței este inevitabilă. Dat fiind faptul că esența este o substanță vitală pentru producerea qi-ului, iar cantitatea și calitatea ei determină cantitatea și calitatea qi-ului obținut, se
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
o transformăm În qi, și să Începem să facem acest lucru cât mai devreme. Prin urmare, păstrarea esenței sexuale este prima sarcină grea a celor care se dedică atingerii nemuririi. Aceasta Înseamnă mult mai mult decât evitarea sexului și a pornografiei, cu toate că abstinența este un aspect foarte important al lui xiudao. Pentru cei mai mulți dintre noi, În special cei tineri, aceasta poate fi o sarcină foarte grea, din cauza influenței copleșitoare a libidoului asupra vieții noastre. Nici Încercările de a-l convinge, nici
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
Cine va bănui atunci că toate aceste probleme au fost născocite de noi după un plan politic pe care nimeni nu l-a ghicit timp de lungi secole? Sumar: Religia viitorului. Sclavajul viitor. Imposibilitatea de a cunoaște misterele religiei viitorului. Pornografia și viitorul cuvântului tipărit. Când domnia noastră va fi venit, nu vom recunoaște existența nici unei alte religii decât aceea a Dumnezeului nostru unic, de care soarta noastră este legată pentrucă noi suntem poporul său ales, și prin care însuși acest
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
grup de cercetători au demonstrat că sexualitatea și agresivitatea sunt intrinsec incompatibile. Trăirile emoționale ca efect al provocării sexuale inhibă tendințele agresive. Pentru a depăși aceste opinii contradictorii, Zillmann, Împreună cu colaboratorii săi, propune În 1981 modelul excitație- violență privind efectele pornografiei asupra agresivității. Prin intermediul cercetărilor, s-a scos În evidență faptul că filmele erotice plăcute pot servi la reducerea comportamentului agresiv, În timp ce filmele erotice neplăcute (bestialitate, sadomasochismă pot duce la creșterea agresivității (agresivitatea copieă.In opinia unor autori ar exista
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
Creștin pentru Apărarea Drepturilor Credincioșilor. Contestația trece și prin artele „minore” cum ar fi cântecul, cu Bulat Okudjava, Vladimir Vîsoțki sau Alexandr Galici. Caricaturistul Viaceslav Sîsoiev, arestat în 1983 pentru desenele sale după patru ani de clandestinitate, este condamnat pentru „pornografie”. și, în întreaga țară, circulă anecdote, uneori filosofice, care ridiculizează puterea. Occidentul și disidența Acum disidența cuprinde un număr mai mare de oameni și este mai diversificată. Luările de poziție și acțiunile sale întâlnesc aprobarea și chiar susținerea populației, care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
plic sau nu) a auzit domnia voastră? Une soupe qui rime à la soucoupe volante... De „cozonacul cu stafide” al unuia Thomson, devenit sir William și lord Kelvin? Cu care suntem, încă, dom profesor, în onorabilul, dar derizoriul, totuși, domeniu gastronomic. Pornografia-ncepe cu-acela astronomic, cel plin de găuri, albe sau negre Ăfără păr, adică epilate), de hăuri și de zgăuri, mai toată aura acestui cer fiind înlocuită de gaura de vierme! ĂContinuarea în numărul următor) CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Povești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
a cazurilor net-cafe-urile din România sunt abjecte. Chiar lângă piața unde locuiesc, în București, se găsește unul, pe care și eu îl folosesc pentru mici „depanaje“ comunicaționale. Cu toate că localul nu este foarte căzut, locul se găsește sub amprenta viciului fondator: pornografia și fumatul în exces. Patronul îi conduce pe anumiți clienți într-un separeu (moștenirea Ceaușescu, când fiecare stabiliment aveau un colț rezervat inițiaților...), unde se află calculatoare dedicate voyeurismului pe Internet - citește pornografie. Nici în Occident nu se stă mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
locul se găsește sub amprenta viciului fondator: pornografia și fumatul în exces. Patronul îi conduce pe anumiți clienți într-un separeu (moștenirea Ceaușescu, când fiecare stabiliment aveau un colț rezervat inițiaților...), unde se află calculatoare dedicate voyeurismului pe Internet - citește pornografie. Nici în Occident nu se stă mai bine: să vezi cum se prezintă cele din Paris, de exemplu: o faună umană provenind din Burundi până în Vietnam, bieți copii ai migrației și mondializării, ce doresc să comunice cu orice preț cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
un moment dat, Ion Barbu mi-a dat un mesaj pe telefon în care mi-a spus: „Am început să mă îndrăgostesc de Marie-Jeanne“. Și-atunci mi-a venit inima la loc. Merita fata! Patru lansări la Timișoara Parodia bate pornografia Manu Babescu Născute pe 4 iulie, patru volume semnate Șerban Foarță au fost lansate la Timișoara. Istoriile unui Matroz întors de pe planeta Roz, Mr. Clippit & Comp., Un mire fără căpătâi și Cartea psalmilor au fost prezentate de Ion Barbu, Șerban
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
ilustrate de Ion Barbu prin personaje ca Marie-Jeanne, nașu’ Gică, Păunița Columbeanu, Carlo, Băsescu, Iliescu și Vlad Tepeș. Dar nu asta era ideea. În fine (citez, cititorul e rugat să nu confunde acest nominativ cu vocativul termenului fin!), parodia bate pornografia, like a virgin, mai ales în România. Așa că Mirele fără căpătâi le spune pe șleau și nu se dezminte de la rime. Merg mai departe prin poză, proză, roză Trecând la Mr. Clippit și compania, dau de chițcăituri familiare de mouse
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
creștin democrații au încercat să treacă legislația care ar fi permis guvernului să impună controale și să pedepsească publicațiile care contraveneau decenței; ierarhia Bisericii era ezitantă din punct de vedere intelectual, conservatoare și destul de suspicioasă față de schimbare; poziția Bisericii asupra pornografiei, restituirii proprietăților și avortului era văzută ca intolerantă și lipsită de caritate creștină. Alegerea Bisericii de a fi prea intolerantă în privința schimbărilor și valorilor sociale a provocat declinul importanței politice a clivajului religios. F. Letonia Biserica înfruntând corupția politică În
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
toate scenariile posibile ale abominabilului ce se poate abate peste corpul uman. Sfârtecat, tranșat, secționat, disecat, hăcuit, decapitat, lapidat, violat, apoi expus privirii ce scanează, investigând, trupul rămâne vlăguit de secrete, pradă unui interes învecinat, probabil, curiozității sexuale stimulate de pornografie. Într-una dintre concluziile sale remarcabile, Ariès desemnează sexul și moartea ca "punctele cele mai slabe ale zidului de incintă" al civilizației, zonele periculoase ce permit prelungirea naturii iraționale în cultură - de unde ritualizarea, controlul, ceremonialul și claustrarea, cu toate metamorfozele
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
rându-i instrumentul desfacerii și vânzării de produse neculturale, cu o uriașă cheltuială de mijloace (detergenți, automobile, cosmetice, bănci etc.Ă plus acel așa-zis „divertisment”, care adeseori nu e decât o poartă de intrare agresivă a prostului gust, a pornografiei și a falselor valori. Vorbind de succes, e momentul, cred eu, să mă dezic de „el” În „favoarea” carierei, termen și „realitate” pe care am Încercat să le reabilitez În volumul anterior. Succesul e, nu rareori, Înșelător, niciodată Însă și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
facă? Tinerii cronicari, nemulțumiți nu rareori de exigențele unei redacții literare, fug la un cotidian de tiraj, de unde Împroașcă cu un venin prost distilat pe cine vrei și nu vrei În numele unei „arte noi, aproape de public, sincere, autentice”, până la limitele pornografiei; chiar, și nu rareori, mult dincolo de aceste limite... Iar când se află În criză de gloanțe ideologice, recurg la simplistul și adesea huliganicul „criteriu al tinereții”, care azi e dispensat de „greoaiele” considerente ale culturii, ale rutinei profesionale, ale textelor
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Petică, Bacovia, Magda Isanos și Nicolae Labiș în paradigma cărora se aliniază cu netăgăduită mândrie pe post de continuator. Nu fără amărăciune, observa undeva că marii poeți români se nasc în Moldova și mor la București. Îl deranjează măscările și pornografia ultimului val de postmoderniști, gen Marius Ianuș și Elena Vlădăreanu, și emite ideea că la români comunismul a supraviețuit și prin postmodernism. Procesul comunismului, "singurul care se va judeca în ceruri și nu aici", nu putea fi făcut de fiii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poezia deja a murit fără tragicul și grotescul "trăiască poezia!". În pesimismul său absolut, Bacovia nu intuiește nici un alt început, decât, probabil, hoardele infinite de vorbe "goale, goale, goale". Or, ceea ce se întâmplă, criza contemporană vulgară, a invaziei visceralității, a pornografiei, demonstrând "moartea cea mai puțin demnă a poeziei". Este un scenariu bacovian, și atrag atenția că o fi valabil în numele sau în limitele unui poet genial, autorul Plumbului propunând o apocalipsă și nici o regenerare, nici o renaștere, ci numai o moarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai ales, postmodernism dâmbovițean (opus postmodernismului înalt occidental) și are ca reprezentanți în literatură, de pildă, generația optzecistă, în frunte cu propovăduitorul de mare fervoare, în persoana poetului Ion Bogdan Lefter. Poezia postmodernistă românească a evoluat spre un zolism al pornografiei și scatologiei. Ea este lipsită de ceea ce criticul numește complexele profunzimii, devenind un joc de-a cuvintele, parodiind, simulând o comedie cu măști, destinată petrecerii plăcute a timpului liber al cititorului, vrând să sugereze beatitudine și fericire. Așezat între astfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
politice, artistice, metafizice sau religioase a acestui prăpăd postmodernist care a necăjit atât de violent ființa omenească după 1989 în România. "Omul postmodern a părăsit atât de mult calea adevărului, încât rătăcirile lui devin demente, paralizat fiind în distracții, în pornografie și în violență malefică" (op. cit., p. 34), susține, dar nu cu amărăciune, ci cu optimism, hai să-i spunem, luminic, gânditorul român de la Huși. Am insistat atât de mult anume pe această parte a cercetării domnului Codreanu, de altfel fundamentată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu e un dat prin sine, ci un ce ființând ca un cum, în sensul unei faceri continue. Acest "om concret" sau acest "om recent" a părăsit calea adevărului, disipându-se în ocoale și rătăciri bezmetice, paralizat fiind în distracții, în pornografie și în violență malefică. Cu "telecomanda televizorului în mână" omul se simte "liber", fără să-și dea seama că se afla "într-un ocean de cultură fără capodopere" (idem, p. 40). Postmodernismul propune kitsch-ul, cultura coca-cola, într-un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este o non-comunicare, fiind un nesfârșit joc al mesajelor anonime. Era postmodernă este a vidului existențial, cum consideră Gilles Lipovestky, o ultimă fază a democrației, la antipodul antropocentrismului creștin, ca atitudine iresponsabilă împotriva copiilor și adolescenților, lăsați pradă "plăcerilor", drogurilor, pornografiei, întoarcerii la semibarbarie. E condamnarea omului la depersonalizare, la încetarea dialogului cu D-zeu și cu lumea. E recunoașterea opacității contra transparenței. Văzând în tradiții, istorie, instituții, manifestări antiumane, cauza răului. Nu întâmplător soluția lui A. Touraine e postmodernistă, deconstrucția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]